Politica externă a României în 2014, plină de eșecuri!

Politica externă a României în 2014 a fost marcată de continuitate în relaţia cu SUA, în timp ce acţiunile Rusiei în Ucraina au dus la un blocaj în relaţiile bilaterale şi la necesitarea consolidării securităţii, lista eşecurilor fiind deschisă de Schengen.

Succesele politicii externe a României pe 2014 pot fi numărate pe degete, iar anul va rămâne în memorie ca unul în care diplomaţia română a fost condusă de trei miniştri şi MAE a fost implicat într-o organizare dezastruoasă a votului din diaspora la prezidenţiale, fapt ce i-a afectat imaginea, informează Mediafax.

Într-un an „dominat” de acţiunile Rusiei în Ucraina, diplomaţia română a pledat pentru o consolidare prezenţei aliate în regiunea în vederea întăririi securităţii, reuşind să obţină un comandament NATO pe teritoriul României, precum şi o prezenţă aliată importantă la Marea Neagră. Relaţia cu SUA se caracterizează prin continuitate, în timp ce plan european România nu a reuşit nici în acest an să-şi convingă partenerii din UE că merită să fie membră a Spaţiului Schengen.

El mai aprecia că guvernele anterioare au greşit pentru că au supralicitat această chestiune, dar în prezent s-a luat decizia de a nu mai crea un orizont de aşteptare.”Noi dorim şi mâine dacă este (să aderăm la Schengen) … Dar nu este cazul să creăm un orizont de aşteptare. Asta a fost o greşeală în anii anteriori, din partea clasei politice de la Bucureşti, s-a supralicitat pe această temă, s-au creat orizonturi de aşteptări”, a subliniat Corlăţean.

Ministrul de Externe revenea asupra subiectului în ianuarie, exprimându-şi speranţa că în 2014 se va lua o decizie privind aderarea României la Spaţiul Schengen cu graniţele aeriene şi maritime.

Celălalt „actor” important al politicii externe, preşedintele Traian Băsescu declara în ianuarie că l-a informat pe preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, despre faptul că România îşi propune să devină, până la sfârşitul acestui an, membru al Spaţiului Schengen, menţionând că vizează, ca termen, luna octombrie.

Aflat la Bucureşti, şeful diplomaţiei olandeze, Frans Timmermans, a salutat raportul MCV pozitiv din ianuarie, dar Olanda şi-a menţinut poziţia nefavorabilă aderării României şi Bulgariei la Schengen.

Dincolo de declaraţii referitoare la faptul că România contează pe sprijinul unor ţări în vederea aderării la Schengen, dosarul nu a înregistrat progrese. În timp ce MAE a preferat să aibă declaraţii moderate pe acest subiect, preşedintele a declarat în mai că speră ca în iunie să se decidă intrarea în Schengen cu aeroporturile şi porturile, iar în iulie susţinea că sunt şanse pentru aderare în octombrie.

Neîntrunind însă consensul pentru aderare, România nu a mai încercat să includă chestiunea pe agenda consiliilor JAI.

În octombrie, Corlăţean a reiterat faptul că Bucureştiul nu stă cu mâna întinsă, precizând însă că „unul din actorii importanţi europeni a făcut un pas înainte” confirmând sprijinul pentru aderarea României la Spaţiul Schengen.

Rămâne de văzut dacă preşedintele Klaus Iohannis va avea mai mult succes în Consiliul European în abordarea chestiunii şi a sprijinului din partea Germaniei, Franţei şi Olandei, ţări care s-au opus cel mai adesea aderării la Schengen.

La sfârşitul anului 2013, ambasadorul rus la Bucureşti, Oleg Malghinov, îşi exprima speranţa că istoria comună va acţiona în vederea îmbunătăţirii relaţiilor dintre România şi Rusia. De partea cealaltă, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, aştepta un răspuns al Moscovei la propunerile privind reluarea activităţii Comisiei bilaterale privind tezaurul îngheţate de mai mulţi ani.

Şi preşedintele Traian Băsescu le spunea, pe 15 ianuarie, reprezentanţilor misiunilor diplomatice acreditate la Bucureşti, că România doreşte îmbunătăţirea contactelor politico-diplomatice pe relaţii în care există o tendinţă de trenare, fiind vizate în mod deosebit relaţiile cu Federaţia Rusă şi cu Ucraina.

„Provocările pentru viitor devin tot mai consistente, şi din această perspectivă România susţine că dialogul cu Federaţia Rusă este una din modalităţile prin care interesele Uniunii Europene se pot acomoda, pe termen lung, cu cele ale Moscovei”, susţinea preşedintele.

În februarie, secretarii de stat Raed Arafat şi Bogdan Aurescu participau, la Bruxelles, la conferinţa de lansare a proiectului NATO-Rusia în domeniul telemedicinei, secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Interne fiind co-director din partea Alianţei al acestei colaborări.

Speranţele în îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale au fost aruncate însă în aer de acţiunile Rusiei în Ucraina, care au culminat cu anexarea, considerată ilegală de comunitatea internaţională, a Crimeii.

Bucureştiul s-a raliat partenerilor europeni şi transtlantici şi a condamnat intervenţia Moscovei, susţinând, totodată, sancţiunile impuse de UE.

Mai mult, atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi ministrul de Externe, Titus Corlăţean, i-au avertizat pe occidentali în privinţa Rusiei.

Sunt „mulţi oameni în lumea noastră occidentală care speră, în mod onest, că poate avea loc o resetare a relaţiilor cu Rusia, o angajare a Rusiei în interese comune, din punct de vedere economic, politic, în lupta împotriva terorismului (…) Dar, în cele din urmă, s-a dovedit că fundamentele şi filosofia establishmentului politic şi militar de la Moscova nu s-au schimbat în mod fundamental”, a declarat, pe 27 martie, Titus Corlăţean.

La rândul său, şeful statului le-a cerut colegilor europeni să nu mai creadă în promisiunile Rusiei. El i-a avertizat că Federaţia Rusă nu se va opri la Ucraina şi că vizează gurile Dunării.

MAE rus a acuzat „o retorică antirusă la nivelul conducerii statului român”, după ce preşedintele a acuzat Rusia de comiterea unei „agresiuni împotriva Ucrainei”.

În replică, MAE român, prin vocea purtătorului de cuvânt, Brânduşa Predescu, a atras atenţia că tentaţia de a transfera criza gravă a Federaţiei Ruse în relaţia sa cu comunitatea europeană în zona bilaterală este nefundamentată.

„Este regretabil faptul că acumulările pozitive înregistrate în cursul anului 2013 în dialogul bilateral româno-rus sunt relativizate de partenerii noştri de la Moscova, în contextul în care poziţia României nu urmăreşte altceva decât asigurarea durabilă a unui climat de stabilitate şi predictibilitate în Europa”, a mai afirmat Predescu.

Cu toate acestea relaţia bilaterală a fost influenţată de poziţia europenilor faţă de Rusia, dovadă fiind demersurile privind o vizită a premierului Victor Ponta la Moscova în primăvară care au fost întrerupte, şeful diplomaţiei explicând că la nivel european s-a stabilit „o linie de conduită foarte clară” în ceea ce priveşte „îngheţarea contactelor la nivel înalt între liderii europeni din statele membre şi liderii de la Moscova”.

Iar „contrele” au continuat pe parcursul anului, episodul survolului lui Dmitri Rogozin în spaţiul aerian al României, cu acuzaţii de consum de alcool şi ameninţări cu folosirea de bombardiere ruseşti, încingând spiritele în cele două capitale.

Relaţia a fost influenţată şi de atitudinea României faţă de R. Moldova, Rusia fiind deranjată de sprijinul acordat parcursului european al R. Moldova de către autorităţile române, precum şi de declaraţiile unor lideri de la Bucureşti referitoare la unirea dintre cele două ţări.

Pe fondul continuării lucrărilor la Deveselu, scutul antirachetă urmând să devină operaţional în 2015, Rusia a acuzat, din nou, faptul că sistemul din România reprezintă o ameninţare la adresa sa, precum şi o încălcare a Tratatului forţelor nucleare intermediare (INF).

În pofida criticilor internaţionale şi a sancţiunilor ale căror efecte se fac simţite deja în economie, Rusia nu a făcut paşi înapoi şi la sfârşit de an şi-a modificat doctrina militară, desemnând consolidarea capacităţilor NATO şi proiectul scutului antirachetă din Europa de Est printre ameninţările la adresa securităţii sale, ceea ce face ca 2015 să se anunţe un an dificil în relaţiile ruso-române aflate deja în impas.

Indiferent de disputele interne, liderii de la Bucureşti au pledat constant cauza R. Moldova, România remarcându-se drept un avocat eficient al vecinului de peste Prut pe plan european.

Acordul de Asociere UE-R. Moldova, semnat în noiembrie 2013, a fost ratificat în 2014 de Parlamentul European şi de mai multe parlamente naţionale, primul fiind cel român. În plus, cetăţenilor moldoveni li s-au eliminat vizele pentru spaţiul comunitar.

La nivel bilateral, relaţia dintre Bucureşti şi Chişinău s-a consolidat, inclusiv printr-o serie de măsuri concrete.

În luna august premierii român şi moldovean au inaugurat conducta de gaze naturale Iaşi-Ungheni, prin care România va exporta gaze în R. Moldova, ajutându-o să reducă dependenţa energetică de Rusia.

Totodată, Guvernul a modificat Legea finanţelor publice locale pentru a permite autorităţile locale să finanţeze proiecte comune cu cele din Republica Moldova şi a alocat 25 de milioane de euro pentru reabilitarea grădiniţelor de peste Prut.

N-au lipsit nici obişnuitele declaraţii referitoare la unire.

„Eu sunt mai puţin interesat de ce cred unii şi alţii în Occident. Eu am spus-o cinstit şi de regulă oamenii cinstiţi trebuie luaţi aşa cum sunt, în sufletul meu mi-aş dori mult unirea României cu Republica Moldova pentru că eu nu renunţ la teoria că suntem un popor, în două state independente, dar acest lucru nu se face nici cu forţa nici cu amăgiri”, a declarat, pe 30 octombrie, Traian Băsescu, după ce în aprilie spusese presei din R. Moldova că trebuie doar să sune la Bucureşti dacă vor unirea şi aceasta se va realiza „indiferent cine va fi preşedintele României, indiferent că la guvernare se va afla un partid de stânga sau un partid de dreapta”.

Mai prudent în declaraţii, Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte ales, a făcut o vizită la Chişinău, unde a susţinut că România are „o datorie de necontestat faţă de Republica Moldova: constituirea unui spaţiu comun de democraţie, stabilitate şi prosperitate pentru cetăţenii români şi moldoveni”.

Aşa cum noul ministru de Externe, Bogdan Aurescu, a ales să facă prima vizită externă în R. Moldova, acesta fiind „o datorie de onoare”, preşedintele Iohannis va avea prima ieşire externă tot la Chişinău.

Pe parcursul anului, la Bucureşti s-au perindat mai mulţi oficiali SUA, în frunte cu vicepreşedintele Joe Biden. Fie că au venit pentru a reconfirma sprijinul privind securitatea României, fie pentru a trage de urechi autorităţile române pentru derapaje de la statul de drept, secretarul Apărării, Chuck Hagel, susecretarul de stat Victoria Nuland şi adjunctul ei Hoyt Yee, Frank Rose, adjunct al asistentului pentru politica spaţială şi de apărare al secretarului de stat, sau subsecretarul de stat Rose Gottemoeller au demonstrat voinţa ambelor părţi de a consolida pe mai departe Parteneriatul Strategic.

A rămas nerezolvată chestiunea vizelor americane pentru români.

Autorităţile de la Bucureşti au abordat problema în discuţiile cu omologii americani, iar declaraţiile lor în presă au arătat un optimism care nu s-a concetrizat. Vizele SUA pentru cetăţenii europeni au reprezentat o preocupare şi pentru UE.

„Reafirmăm angajamentul nostru de a încheia acordurile privind regimul de călătorii fără vize între Statele Unite şi toate statele membre ale Uniunii Europene cât de curând posibil şi în conformitate cu legislaţia internă”, s-a specificat în declaraţia comună a summitului SUA-UE, desfăşurat în martie, la Bruxelles.

Rata de refuz a solicitărilor de viză din partea cetăţenilor români în anul fiscal 2013–2014 a ajuns sub pragul de 10% (9,8 %), înscriindu-se în trendul descrescător al ratei de refuz a solicitărilor de viză înregistrat în perioada 2010-2014. Dar promisiunile unor oficiali americani privind modificarea legislaţiei, astfel încât ţări ca România să acceadă în Visa Waiver, nu s-au concretizat. Situaţie similară şi în ceea ce priveşte vizele pentru Canada.

Anexarea Crimeii a adus Rusia mai aproape de România, iar Bucureştiul a cerut măsuri de reasigurare privind securitatea sa din partea SUA şi a NATO, chiar dacă a exclus posibilitatea unei invazii ruse.

Pe lângă continuarea lucrărilor la Deveselu, sistemul operaţional antirachetă urmând să devină operaţional în 2014, România s-a dus la summit-ul NATO din Ţara Galilor cu solicitări menite să-i ofere siguranţă.

S-a întors de acolo cu un comandament NATO pe teritoriul său, dar şi cu o prezenţă navală consolidată a Alianţei în Marea Neagră.

În ultima sa conferinţă de presă în calitate de preşedinte, Traian Băsescu spunea că România este „un stat sigur” care nu se confruntă cu „riscul unei invazii”. „Asta nu pentru că neapărat Vladimir Putin nu este interesat de România. Este interesat, dar România este într-un sistem de alianţe solid în interiorul NATO, are un Parteneriat Strategic cu SUA, care îi dă confortul că nu este singură în faţa riscurilor la securitatea naţională”, susţinea el.

Pe 2 noiembrie, mii de români nu reuşesc să voteze în diaspora în primul tur al alegerilor prezidenţiale ca urmare a unui număr insuficient de secţii.

Preşedintele Traian Băsescu şi ACL cer demisia ministrului de Externe, Titus Corlăţean, şi a ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici.

În replică, premierul Victor Ponta susţine că numeroasele cozi formate în mai multe capitale europene sunt o dovadă a faptului că scrutinul se desfăşoară corect, deoarece în 2009, când a fost acelaşi număr de secţii, nu s-a stat la coadă.

Vicepremierul Liviu Dragnea sare şi el în apărarea celor doi miniştri, susţinând că nu MAE a stabilit regulile desfăşurării scrutinului, ci BEC şi AEP. Preşedintele executiv al PSD afirmă că „principala cauză” pentru care nu s-a votat în ritm mai mare a fost solicitarea AEP, BEC, STS ca toate declaraţiile pe proprie răspundere să fie completate, semnate, ca să fie scanate, să nu fie suspiciune de fraudare”.

MAE se disculpă şi el, precizând că nu are responsabilităţi în ceea ce priveşte derularea operaţiunilor de votare în interiorul secţiilor din străinătate, aceste atribuţii revenind birourilor electorale.

Explicaţiile nu conving prea mult opinia publică şi zeci de persoane protestează, duminică seara, în faţa sediului MAE faţă de votarea din străinătate şi cer demisia lui Corlăţean

Pe 3 noiembrie, premierul Victor Ponta iese şi declară că Titus Corlăţean şi echipa din minister garantează cu funcţiile că, pe 16 noiembrie, niciun cetăţean român care vrea să voteze nu va rămâne în afara unei secţii de vot.

Pe 4 noiembrie, Corlăţean face BEC mai multe propuneri în vederea simplificării procesului de vot şi respinge varianta demisiei cerută de Palatul Cotroceni, de opoziţie, societatea civilă şi reprezentanţi ai diasporei.

Se răzgândeşte câteva zile mai târziu şi pe 10 noiembrie îşi anunţă demisia. Ministrul PSD invocă faptul că un comunicat prin care BEC afirma că nu există niciun impediment legal pentru înfiinţarea de secţii în turul II nu are forţă juridică iar el nu poate încălca legea.

În aceeaşi zi, premierul îl propune în fruntea MAE pe fostul şef al SIE Teodor Meleşcanu.

„Baletul” dintre MAE şi BEC continuă însă iar chestiunea dacă se pot sau nu înfiinţa noi secţii de vot între cele două tururi rămâne neclarificată, astfel că noul şef al diplomaţiei face şi el o serie de propuneri pentru a fluidiza procedura de vot.

În turul II, numărul votanţilor din străinătate aproape se dublează, dar cozile „confiscă” din nou atenţia şi în mai multe capitale europene românii protestează după închiderea urnelor pentru că nu au putut vota.

Mandatul lui Meleşcanu durează doar opt zile, cel mai scurt din istoria postdecembristă a MAE, iar premierul îl propune pe Mihnea Motoc, reprezentantul României pe lângă UE.

După ce se invocă o incompatibilitate ca urmare a faptului că soţia sa, Iulia Motoc, este judecător la CEDO, Victor Ponta renunţă la Motoc şi îl propune, pe 24 noiembrie, la conducerea MAE pe secretarul de stat Bogdan Aurescu.

Alegerea unui diplomat cu o imagine foarte bună a reprezentat o mişcare inteligentă, dar noul ministru va avea anul viitor o sarcină extrem de dificilă: aceea de a repara imaginea unui MAE care a contribuit, cu voie sau fără voie, la o organizare dezastruoasă a scrutinului prezidenţial în străinătate.

Traian Băsescu a declarat, după al doilea tur, că ambasadorii din Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania şi Germania au cerut mai multe secţii de vot. Ancheta demarată de Parchetul General (preluată între timp de DNA) va stabili de ce solicitările ambasadorilor nu au fost luate în calcul şi au fost deschise 294 de secţii în diaspora, la fel ca la prezidenţialele din 2009, deşi numărul românilor a crescut în multe ţări europene odată cu ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii de către toate statele membre UE. Totodată, chestiunea votului din străinătate va fi dezbătută şi în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (LIBE) a Parlamentului European.

În prima sa conferinţă în noua calitate, Bogdan Aurescu a arătat că este conştient de contextul în care preia conducerea diplomaţiei.

„Îmi este extrem de clar, aş spune în mod acut, contextul intern dificil, în care reputaţia MAE şi a oamenilor săi a avut de suferit”, a precizat Aurescu. El a mai spus că MAE nu poate fi „o instituţie slabă”, întrucât trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor de politică externă ale României.

Doar imaginea bună de care se bucură, nu-i va fi de ajuns ministrului pentru a restabili credibilitatea MAE. Statutul său de independent ar putea să-l ajute în încercarea de a scoate Ministerul din jocurile politice tot mai evidente din ultimul timp şi refacerea imaginii afectată serios de votul din diaspora.