Zimbrăria Neagra, un loc magic ce nu trebuie ratat!

Zimbraria Neagra, subunitate a Directiei Silvice Dambovita, a fost infiintata in 1983, cu scopul adaptarii speciei in zona de campie a acestui animal, avand o suprafata destinata tarcurilor de 162 ha in Padurea Neagra intre paraurile Crivat si Neagra din zona Bucsanilor, cu o clima de zona de campie piemontana si dealuri mijlocii. In 1983 au fost adusi la Bucsani 18 zimbri din tara, dar si cateva exemplare din strainatate. Dupa 1995, scopul zimbrariei a fost de inmultire si transfer al zimbrilor catre celelalte rezervatii.

„Zimbraria Neagra” din cadrul Ocolului silvic Bucsani, in judetul Dambovita, este situata la mai putin de 80 de kilometri de Bucuresti, la 30 de kilometri de mun. Targoviste si 35 Km fata de mun. Ploiesti.

Initiativa refacerii in Romania a acestui fond faunistic pretios al padurilor din Muntii Carpati, ce adaposteau odinioara numeroase turme, a inceput acum 46 ani, cand la 12 noiembrie 1958, o pereche de zimbri a fost adusa din Polonia in padurea Slivut- Hateg, judetul Hunedoara.

In rezervatia Neagra sunt acum 38 de zimbri și doi puiuți, ce traiesc pe 162 de hectare de padure. Toate animalele au fost botezate cu nume care incep cu „ro”.

La maturitate, dupa 7-8 ani, zimbrul cantareste aproape o tona, o tona si o suta de kilograme, femela in jur de patru, cinci pana la 600 de kg. Chiar daca traieste in captivitate, zimbrul este un animal mandru si sfios, caruia nu ii place sa se apropie prea mult de oameni.

Genul BISON cuprinde mamifere de talie mare, puternice, prezente odata pe cele doua continente, Europa si America de Nord.

Mai cunoscuti sunt 2 reprezentanti: Zimbrul European Bison bonasus si Zimbrul Nord American, confundat adeseori cu bizonul, Bison bison.

In cadrul acestor doua specii se disting cate doua subspecii:

  1. Zimbrul de preerie sau bizonul de preerie. Au existat si doua subspecii ale zimbrului European, zimbrul de ses sau de Bialowieza, Bison bonasus bonasus si zimbrul de munte sau Caucazian, Bison bonasus caucasicus.
  2. Zimbrul caucazian nu a supravietuit pana in zilele noastre, ultimul exemplar murind in Caucaz in 1927. Un individ mascul, in varsta de un an a fost capturat si dus in Germania in 1908. A trait 18 ani in captivitate la o menajerie din orasul german Boitzenburg.

Rezultatul a fost imperecherea masculului de Zimbru caucazian cu femele de Zimbru de ses, ceea ce a dus la aparitia de descendenti hibrizi.

Astazi, Zimbrul European avand aceasta obarsie, a pastrat foarte putin din caracteristicile Zimbrului caucazian, iar infatisarea sa nu difera de cea a Zimbrului de ses .

In prezent, zimbrul european se gaseste doar in captivitate si anume in 3 rezervatii apartinand Regiei Nationale a Padurilor- Romsilva (Vanatori-Neamt, Hateg-Silvut-Bucsani).

De asemenea, se gasesc si in Gradina Zoologica Targoviste si Gradina Zoologica Bucuresti.

Zimbrul are corp masiv, puternic atingand la maturitate o greutate de 800-1000 kg, la mascul 500-700 kg, la inaltimea la greaban ajunge la 2,2 m, iar lungimea trunchi+cap este medie de 280 cm.

Coada e scurta si groasa, avand o lungime de pana la 0,8m. Pieptul este peste masura de dezvoltat iar capul pare a fi contopit cu trunchiul.

Corpul e acoperit cu blana mai deasa si pasloasa de par aspru si scurt, de culoare brun-cafenie-negricioasa. Indeosebi, ceafa e impodobita cu coama foarte stufoasa.

Capul este mare cu fruntea boltita, la ambele sexe, cu coarne scurte intoarse inapoi deasupra ochilor, cu varfurile ascutite indreptate in sus cu lungimea de 45 cm la masculi.

In raport cu corpul, aceste proportii sunt mici. Maturitatea o atinge la varsta de 4 ani, imperecherea avand loc de regula in august-septembrie, in functie de starea timpului si tine aproximativ o luna.

S-a observat la animalele tinute in captivitate ca nu se pastreaza ciclul constant. Dupa o gestatie de 39 de saptamani, femela fata un singur vitel, pe care il alapteaza practic din prima ora dupa fatare.

La nastere, puii au par de culoare rosiatica si sunt mai degraba mici, intre 16 si 35 kg. Zimbri sunt animale de longevitate medie 20-25 ani. Raportul optim intre sexe e considerat a fi 1:5.

O caracteristica particulara a masculilor o reprezinta disproportionalitatea intre partea din fata a corpului, puternica si crupa relativ mica. Femelele sunt mai mici; greutatea 320 si 640 kg si partea din fata a corpului mai bine-facuta.

Corpul Zimbrului European este acoperit cu un gri-maro care se armonizeaza cu peisajul inconjurator.

Initiativa refacerii in Romania a acestui fond faunistic pretios al padurilor din Muntii Carpati, ce adaposteau odinioara numeroase turme, a inceput acum 46 ani, cand la 12 noiembrie 1958, o pereche de zimbri a fost adusa din Polonia in padurea Slivut- Hateg, judetul Hunedoara.

Furajarea zimbrilor se face conform instructiunilor in vigoare, respectiv ratia pentru un exemplar pe o perioada de 120 zile(1 XI-30 IV) este de 1,0 kg concentrate, 2,5 kg furaje uscate, 10 kg sare.

Necesarul de hrana calculat este de 70 tone furaje uscate 35 tone furaje concentrate. Bolile semnalate au fost si sunt de natura parazitara, luandu-se, dupa caz, masurile care s-au impus.

Permanenta la acest obiectiv este asigurata de Ocolul silvic Bucsani prin ingrijitori care zilnic verifica starea imprejmuirii, efectuand reparatii acolo unde este cazul, administreaza furajele fibroase concentrate, respectiv constructiile amenajate special in acest scop, repara si intretine constructiile vanatoresti din dotarea rezervatiei.

Crearea rezervatiei de zimbri a avut ca scop urmarirea cu caracter experimental a procesului de aclimatizare si dezvoltare a zimbrului in conditiile climatice din zona de campie piemontana si dealuri mijlocii, iar pe de alta parte gospodarirea intr-un sistem unitar.

Chiar daca traieste in captivitate, zimbrul este un animal mandru si sfios, caruia nu ii place sa se apropie prea mult de oameni.

Pe timpul iernii, zimbrul nu se mai poate hrani singur in totalitate: „Deja s-a invatat cu ajutorul din partea omului, iar padurile nu mai sunt virgine, ca altadata”. „Vizitatorii sosesc mai ales la sfarsit de saptamana. In aceste zile -vinerea, sambata si duminica – vin in medie 70 de turisti, care pleaca cu amintiri frumoase.

România are patru rezervatii de zimbri

Zimbrul a disparut de pe teritoriul actual al Romaniei in secolul al XIX-lea, datorita vanarii lui in exces si a scaderii drastice a fondului forestier. In 1958, tara noastra a importat cateva exemplare din Polonia, care au fost duse la rezervatia de la Hateg. In afara de Hateg si Bucsani, in Romania mai sunt doua rezervatii de zimbri: la Dragos Voda (Neamt) si la Vama Buzaului (Brasov). In Neamt se intentioneaza punerea in libertate a zimbrilor, insa pe timpul iernii acestia vor fi hraniti de catre oameni.

Istoric zimbri

In padurile trecutului romanesc indepartat se pare ca au trait bouri dar si zimbri. In acele vremuri nimeni nu ii confunda, fiecare avand un grad de admiratie din partea pamantenilor potrivit calitatilor sale. Apoi prin secolul al XVI-lea, bourul a disparut de pe pamanturile romanesti.

Unii afirma chiar ca acest lucru s-a intamplat mai devreme, pe la mijlocul Evului Mediu. Masiv si puternic, bourul era un erbivor fioros, cu coarne lungi si ascutite, care nu avea prea multi dusmani capabili sa-i stea in fata. Zimbrul face parte din specia bizonilor, fiind denumit de catre suedezul Carl Linne, Bison Bonasus.

In Europa de Vest zimbrii au disparut din fauna locala inca din secolul al XI- lea. Au supravietuit pana tarziu in estul Europei, ultimul zimbru fiind ucis in 1927, in Caucaz. La acea ora in intreaga lume se mai aflau in captivitate doar 50 de zimbri. Specia se afla in mare pericol. Bourul disparuse ca specie in urma cu 400 de ani si se parea ca istoria ii ofera si zimbrului aceeasi soarta. Confuzia dintre bour si zimbru exista de sute de ani, sustin unii. Altii, in schimb, considera ca din contra, bourul si zimbrul sunt de fapt unul si acelasi. Ca de obicei, atunci cand nu exista date istorice certe, se apeleaza la legenda care de cele mai multe ori este neverificabila. In „Descriptio Moldaviae” domnitorul Dimitrie Cantemir descrie legenda legata de bour. Domnitorul relateaza ca pe la 1353, voievodul maramuresean Dragos a participat la o vanatoare de bouri in tinuturile muntoase ale Neamtului. Bourul a fost prins si omorat langa o apa rece pe care Dragos-voievod a denumit-o Moldova. Peste cativa ani, la 1359, Bogdan, un alt voievod maramuresean ar fi intemeiat tara Moldovei, avand pe stema capul de bour.
Timp de 169 de ani, in Romania nu au mai existat zimbri. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis in 1762, iar din Transilvania in 1970. Se parea ca acest animal monument al naturii fusese sortit pieirii. In 1951 a fost reintrodus in salbaticie in Polonia, Belarus, Lituania, Ucraina, Rusia si Kargastan.

Noțiuni generale

In Europa de Vest, zimbri au disparut inca din secolul al XI-lea, mai putin in Ardennes unde au rezistat pana in secolul al XIV-lea.

Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis in 1762, iar din Transilvania in 1790. In estul Europei, zimbri erau proprietatea regilor poloni, lituanieni si tarilor rusi. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor in anii 1500. Ultimul zimbru in salbaticie a fost ucis in Polonia in 1919, iar din lume in 1927, in Caucaz.

In 1927 mai putin de 50 de zimbri mai ramasesera in lume, toti in gradini zoologice, ultimii zimbri in salbaticie fiind ucisi de braconieri dupa Primul Razboi Mondial.

Zimbrii au fost reintrodusi cu succes in salbaticie incepand cu 1951. Se gasesc in zone protejate din paduri din Polonia si Belarus, turme existand si in Lituania, Ucraina, Rusia si Kirgizstan, iar gradini zoologice din 30 de tari au exemplare din acest animal.

In 2000, specia numara 3600 de exemplare cu un grad mare de consangvinitate, toate fiind descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetica limitata, fiind foarte vulnerabili la boli. Zimbrul a disparut din fauna tarii noastre, catre sfarsitul secolului XVII, inceputul secolului XIX. Apare din nou in Romania cu incepere din toamna anului 1958, prin aducerea din Polonia a unui mascul si a unei femele, intr-un parc de vanatoare de langa orasul Hateg, judetul Hunedoara unde li s-a imprejmuit un tarc de vanatoare de 10 ha, iar in anul 1963 a mai fost adusa o pereche. In anul 1967, din rezervatia de zimbri de la Hateg, a fost adusa o pereche si pusa intr-un tarc de 4 ha, in padurea Trivale de langa orasul Pitesti creandu-se astfel un al doilea centru de crestere.

In timpul sezonului de vegetatie, in cadrul rezervatiei se pot intalni 2- 3 carduri (8-12 exemplare in card) formate din femele mature, vitei masculi si femele cu varste sub 3 ani si unul cel mult doi masculi conducatori de card. Pentru a-si asigura hrana necesara zimbrul are nevoie de o mare intindere de codru, tanar si bogat in specii forestiere, alternand cu pajisti largi cu ierburi inalte si suculente, precum si de apa cu regularitate. Masculi maturi, puternici se intalnesc izolati, traind singuratici, cu miscari greoaie dar sigure, dau impresia de putere, de sefi ai rezervatiei.

Datorita pierderii deprinderilor naturale, un zimbru poate sa traiasca pana la 28 de ani in captivitate, durata de viata reducandu-se atunci cand se afla in salbaticie. Zimbrii se hranesc in primele ore ale diminetii, dupa care se adapostesc in general in treimea superioara a pantelor line pentru a rumega. Animal puternic in trecut, zimbrul nu a avut prea multi dusmani naturali. Abia in secolul al XIX-lea s-au semnalat atacuri frecvente din partea ursilor si a lupilor.

Desi nu constituie obiect de vanatoare, ci are mai mult rol faunistic, zimbrul merita sa fie bine cunoscut, dat fiind ca efectivul lui sporeste.

Nu se poate numi animal complet salbatic, fiind in permanenta sub ingrijirea omului mai cu seama prin hrana complementara (concentrate, fibroase, suculente) si prin administrarea pe tot parcursul anului de sare, tratamente, antiparazitare si asigurarea apei si linistii necesare.

Fara indoiala, grija omului pentru protectia acestei valoroase specii a condus, treptat, de-a lungul deceniilor la dezvoltarea reflexului de dependenta fata de om, in detrimentul instinctului de conservare.

Din punct de vedere economic nu se poate vorbi de un venit programat, cheltuielile pentru intretinerea lui in rezervatie fiind suportate din profitul unitatii, insa mentinerea in fauna tarii a acestui impozant animal, merita sacrificii, mai ales pentru noi romanii la care zimbrul este un simbol prezent in legende si traditii populare.

Sursa:zimbrarianeagra.ro;

zimbraria neagra 2

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.