Sarmizegetusa Regia, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO

 Sarmizegetusa Regia este numele capitalei Daciei preromane, in fapt un complex de sanctuare, situat in Muntii Orastiei, la altitudinea de 1200 m, in care se remarca Sanctuarul Mare Rotund si “Soarele de andezit”.

Cei mai multi arheologi afirma ca orasul a fost ridicat in secolele III-II inainte de Hristos, pe cand altii cred ca ar fi mai vechi cu cel putin 600 de ani. Poate ca unul dintre motive este asemanarea de neinchipuit dintre planurile Sanctuarului Mare Rotund si a celui de la Stonehenge. Pare ca acelasi arhitect le-a inchipuit pe amandoua, cu diferenta ca cel de la Orastie este mai mic. Apoi, “Soarele de andezit” poate fi usor asemanat cu celebrul calendar Maya. Capitala Daciei a fost cucerita si distrusa de armata romana in anul 106 d.H. Ruinele sale au fost scoase la lumina pentru prima data in 1923 datorita sapaturilor efectuate sub conducerea prof. D. M. Teodorescu de la catedra de arheologie a Universitatii din Cluj-Napoca, fiind continuate apoi de acad. prof. C. Daicoviciu si de Hadrian Daicoviciu pana in 1944.
Drumul nu este generos pentru cei ce doresc sa ajunga la ruinele fostei cetati dacice. Daca de la Orastie la Costesti exista asfalt, mai departe putini se incumeta sa mearga cu masina pe cei 20 de km de drum forestier. De altfel, Orastie poate fi considerat un punct de plecare pentru cetatile Dacice: Sarmizegetuza Regia, Cetatea din Costesti (la 18 km de Orastie), Peretii din piatra ai cetatii Blidaru (la 4 km de Orastie).

Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea de asemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular.

Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcției lui. Deoarece zidul care îngrădește o suprafață de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălțimii, cetatea are o configurație mai neobișnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafață de 3 km, o întinsă așezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme și mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se știe dacă erau șapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost distruse de romani în timpul ostilităților și nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă și pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme și dimensiuni diferite. Ies în evidență un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul „KOSON”.

Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea un standard înalt de viață.

După retragerea armatei şi a administraţiei romane la sud de Dunăre, în 271-275, amfiteatrul de aici va fi blocat de către o populaţie romanică cândva în sec. IV. Undeva în colţul de nord-est a oraşului a fost descoperită o clădire de sfârşit de secol IV şi inceput de secol V, aceasta fiind o limită cronologică până la care oraşul va fi locuit în antichitate.

O linie de pătrundere a slavilor dinspre Banat este atestată prin numele localităţilor Teregova, Voislova, Bucova, Grădişte (satul se va numi din nou Sarmizegetusa doar din epoca contemporană).

În 1315 satul este atestat documentar satul sub numele Britonia, iar apoi aceste atestări se înmulţesc. În evul mediu şi în epocile ulterioare împrejurimile Sarmizegetusei şi nu numai, au beneficiat de un bogat material de construcţie oferit de ruinele romane. Numeroase biserici din Ţara Haţegului conţin piese romane, cum ar fi Densuş, Ostrov, Peşteana, Hăţăgel, Tuştea, Sântămărie Orlea, etc., de asemenea muzeele din ţară cum ar fi Lugoj, Deva, Cluj, Bucureşti, or chiar cele de la Budapesta şi Viena.

Interesul pentru ruinele de aici manifestă numeroşi cărturari ai vremii, cum ar fi preotul Johannes Mezerzius care identifică oraşul roman cândva la sfârşitul sec. XV. Un italian originar din Bologna, L. F. Marsigli, ne lasă o hartă a amfiteatrului şi a altor câteva monumente vizibile, de asemenea desenează piese epigrafice sau statui. În sec. XVIII ruinele erau vizibile la suprafaţa solului, un ofiţer austriac, S. J. Hohenhausen, publicând câteva schiţe în anul 1775 la Viena. M. Ackner a văzut şi a desenat pe la 1832 două dintre cele mai frumoase mozaicuri din Dacia, care sunt multicolore şi prezintă scene mitologice cunoscute. T. Mommsen a adunat inscripţii din Dacia şi de la Sarmizegetusa, unele dintre acestea astăzi nu mai există.

In apropierea cetatii Sarmizegetusa Regia se gaseste si Schitul Magureni. Accesul se face fie de la cetate peste varful Godeanu, pentru iubitorii de drumetii montane, o ora pana in varful Godeanu si inca o ora de coborat pana in satul Magureni, fie cu masina prin satele Beriu si Sibisel.

Toate cele 6 fortărețe (Sarmizegetusa Regia, Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

În 2011 angajații unei firme au distrus o parte din situl dacic pentru a construi o parcare de 3.000 de metri pătrați, punând zidul cetății în pericol de prăbușire pe o lungime de aproximativ 30 de metri. Amenajarea parcării a fost plătită de Consiliul Județean Hunedoara, fiind destinată turiștilor veniți să viziteze situl și s-a făcut fără aprobarea sau supravegherea arheologilor

De altfel, ruinele Ulpiei Traiana Sarmisegetusa sunt cel mai interesant obiectiv turistic din aceasta zona, oferind turistilor imaginea unui oras roman, la fel ca multe altele, cu forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice si particulare. In 1982 a fost inaugurat un muzeu unde se afla expuse obiecte de argint si bronz, ceramica, statuii ale zeilor romani, monede, pietre de mormant, medalione, mozaicuri, fibule si altele.

Alte puncte de interes in zona sunt Cetatea Colt, Cetatea Malaiesti, Biserica din Densus, Biserica din Strei ca si Cetatea de la Hateg. Turistii pot ajunge aici folosind drumul national DN 68 Hateg – Caransebes ori cu trenul pe ruta Petrosani – Subcetate sau Simeria – Subcetate. De asemenea, posibilitatile de cazare sunt multiple datorita pensiunile turistice si locurilor de amplasare a corturilor in zona din jurul coloniei.
In afara cetatii romane, turistii mai pot vizita  pesterile Cioclovina, Ohaba Ponor, Manastirea Prislop si “Cetatea de Colt” din satul Suseni.

 Surse: wikipedia, romanianmonasteries.org;