Institutul Levant răspunde atacurilor lui Gabriel Liiceanu: Un impostor care pozează în reper moral!

În textul „Un genocid spiritual” – prefața cărții lui Valeriu Nicolae, „Nu tot ei! România în ghearele imposturii”, lansată de editura Humanitas -, preluat și de contributors.ro, Liiceanu întreabă retoric: “A calculat până acum cineva câte spitale, școli și autostrăzi s-ar fi putut face cu banii băgați trei decenii în pensii speciale, în sinecuri de tipul Academiilor de Știință sau a Institutului Levantului, în posturi plătite cu 15-20.000 de euro pe lună, în salariile cohortelor de rude plasate în Parlament, în ministere și-n alte instituții ale statului sau cu banii nerecuperați niciodată din sutele de milioane de euro furate de la buget?”

Liiceanu e analfabet funcțional? Nu știe că sinecură înseamnă să primești bani fără să faci nimic? Greu de crezut. Atacurile sale repetate la adresa Institutului Levant au o singură explicație. Ura unui filosof ratat, fără operă și ignorat pe plan internațional, îndreptată împotriva unor cercetători și savanți care au această recunoaștere și o transferă tinerei generații. Fără această ură neînfrânată nu ar fi plasat Institutul Levant într-o înșiruire demagogică de instituții, într-o tentativă monstruoasă de instigare laură. Fără această ură neînfrânată ar fi putut constata că Institutul Levant are rezultate și face performanță.

Liiceanu minte și nu e prima oară. Minciunile lui au atins proporții delirante. Într-o formulare ambiguă cu bună știință lasă să se înțeleagă că în Institutul Levant sunt posturi plătite lunar cu 15-20.000 de euro pe lună. Asta înseamnă 75.000 – 100.000 de lei. Fals. Liiceanu recidivează, după ce într-un reportaj difuzat de Digi 24 afirma că la Institutul Levant “cercetătorii, contabilii, experții, au peste 750.000 euro leafă anual”. Fals.Salariile în Institutul Levant, de la expert până la cercetător științific I (echivalentul unui profesor universitar), anunțate transparent pe site-ul instituției, sunt 3.000 – 6.000 de lei. Cât de rupt de realitate poți să fii, cât de orbit de ură, încât să duci minciuna până la aceste proporții monstruoase?

Liiceanu e un impostor. Îi place să se considere un reper moral al societății românești, dar nu este decât un individ lacom și frustrat, măcinat de invidie și ură. Când președintele Traian Băsescu a afirmat, cu dispreț, că România nu are nevoie de filosofi, a dat din cap aprobator și slugarnic. Acum instigă la ură împotriva unor intelectuali care nu sunt slugarnici față de camarila pe care el și-a constituit-o și nici impostori. În ipostaza de reper moral al societății românești, impostorul este Liiceanu. Spunea cândva că numai omul se poate mișca în două direcții total opuse: adevărul și falsul intenționat. Afirmațiile lui despre Institutul Levant sunt falsuri intenționate.

Nu am răspuns până acum provocărilor care și-au propus să târască Institutul Levant în scandaluri politice mediatizate, dar avem obligația de a restabili adevărul și de a apăra onoarea unor cercetători acuzați pe nedrept. De a opri impostura, minciuna și delirul înveninat de ură.

Liiceanu e obsedat de bani. Acumulează bani pentru mașini de lux și o vilă somptuoasă cu trei etaje, unde locuiește singur.  Vede bani și acolo unde nu sunt. Este rândul nostru să întrebăm:câte milioane de euro a obținut Liiceanu din bugetul României? A calculat cineva, până acum, câte spitale, școli și autostrăzi s-ar fi putut face, în trei decenii, cu banii proveniți din profiturile editurii Humanitas, fosta editură politică, deținută de statul român, pe care prietenul Pleșu, din postura de ministru al Culturii, i-a făcut-o cadou lui Liiceanu? Ar fi putut fi numit directorul acesteia, pentru că nimeni nu-i contestă calitățile de editor. Dar asta înseamnă că Liiceanu ar fi avut un salariu lunar de 3.000 – 6.000 de lei, atât cât sunt salariile la Institutul Levant. Și ar fi trăit fără mașini de lux și vilă somptuoasă.

Colegiul Director al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului