Cimitirul Vesel de la Săpânţa, faimos în întreaga lume!

Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul sau Cimitir Vesel care a devenit o importanta atractie turistica. Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.

Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sunt simple si am putea spune chiar naive in stil dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.

Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. În anul 1935, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Rițiu, care era și profesor de română și latină, Stan Ioan Pătraș a realizat partea verticală a crucilor ceva mai lat, cu loc pentru epitaf. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.

Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe celălalt o descriere a motivului morții.

Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.

Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sint sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.

Cu desenele si poemele lor Stan Ioan Pătraş si Dumitru Pop Tincu au reusit sa recreeze un intreg sat si au dat oamenilor o a doua viata dupa moarte. Cele mai mult de 800 de cruci pictate constituie o arhiva vasta care prezerva istoria locuitorilor din Săpânţa.
Un celebru epitaf este:

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea

Alte poeme:

De cu tanar copilas
Io am fost Stan Ion Patras,
Sa ma ascultati oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Cate zile am trait
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orisicine mi-a cerut.
Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea

Aici eu ma odihnesc
Si Pop Gheorghe ma numesc
Ca un brad frumos din munte
Eram la parinti in curte
Tinar si de omenie
N-a fost multi in sat ca mine
Cand armata am terminat
Masina mi-am cumparat
Si-n toata tara am umblat
Preteni multi eu mi-am aflat
Preteni multi si de omenie
Asa cum mi-o placut mie
Cand a fost sa fecioresc
In pamant eu putrazasc.

Cimitirul Vesel de la Săpânţa ocupă primul loc într-un clasament al celor mai frumoase necropole din lume realizat de cheapflights.com Aspectul cimitirului, modul în care au fost construite crucile şi scurtele poezii inspirate din viaţa celor la căpătâiul cărora au fost aşezate sunt doar trei dintre principalele atribute care i-au impresionat pe reprezentaţii site-ului de turism cheapflights.com. Binecunoscut la nivel naţional, cimitirul din inima Maramureşului se bucură şi de aprecierea străinilor, fiind desemnat cel mai impresionant loc de veci, întru-un clasament publicat de cotidianul „The Huffington Post“.

„Aflat în apropierea graniţei cu Ucraina, Cimitirul Vesel de la Săpânţa a devenit una dintre cele mai populare destinaţii datorită pietrelor funerare colorate şi a epitafurilor gravate ce descriu scene pline de umor sau poveşti tragice din viaţa celor decedaţi“, aşa a fost percepută necropola maramureşeană de oficialii site-ului de turism.

Impresionaţi de versurile regăsite pe crucile de la Săpânţa, reprezentanţii cheapflights.com au hotârât să publice şi un fragment de pe piatra funerară a unui muncitor român: „Aci eu mă odihnesc/ Pop Grigore mă numesc/ Mie mi-a plăcut tractorul/ Cu sticla să-mi astâmpăr dorul/ Am trăit tot supărat/ Că tata de mic m-a lăsat/ Poate aşa a fost soarta mea/ Tânăr să-mi las viaţa/ Moarte, tânăr mă luai/ La 33 de ani“.

Pe locul doi se clasează cimitirul canadian Fairview, locul de odihnă a 121 de victime ale Titanicului, recuperate din apele tulburi ale oceanului Atlantic. Poziţia a treia revine necropolei mafioţilor ruşi din oraşul Ekaterinburg. Aici, pietrele funerare îi înfăţişează pe gangsterii fostelor state sovietice în ipostaze cotidiene, alături de un bun de preţ, asemenea unui autoturism marca Mercedes. Locul patru este adjudecat de cimitirul „Insula Morţilor“ din Tasmania, locul în care au fost îngropaţi 1.000 de oameni, între anii 1833 şi 1877. Surprinzător, Valea Regilor, necropola egipteană care găzduieşte mormântul lui Tutankhamon, ocupă tocmai poziţia a şaptea în clasament. Ultimul loc din top revine cimitirului parizian Père Lachaise, locul în care au fost îngropaţi celebrii scriitori Oscar Wilde şi Marcel Proust.

Surse: romanianmonasteries.org, wikipedia, adevarul.ro;