După 6 luni și-a revăzut cursa care i-a adus argintul mondial!
Cursa care i-a adus argintul mondial încă îi dă fiori. La șase luni de la Mondialele de la Otopeni, Daria Silișteanu revine la momentul care i-a confirmat munca, vorbește despre emoții, sacrificii și ce înseamnă viața unui sportiv aflat în plină ascensiune.
Daria Silișteanu este gata pentru un nou sezon de succes. Chiar dacă nu a căutat în mod special acest lucru, rezultatele foarte bune obținute au transformat-o pe Daria într-o celebritate locală în Fălticeni, după cum recunoaște cu modestie: „Îmi dau seama că sunt cunoscută, mai ales în înot și la mine în Fălticeni. Nu pot spune că sunt vedetă în Fălticeni, nu sunt așa mulți oameni care să vorbească cu mine. Mă oprește lumea pe stradă, da, într-adevăr, dar nu e ca și cum aș fi cea mai mare personalitate din Fălticeni sau ceva. Dar când eram în București, nu prea mă interesa. Mergeam pe stradă și n-aveam nicio treabă”, a declarat ea.
Sportiva din Fălticeni spune că, odată cu trecerea timpului, nu doar că pasiunea pentru înot nu i s-a stins, dar a devenit din ce în ce mai mare și abia așteaptă să fie în bazin și să înoate. „Chiar cred că sunt mai pasionată acum. Merg cu drag la antrenamente, tot timpul. Nu mă sfiesc, nu-mi displace să merg la bazin, mereu sunt activă, tot timpul”, explică Daria, care este total dedicată acestui sport.
A trecut aproape jumătate de an de la cursa fenomenală de la Campionatul Mondial de juniori de la Otopeni, unde a cucerit argintul, iar Daria recunoaște că abia de curând a revăzut-o, chiar dacă în vis a retrăit-o de mai multe ori. Emoțiile au fost la fel de mari în fața ecranului, ca în bazin.
„Am văzut-o zilele trecute. Eu până zilele trecute nu o văzusem. Am primit-o de la mama și m-am uitat. M-am uitat la ea, pentru că nu mai puteam să nu văd. Tot timpul am emoții. Mă uit mereu la probele mele și am emoții. Din nou și din nou. De fiecare dată când mă uit retrăiesc aceleași emoții”, povestește ea.
„Nu pot înota în ape cărora nu le văd fundul”
Dacă ar avea o baghetă magică, campioana ar schimba ceva chiar la ea: ar vrea să nu mai fie atât de zăpăcită.
„Aș vrea să nu mai fiu așa zăpăcită. Eu sunt foarte zăpăcită uneori. Uitam ochelarii, costumul, uitam tot. Asta când eram mică. Acum, mai împrumutăm una în alta”, dă detalii din „culise” Daria.
Orice sportiv e conștient că performanța cere sacrificii. Pentru Daria, acestea nu sunt mari, pentru că face totul din plăcere, dar uneori trebuie să facă și ea anumite compromisuri. De exemplu, să renunțe la dulciuri. Prăjitura căreia nu-i poate rezista este tiramisu!
„Nu cred că sunt multe lucruri la care trebuie să renunț pentru performanță. Probabil uneori când mi-e poftă de dulce și zice mama gata, mai ușor cu dulciurile. Sau trebuie să mai las de la mine să mănânc. Mie îmi place mult tiramisu. Aș mânca non-stop”, recunoaște sportiva originară din Fălticeni.
Chiar dacă e multiplă medaliată la concursurile importante, Daria are totuși o teamă legată chiar de apă.
„Mi-e frică dacă nu văd fundul apei. O iau razna. Doamne, mi-e frică. Chiar mi-e frică. În bazin de sărituri, da, acolo înot, pentru că acolo văd fundul. Dar altfel… nu”, povestește, în felul ei unic, Daria.
Abia așteaptă să concureze contra surorii ei mai mici
Daria nu e singura campioană din familie. De câțiva ani, se antrenează alături de sora ei mai mică, Ilinca, pentru care e un adevărat model.
Atunci când poate, îi dă și sfaturi, pentru a evita greșelile inevitabile pe care le-a făcut și ea la vârsta ei.
„Nu e atât de complicat să fiu modelul ei. Îmi pare bine, acum ne înțelegem bine. Nu știu dacă am avut aceleași greșeli când eram la vârsta ei, nu mai țin minte. Dar încerc să-i zic acasă: <<uite, nu mai faci asta, uite, nu mai faci cealaltă>>. Ceea ce-i zice și antrenorul, de fapt, dar poate de la mine înțelege mai diferit, nu știu”, spune Daria despre experiența de model pentru sora ei.
Cele două se pregătesc împreună și nu e exclus ca, în viitor, să fie rivale în cursele de spate. Daria abia așteaptă, dar nu are dubii în ceea ce privește câștigătoarea.
„Acum că e mai mică, face și fluture și spate. O să vedem când o să crească mai mare ce o să aleagă. Probabil pentru ea ar fi ciudat să concureze cu mine. Mie chiar mi-ar plăcea să mă duc cu ea”, spune, zâmbind, Daria.
