Peştera Urşilor, cea mai importantă atracţie turistică din Apuseni!

Pestera Ursilor este unul din cele mai cunoscute obiective turistice din Romania si face parte din categoria obiectivelor turistice care trebuie vizitate cel putin odata in viata.

Peștera Urșilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.

Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă – Ursus spelaeus – care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră. La intrarea în peșteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de așteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic și un stand cu suveniruri și obiecte artizanale specifice zonei.

Cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.

Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii și diferite săli:

• Galeria „Urșilor” (sau Galeria Oaselor),
• Galeria „Emil Racoviță”,
• Galeria „Lumânărilor”
• Sala Lumânărilor,
• Sala Spaghetelor,
• Sala Oaselor.

Printre formațiunile de stalactite și stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul și Căsuța Piticilor, Draperiile din Galeria Urșilor, Portalul, Pagodele și ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peșteră este constantă de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se menține la 97%.

Accesul în Galeria Ştiinţifică, aflată în continuarea Galeriei Emil Racoviţă şi accesibilă numai printr-un puţ de 30 m, este destinată speologilor profesionişti.

În cele 3 galerii principale ale Peşterii Urşilor accesibile publicului vei putea descoperi rămăşiţele ursului de cavernă, printr-un număr mare de fosile, care au dat şi denumirea peşterii, dar şi diverse formaţiuni naturale impresionante, ca stalactite şi stalagmite, unele dintre ele primind şi nume pentru carcteristicile pe care le denotă.

Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de „urși de cavernă” (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamifere (ex. elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în același loc ca și strămoșii sau predecesorii săi. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase).

Peștera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puțul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

O primă explorare a peșterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori „Speodava” din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș Ștei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie „Emil Racoviță” în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție..

Lucrarile de amenajare a pesterii au fost finalizate in anul 1978, lucru care a fost imortalizat la iesirea din pestera. Cu toate acestea, inaugurarea pesterii s-a facut in data de 14 iulie 1980, data la care Pestera Ursilor a intrat in circuitul turistic si spre bucuria multora este si acum la dispozitia turistilor romani si straini. Anual peștera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.

Denumirea de Pestera Ursilor provine de la numeroasele oase de urs gasite in pestera. In urma cercetarilor efectuate s-a stabilit ca in Pestera Ursilor au trait ursi de Caverna din specia Ursus spelaeus (ursul de pestera). Potrivit acelorasi cercetari s-a aflat ca cele mai vechi oase au o varsta de 100.000 ani iar „ultimul locatar” ar fi avut varsta de „doar” 17.000 ani.
Ursii de Caverna aveau dimensiuni impresionante fata de speciile de ursi actuali din Romania si chiar si din lume. Ursul de pestera avea aproximativ 4 metri inaltime in 2 labe si o greutate impresionanta de 1000 Kg. La momentul descoperirii Pesterii Ursilor existau 5 schelete complete din specia Ursus Spelaeus iar al 6-lea schelet complet a fost descoperit in aceasta pestera. Din pacate scheletul complet al ursului de pestera se afla intr-o zona care nu se viziteaza, din Rezervatia Stiintifica. In capatul Galeriei Emil Racovita, a fost reconstituita un schelet al ursului de caverna pentru a exemplifica vizual dimensiunile acestei specii.
Potrivit declaratiilor unor persoane care au participat in mod activ la cerceetarile din pestera, denumirea de Pestera Ursilor a fost rostita pentru prima data de Cornelia Babau, denumire care ulterior a devenit numele oficial al acestui obiectiv turistic de interes national si international.

Se poate ajunge la peșteră cu trenul, pe linia ferată Oradea – Vașcău, până la stația Beiuș sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu mașina accesul este posibil pe DN 76 Oradea – Deva + DJ 763 Chișcău (14 km)^.

Linia ferată Oradea – Holod – Vașcău este funcțională și este operata de un operator privat. Mersul trenurilor poate fi acesat la adresa: http://www.viaterraspedition.ro/mersultrenurilor.html. Accesul se face și auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea – Deva. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecția de după comuna Buntești și se urmează drumul din dreapta.

Surse: wikipedia, pesteraursilor.net;