Bankcoop, a doua „gaură neagră” din sistemul bancar postdecembrist!

Inca de la inceputul anului 1990, Romania a fost impanzita de nenumarate banci, mai mari sau mai mici. Prezentate „beneficiarilor” sub sloganuri care mai de care mai promitatoare, aceste noi institutii bancare erau considerate jaloanele ce marcau reintrarea Romaniei in capitalism. Brusc, dupa 1995 a inceput sa devina insa tot mai clar ca, in ciuda impresiei de prosperitate data de sediile lor super-luxoase, cele mai multe dintre aceste institutii erau doar niste colosi cu picioare de lut.

Ascuns cu grija, acest adevar a inceput totusi sa se vada chiar si cu ochiul liber. Cu vistieriile macinate de credite imense, date unor „beneficiari” carora nici prin cap nu le trecea sa le mai si restituie, cateva banci au intrat rand pe rand in incapacitate de plata. Ajunsi la ananghie, sefii lor si-au justificat esecul prin tot soiul de argumente care mai de care mai sofisticate, menite sa ascunda un adevar cutremurator: falimentul le batea la usa. Incercand sa-i prosteasca pe depunatorii intrati in panica, bancherii si-au descris activitatea ca pe un lant de „inginerii financiare” complexe, ce nu puteau fi intelese de profani. Apoi adevarul a erupt violent. In doi-trei ani, mai multe banci s-au ruinat fara speranta de redresare, iar notiunea de „inginerie financiara” a devenit sinonima cu cea de hotie pusa la cale de mafia „gulerelor albe”. Prabusirea bancilor a adus disperarea in casele a peste cinci milioane si jumatate de romani. Specialistii estimeaza ca paguba totala, inregistrata atat de cei care au crezut in infailibilitatea bancilor, cat si de bugetul de stat care a trebuit sa preia socul financiar provocat de falimente, a depasit sase miliarde de dolari. Sase miliarde intr-o perioada in care statul roman obtinea cu greu imprumturi externe de cateva sute de milioane de dolari.

Banca de credit cooperatist – BANKCOOP a fost la rândul ei o “tintă” pentru cei care trebuiau să-i protejeze interesele. Având ca obiect principal de activitate sustinerea sectorului cooperatist si a întreprinderilor mici si mijlocii, BANKCOOP a reprezentat o sperantă pentru revitalizarea acestor domenii.Înființată în 1990, pe scheletul fostului Centrocoop, Banca de Credit Cooperatist „Bankcoop” a fost a doua „gaură neagră” (după Bancorex) care a secătuit sistemul financiar postdecembrist din România

În anul 1999, Bankcoop avea 200 de filiale și sucursale și aproximativ 600.000 de depunători. La data de 8 Februarie 2000, Bankcoop a intrat în faliment. Deponenții și-au ridicat banii prin BRD-Societe Generale, plafonul de garantare fiind la acel moment de 54,7 milioane de lei vechi.

Construita ca banca a familiei Paunescu (George Constantin Paunescu a fost singurul mare actionar, cu34,04%), Bankcoop a ajuns sa serveasca interesele fostului presedinte Alexandru Dinulescu. Dinulescu a folosit banii bancii pentru a finanta societati comerciale la care membri ai familiei sale si colegi din banca erau actionari. Gradul de rambursare a creditelor acordate deBankcoop s-a inrautatit continuu. Creditele restante si in litigiu au crescut, ca pondere in total plasamente, de la 8,02% in 1996, la 42,85% in 1997, 54,02% in 1998 si 90,33%, in 1999.

Condamnarea la disparitie a Bankcoop a fost semnata inca din 1997 de fostul sau presedinte,Alexandru Dinulescu, un nume din lunga lista a demolatorilor de banci romanesti. Arestat in urma cu trei ani, Dinulescu a fost scos de la racoare printr-o decizie judecatoreasca si a fugit din tara. Dupa disparitia lui Dinulescu, Bankcoop s-a mentinut pe linia de plutire timp de doi ani, in care a incercat sa recupereze creditele acordate cu larghete pe vremea fostului presedinte. A dus la conducerea bancii in 1998, Constantin Duna, bancher cu o buna reputatie, n-a facut decat sa constate cum portofoliul de credite se transforma treptat in pierderi de cateva mii de miliarde lei. Nerambursarea imprumuturilor a condus la incapacitatea onorarii obligatiilor catre clienti: la sfarsitul anului 1999, erau nerestituite la scadenta depozite de 1.595 miliarde lei, conform raportului intocmit de lichidatori (SC PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL si SCReconversie si Valorificare Active SA). Pierderile Bankcoop erau, la sfarsitul anului 1998, de639,91 miliarde lei, pentru ca la finele lui 1999 acestea sa ajunga la 2.431,42 miliarde lei

Ancheta a continuat în lipsa lui Dinulescu și, la finalul acesteia, el a fost trimis în judecată pentru o banală luare de mită. La capătul procesului, judecat în lipsa inculpatului, Dinulescu a fost condamnat la zece ani de închisoare. Refugiat în Statele Unite ale Americii, a fost arestat de autoritățile americane și trimis în țară în anul 2003. Dinulescu a fost găsit în SUA datorită eforturilor publicației Jurnalul Național.

Acționarul majoritar George Constantin Păunescu a fost urmărit penal pentru modul în care a obținut 31,33% acțiuni din capitalul social al „Bankcoop”. La data de 1 septembrie 1995, Păunescu a plătit o sumă de 10 milioane de dolari pentru a cumpăra acțiunile respective, dar suma era obținută din credite interne, ceea ce era ilegal.

În octombrie 1999, ziarul Evenimentul zilei a dezvăluit că ministrul apărării Victor Babiuc făcea parte de un an din consiliul de administrație al Bankcoop, iar ca urmare, după câteva zile acesta și-a dat demisia din conducerea băncii. La acel moment ocuparea unei asemenea funcții de către o persoană din Guvern nu era ilegală, dar era totuși interzisă prin Constituție.

Surse: wikipedia, jurnalul.ro, politeia.org;