Preşedintele Academiei Române a murit!

Preşedintele Academiei Române, Ionel Valentin Vlad, a murit duminică la locuinţa sa din Bucureşti, în urma unei îndelungi suferinţe.

Academicianul Ionel Valentin Vlad va fi înmormântat vineri, 29 decembrie, locul înhumării urmând a fi decis de către familia sa.

Anterior înmormântării, sicriul cu trupul neînsufleţit al acestuia va fi depus pentru câteva ore la sediul Academiei Române.

Născut pe 22 septembrie 1943, Ionel Valentin Vlad, a urmat cursurile Liceului „I.L. Caragiale” din Bucureşti, apoi pe cele ale Facultăţii de Fizică din Universitatea Bucureşti.

De profesie inginer electronist, ionel Valentin Vlad s-a specializat în domeniul laserelor şi holografiei, aprofundând acest domeniu la Universitatea Paris VI. Şi-a susţinut teza de doctorat „Metode de prelucrare a informaţiei în holografia convenţională şi în timp real” sub coordonarea celebrului profesor Gheorghe Cartianu şi a obţinut titlul de doctor inginer.

A fost, vreme de peste 50 de ani, cercetător la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor de la Măgurele, unde a înfiinţat şi condus Laboratorul de Holografie din cadrul Secţiei Lasere.

Vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 2010-2014, a fost ales preşedinte al acestui for în Adunarea Generală din 3 aprilie 2014.

„Ca preşedinte al Academiei Române, timp de 3 ani şi 8 luni, şi-a dorit ca Academia Română, cel mai înalt for cultural şi ştiinţific al României, să rămână întotdeauna un bun sfătuitor şi să aducă speranţă oamenilor. Membrii Academiei Române sunt profund îndureraţi! Dumnezeul să-l primească în lumină şi să-l odihnească în pace!”, se mai arată în comunicatul Biroului de presă al Academiei Române.

Este autorul, singur sau împreună cu profesorii, colegii sau studenții săi, a unor rezultate științifice importante:

• crearea și studiul hologramelor în timp real, înregistrate în absorbanți saturabili (1969),
• realizarea primelor holograme profesionale din țară (1970),
• elaborarea primelor aparate de holografie și de prelucrare a imaginilor cu laseri din România (1974, în colab. cu D. Popa),
• conjugarea optică a fazei în cristale de niobat de litiu și semiconductoare amorfe, folosind impulsuri laser cu durată foarte scurtă (picosecunde) (1981, în colab.),
• realizarea și studiul unor dispozitive optoelectrice bistabile pentru prelucrarea paralelă a imaginilor (1982–1985, citate de patru ori în tratatul reputatului prof. H. M. Gibbs, Optical Bistability, Academic Press, N.Y., 1985),
• realizarea unor sisteme originale de prelucrare optică a informației (1984–1989, în colab.),
• concepția și realizarea unei metode originale de măsurare a vibrațiilor cu amplitudini subatomice (de picometri), folosind generarea unei rețele optice neliniare în GaAs:Cr și un procedeu original de autocalibrare la această scară (în colab. cu S. Stepanov, D. Popa ș.a.; rezultatul este considerat o referință în domeniu),
• reconstrucția directă spațială a fazei optice din imagini (colab. cu D. Malacara, lucrare invitată în Progress in Optics, ed. E. Wolf, 1994),
• mixajul de unde laser în cristale foto-refractive, în particular studiul șirurilor periodice de electroni, induse cu laserul pe suprafața cristalelor foto-refractive, folosind microscopia cu forță atomică, cu perspective de utilizare în comutația fotonică paralelă, la nivelul de un singur electron (colab. cu prof. H. Walther, Max-Planck Inst. f. Quantenoptik, Garching, 1994–2000),
• teoria spectrului Planck discret în cavități cuantice și a spectrelor de fononi discrete în nanostructuri, care corectează legi fizice cunoscute și constante tabelate (colab. cu prof. N. Ionescu-Pallas, 1995–2007),
• găsirea unor soluții analitice pentru ecuațiile care descriu difuzia stimulată Brillouin (SBS), a formulei analitice pentru reflectivitatea conjugată și utilizarea lor în realizarea unor rezonatori de calitate pentru laserii de mare putere (colab. cu prof. M. Damzen, Imperial College și foștii săi doctoranzi, V. Babin și A. Mocofănescu, 2000–2003),
• teoria și observarea experimentală a solitonilor optici spațiali, care permit ghidarea luminii prin lumina în zeci de mii de canale de informație paralele ultrarapide (femtosecunde) în cristale de niobat de litiu (colab. cu prof. M. Bertolotti, E. Fazio și fostul său doctorand A. Petriș, 2000–2010, cu rezultate citate de sute de ori în literatura internațională).

Rezultatele cercetărilor sale în domeniile holografiei, prelucrării optice a informației, opticii nelineare, opticii cuantice, nanofotonicii și instrumentelor de măsurare cu laseri au fost expuse în peste 175 de lucrări, în peste 220 de lucrări comunicate la manifestări științifice și în trei brevete de invenție, dintre care unul acordat și în S.U.A.