De Ziua Francofoniei, o producţie a TNB subtitrată în franceză, difuzată internaţional pe mai multe meridiane
De Ziua Internaţională a Francofoniei, Teatrul Naţional I.L.Caragiale din Bucureşti prezintă, cu subtitrare în limba franceză, filmul documentar de lung metraj 1989. Jurnalul unei Revoluții, regizat de Carmen Lidia Vidu, unul dintre cele mai interesante nume din sfera creaţiei teatrale din ţara noastră, remarcată şi peste hotare, unde a obţinut câteva premii importante chiar pentru documentar.
La baza acestui film se află spectacolul de teatru documentar Jurnal de România.1989, ambele regizate de Carmen Lidia Vidu în 2020, premiere inedite într-o vreme de restrişte cum n-au mai cunoscut artiştii acestui secol.
4 actori români dintre cei mai cunoscuţi au devenit în documentarul tinerei regizoare „documente ale Revoluției. Ei sunt cultura vie a României”, declară Carmen Lidia Vidu cu ambiţia de a recrea istoria cu i mic, folosindu-se în acest sens şi de mijloacele moderne pe care lumea digitală le oferă artistului.
Deşi au trecut mai bine de trei decenii de la Revoluția din 1989, foarte multe întrebări continuă să aştepte răspunsul. Pentru că nu există adevăr absolut, ci doar istorii care merită spuse. Fiecare are o părere diferită despre cum a fost la Revoluţie, fie că a trăit-o, fie că nu. Cele mai multe informaţii pe care populaţia le-a asimilat şi le repetă sunt ‘cele oficiale’, uneori uitându-şi istoria personală.
Pe lângă mărturiile actorilor Ion Caramitru, Oana Pellea, Daniel Badale şi Florentina Ţilea, proiectul propune interviuri despre teme ca ‘Securitatea’, ‘Procesul Ceauşeştilor’, ‘Revoluţie’, ‘Terorişti’, realizate cu Germina Nagâţ, Dan Voinea, Dennis Deletant, Andrei Ursu, Lavinia Betea.
La fel ca spectacolul de teatru documentar, şi filmul alătură cele două tipuri de imagini (oficiale şi private) pentru a contura o privire mai nuanţată asupra Revoluţiei din 1989. Incitanta privire retrospectivă îmbină elemente de film, teatru, platou de televiziune, videomapping, filmare aeriană.
Documentarul își propune să fie un vehicul de comunicare, o invitaţie la dialog, plecând de la ideea că una dintre datoriile morale ale teatrului este să ridice întrebări și să antreneze la dialog.
Jurnalele acestor actori deschid un dialog despre cum ne raportăm noi la istorie. Am fost crescuți cu respect față de frică și cred că avem în noi un soi de „viața mea nu contează”, „cine sunt eu ca să vorbesc”, „de ce să vorbesc când pot să tac” „revoluția a fost făcută de ceilalți”, „eu sunt doar o istorie cu i mic”.
Vă invităm să urmăriţi acest documentar emoţionant împreună cu prietenii şi cunoscuţii voştri vorbitori de limbă franceză şi să nu rataţi spectacolul Jurnal de România.1989 atunci când porţile teatrului se vor redeschide şi ne vom putea reîntâlni la teatru.