Vulcanii noroioşi, fenomen unic în România!

Vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici (la 12 km de Berca) au fost descoperiti de francezul H. Cognand, in 1867, cu ocazia unor prospectiuni petroliere. In anul 1924, aceasta zona a fost declarata rezervatie naturala.

Vulcanii noroiosi sunt de fapt cratere in miniatura. Gazele naturale aflate la mai mult de 3000 metri adancime, in drumul lor catre suprafata, intra in contact cu panza freatica si solul argilos.

Astfel, datorita noroiului aruncat afara odata cu gazele, la suprafata se formeaza – vulcani noroiosi – conuri de diferite marimi. Acestia se intind pe circa 30 ha si reprezinta un fenomen unic in Romania.

Conurile vulcanilor nu depasesc 8 metri, iar craterele acestora prezinta in varf mici lacuri care, datorita gazelor, par a clocoti. “Lava” – noroiul prelins pe versantii vulcanilor se intareste si formeaza cruste sau, atunci cand emanatiile sunt mai puternice, mareste dinmensiunea craterelor, ajungand uneori sa se uneasca cu cele invecinate.

In total sunt trei zone cu vulcani noroiosi. Datorita straturilor de noroi uscat, locul are aspect selenar. Solul este arid, strabatut de nenumarate santuri mai mici sau mai mari, formate de scurgerea noroiului dupa iesirea din crater.

In cele trei areale cu vulcani noroiosi – Paclele Mari, Paclele Mici si Paclele (de la) Beciu – configuratia peisajului selenar se schimba de la o zi la alta, permitand doar catorva copaci supravietuirea.

• Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mari au suprafata cea mai mare – 22 ha. Se poate ajunge cu masina pana la poarta de intrare in zona vulcanilor.
• Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici au o suprafata mai mica – 16,5 ha. La vulcani se ajunge urcand pe jos un deal.
• Vulcanii Noroiosi de la Paclele Beciu au suprafata cea mai mica, de 20X40 metri, dar au o activitate mult mai intensa.

Se poate ajunge cu maşina.

Varianta 1: DN 10 – Berca – Paclele – Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici – Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mari – Beciu – Vulcanii Noroiosi de la Paclele Beciu.

Intoarcerea se poate face prin Beciu – Policiori – Joseni – Berca – DN 10.

Varianta 2: DN 10 – Berca – Joseni – Policiori – drumul catre Vulcanii Noroiosi, care la un moment dat se imparte:

– la stanga Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mari si apoi drumul catre Vulcanii Noroiosi de la Paclele Beciu
– la dreapta Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici

Varianta 3: DN 10 – Berca – Joseni – Policiori – Beciu – Vulcanii Noroiosi de la Paclele Beciu. De aici se poate cobora la Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mari si Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mici.

Se poate continua – Paclele – Berca – DN 10.

Desi denumirea lor ne-ar putea duce cu gandul la ceva urias si inspaimantator, vulcanii noroiosi sunt – de fapt – niste ridicaturi conice (de forma unor palnii cu varful in sus), care seamana cu niste musuroaie mai inalte si mai intinse. Aceste conuri se formeaza la suprafata pamantului, prin eruptia gazelor degajate de zacamintele de hidrocarburi din subsol (hidrocarburile sunt compusi chimici, organici, formati din carbon si din hidrogen).
Pornind de undeva din adancul pamantului, gazele emanate isi fac loc catre suprafata, impingand in drumul lor apa si noroiul pe care le intalnesc in cale. Astfel, in zona prin care gazele ies in atmosfera (degajand si un miros de sulf), apa si noroiul argilos aduse din subsol se revarsa, depunandu-se in straturi conice si continuand sa bolboroseasca incet. Desi reprezinta un fenomen rar intalnit la nivel mondial, vulcani noroiosi putem admira si noi, in Romania, in zona subcarpatica a judetului Buzau.
Zona Paclele Mari – Paclele Mici (situata in apropierea comunei buzoiene Berca) este singurul loc din Europa in care pot fi vazuti vulcani noroiosi, fenomene similare inregistrandu-se doar in Siberia si in Australia. De altfel, Romania este o tara – se pare – prielnica vulcanilor noroiosi: astfel de fenomene se produc frecvent in Subcarpatii de curbura (in special in zona Buzaului), dar au mai fost semnalate, in ultimii 150 de ani, si in alte locuri (langa Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar si in anumite zone colinare din Moldova – unde micii vulcani noroiosi erau numiti “gloduri” sau “ochiuri de gloduri”). Totusi, formele cele mai interesante de vulcani noroiosi – si cu dimensiunile cele mai mari – pot fi intalnite in rezervatia mixta (geologica si botanica) situata la 12 kilometri de Berca, cu o suprafata de aproximativ 30 de hectare.
In zona Paclelor Mici, pe o suprafata de aproape 10 hectare, se afla cei mai multi dintre vulcanii noroiosi, de forme extrem de variate, dar de dimensiuni relativ reduse. Aici pot fi vazuti vulcani deja formati, cu cratere in forma unor trunchiuri de con, avand inaltimea intre 2 si 8 metri, iar in varf – mici lacuri de “lava” rece, mai exact un amestec de pamant si apa. Aceasta pare sa clocotesca, scotand bulbuci provocati de gaze. Noroiul, adus din straturile din adancimea scoartei pamantesti, este impins si el – continuu – de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versantii acestora, sub forma unor paraiase. Aceste mici rauri negricioase se usuca treptat, modificandu-se astfel in permanenta peisajul. In acelasi timp, se formeaza noi “cratere”, care au la inceput marimea unei monezi de 500 de lei.
Zi de zi, noroiul impins de gaze face ca aceste cratere sa se mareasca, intinzandu-se unele catre celelalte, pana se unesc intre ele, dand nastere astfel unor guri de vulcani cu diametre de 2 – 3 metri.
Marginile acestor cratere sunt foarte inselatoare: desi par solide si sigure, numai anumite portiuni sunt formate doar din noroi intarit, restul zonelor fiind acoperite de simple cruste sau ramanand inca umede pe directia lavei care se scurge incet.
La cativa kilometri spre nord-est este situat platoul Paclelor Mari, cu o suprafata de aproape 20 de hectare, numele acestuia fiind legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali aflati in centrul platoului. Diametrul fiecaruia dintre acesti trei vulcani masoara peste 100 de metri (adica, este mai mare decat lungimea unui teren de fotbal!). “Poalele” vulcanilor de aici sunt foarte intinse, iar pe acestea apar mai multe cratere secundare si limbi lungi de noroi vinetiu, adesea amestecat cu suvite de titei.
Totul, in jurul acestor vulcani, pare pustiu. Multi dintre turistii care vin in zona vulcanilor noroiosi spun ca au impresia ca se afla pe o alta planeta.
Doar cativa copaci reusesc sa supravietuiasca – mai la departare de cratere – pe aceste terenuri sterpe, “inundate” de noroi si acoperite de un strat gros de namol solidificat. Totusi, ca prin minune, pe acest taram neprimitor traiesc doua plante foarte rare: Nitraria schoberi si Obione verrucifera – dupa denumirea lor stiintifica. Sunt plante halofile (adica se dezvolta intr-un mediu sarat, avand de asemenea nevoie de saruri pentru hrana), protejarea prin lege a acestora fiind unul dintre motivele pentru care zona Paclelor Mici a fost declarata rezervatie naturala.

Sfaturi utile

• In zona vulcanilor noroiosi, fumatul este interzis, deoarece gazul metanul emanat de vulcani se poate aprinde.
• Atentie la aproprierea de craterele vulcanilor, deoarece acestea sunt noroioase, iar marginile se pot prabusi sub greutatea unui om.
• In timpul sezonului, vulcanii noroiosi au cam 400 de vizitatori saptamanal. Cei mai multi vizitatori sunt la sfarsit de saptamana. Iulie si august sunt lunile cu cei mai multi vizitatori.

De regula, daca este timp frumos, de 1 Mai se atinde un recordul de vizitare. Un maximum a fost de 1700 de bilete vandute la intrarea in zona vulcanilor.

De la 1 Mai 2006 pana in prezent, peste 200.000 de turisti au vizitat vulcanii noroiosi.