Judecătoarea Geanina Terceanu, stenograme-șocante!

Conform sursei citate, discuția interceptată de ancheta ori a avut loc la locuința judecătoarei, la ușa căreia s-a prezentat persoana care intermediase mita:

„Intermediar: Ești singură?
Terceanu: Da, sunt cu… Dar nu vreau în casă că mi-e… mi-e frică.
Intermediar: Nu, nu… Nici aicea nu vreau.
Terceanu: Da’ ce s-a… ce s-a întâmplat?
Intermediar: Mi-e frică. S-a-ntâmplat ceva. Cică nu e …(neinteligibil)…
Terceanu: Da’… da’ ce s-a-ntâmplat? Cu ăia?
Intermediar: …(neinteligibil)… da, da. Stai liniștită! Stai liniștită că nu a zis nimic.
Terceanu: Zi…
Intermediar: Ă…
Terceanu: Becali…
Intermediar: Că zice că…
Terceanu: Dă ceva? Ziceți mă mai repede!
Intermediar: Mă, e vorba de Becali.
Terceanu: Așa. Și? (…) Da? Și ce zice?
Intermediar: Ei au zis că o să mă-ntrebe de tine.
Terceanu: Și?
Intermediar: Și eu n-am zis nimic.
Terceanu: Păi, n-ai zis și ce…? Cine a mai știut? (…) Cu cine ai vorbit? (…) Nu mai veni acum p-aici, să scăpăm din chestia asta!
Intermediar: Ă?
Terceanu: Băi, nu spuneți nimic de mine!
Intermediar: Stai liniștită, că nu spunem nimic. Dacă era, spuneam până acu’.
Terceanu: Ce știu? Că ce?
Intermediar: Ceva acuma. Sau ceva s-a întâmplat acuma.
Terceanu: Deci, de voi nu ați zis nimic?
Intermediar: Băi, eu n-am zis nimic, mă! Nimic, nimic. Eu… el m-a-ntrebat…
Terceanu: Păi, de unde știau de mine?
Intermediar: Da, băi, da’ …(neinteligibil)… au zis că…
Terceanu: Vai de capu’ meu! (…) Nu spuneți… nu spuneți nimic! Asta este!
Intermediar: Băi, stai liniștită, că dacă vroiam să te dau până acum, te dădeam. Stai liniștită, că nu dau nimic.
Terceanu: Ai înțeles? Deci, nu dați în gât, că pedeapsa o dă instanța!
Intermediar: Da’ nu-i vorba de dat în gât! Da’ băi, stai liniștită, că nu fac… nu fac… Deci, nu fac…
Terceanu: …(neinteligibil)… de asta.
Intermediar: N-o să fac așa ceva niciodată!”.

În continuarea discuției, judecătoarea Geanina Terceanu afirmă că a cheltuit toți banii primiți ca mită de la frații Becali, ceea ce îi provoacă uimirea persoanei cu care discută:

„Terceanu: Na. Eu n-am mai rămas cu nimic de-acolo! Adică, nu v-am zis?
Intermediar: Ai cheltuit toți banii? Mamă, mânca-ți-aș!
Terceanu: Nici n-am… Doamne, Maica Domnului!
Intermediar: Băi, nu-ți face probleme. Nu mai sta cu frică, că nu dau de tine! …(neinteligibil)… de toți.
Terceanu: Deci, n-am bani!
Intermediar: Da’ banii ăia care… De la ăștia, 100.000?
Terceanu: I-am… i-am cheltuit.
Intermediar: I-ai cheltuit?

Terceanu: Nu mai am.
Intermediar: Băi, nu te gândi că-i iau! Ți-i cer… ca să nu mai ți-i dau…
Terceanu: Da’ n-am, deocamdată!
Intermediar: Băi Geanina, te gândești acuma la chestiile astea? Să-mi bag picioarele, ajungem toți la pârnaie!
Terceanu: N-am, n-am… N-am… n-am …(neinteligibil)… Îți dai seama că nu e bine să fim văzuți!”.În momentul în care interlocutorul a devenit tot mai insistent, cerând sfaturi pentru situația în care ar fi chemat la audieri, judecătoarea încearcă să se îndepărteze pentru a încheia discuția, apoi îl sfătuiește să accepte situația așa cum este:

„Interlocutor: Vreau să-ți mai spun ceva… că de-asta am venit mai mult. Că nu pentru altceva…: Dacă în caz… mă cheamă sau o cheamă, ce să zicem? Să cădem de acord toți.
Terceanu: Nu… ce să zici? Nimic! Ce să zicem? Asta e! Nu ne cunoaștem și nu spunem.
Interlocutor: Păi, normal că nu zicem nimica, dar ce zicem?
Terceanu: Nimic! Ce să zicem? Asta e! Nu dai declarații!

(În continuare, Terceanu încearcă să se îndepărteze de interlocutor, dar acesta o urmează)

Interlocutor: Nu dau declarații, nu dau declarații…
Terceanu: Nu mai zici…
Interlocutor: Dar în caz că întreabă: ‘Vă cunoașteți? De unde vă cunoașteți?’ Ceva… asta vreau să știu.
Terceanu: …(neinteligibil)… o să ne gândim atunci! Ce vrei să zicem? Asta e! Nu mai… Asta e!
Interlocutor: Băi, nu te supăra pe mine, că n-am vrut să fac nimica! Nu… nu… nu sunt cu gânduri ascunse, nu vin cu de-astea, crede-mă…!
Terceanu: Da, mă, știu… atâta… Păi, da, mă, dar atâtea drumuri și atâtea prostii și atâta… Ce e? (…) N-am… ce vrei să spunem? Că nu ne cunoaștem! Ce vrei să spui? Da… Eu de unde vrei să știu ce o să zic acum, când m-or chema acolo?
Interlocutor: Dacă ne cheamă! Că poate nu…
Terceanu: Dacă ne cheamă! Și …(neinteligibil)…
Interlocutor: Sau dacă… sau dacă… sau mă gândeam că poate ai pe cineva, să aflăm ce e în dosar, cine e… ceva…
Terceanu: Cine, mă? Pe cine să am? N-am pe nimeni! Mergeți acolo liniștiți și asta e! Cu Dumnezeu înainte! Ce vrei să facem?! Na…! Dacă nu, ce vrei să-ți spun eu acum? Zi tu, ce vrei să-ți spun eu?
Interlocutor: Nu știu… te-ai supărat pe mine degeaba. Nu știu de ce faci așa.
Terceanu: E… nu… na! Ce vrei să mai zici?
Interlocutor: N-am ce… de-asta am venit mai mult, să… că sunt disperat! Am zis să nu se-ntâmple… se… se… să… mă cheme dracu pe acolo, să se-ntâmple altceva! Să știu ce zic. Spune-mi ce să zic! Îi zic că ce? Că… nu ne cunoaștem, că ce?
Terceanu: …(neinteligibil)… Nimic. Nu… na! Eu știu ce…?! Nu știu.
Interlocutor: Crezi că… crezi că… ăsta, cum dracu îl cheamă?
Terceanu: Nu știu, mă! Nu mai îmi pune o mie de întrebări!
Interlocutor: Bine, gata! Bine!
Terceanu: Gata! Asta este! Las-o așa! Că, dacă vrea Dumnezeu, trecem peste asta. Dacă nu, asta e! Ce mai…?! Asta e!
Interlocutor: Nu mai fi supărată pe mine, că nu vreau să rămâi supărată pe mine!
Terceanu: Nu ne mai întâlnim și gata! Și am terminat!
Interlocutor: Bun. Nu ne mai întâlnim, clar…
Terceanu: …(neinteligibil)… Gata! (…) Asta… asta e! Dumnezeu cu mila! Ce vrei să facem? Da? Hai! Tu ai trecut prin mai multe decât ei. Știi mai bine. Du-te acolo, stai liniștit! (…) Gata! Tăcere! Și asta este!”.

Din discuțiile interceptate reiese, potrivit procurorilor, că judecătoarea Terceanu „a făcut încercări sistematice de a-i determina pe martori să nu colaboreze cu organele judiciare în vederea aflării adevărului în cauză”.

Potrivit procurorilor DNA, în acest dosar se poate aprecia că a fost creată o stare de pericol social, fiind vorba de „primirea de către un judecător a unei sume considerabile de bani pentru a îndeplini un act contrar atribuțiilor sale judiciare, respectiv pentru a pronunța în mod discreționar o hotărâre de achitare, hotărâre pronunțată cu nesocotirea normelor de drept incidente și materialului probator existent în cauză, respectiv ‘cumpărarea’ de către inculpații Becali Ioan și Becali Victor a unei hotărâri de achitare, cumpărare a actului de justiție care a fost posibilă în condițiile potenței financiare afișate de cei doi inculpați”.

Judecătoarea Geanina Terceanu de la Tribunalului București a fost prezentată vineri, alături de foștii impresari Ioan și Victor Becali, Curții de Apel București cu propunere de arestare preventivă pentru 30 de zile.

Judecătoarea este acuzată de luare de mită, iar foștii impresari Ioan și Victor Becali de dare de mită.

În dosar este urmărit penal pentru dare de mită și Cristian Borcea, președinte executiv al Clubului de fotbal Dinamo, la data faptei.

Potrivit unui comunicat al DNA, în 24 februarie 2009, judecătoarei Geanina Terceanu i-a fost repartizat spre soluționare dosarul transferurilor de fotbaliști, cauză în care Cristian Borcea, Ioan și Victor Becali, alături de alți inculpați, fuseseră trimiși în judecată pentru înșelăciune și evaziune fiscală.

În 3 aprilie 2012, Geanina Terceanu a pronunțat în dosarul respectiv o hotărâre de achitare față de toți inculpații în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a din Codul de procedură penală din anul 1968 — ‘fapta nu există’.

„Din probele existente la dosarul cauzei a rezultat faptul că — pentru a pronunța această soluție de achitare — Geanina Terceanu a primit de la inculpații Ioan și Victor Becali și de la suspectul Cristian Borcea în mai multe tranșe suma totală de 220.000 de euro, începând cu aprilie 2009 și până în mai 2012. Sumele de bani primite cu titlu de mită au fost remise magistratului de către cele trei persoane fie personal fie prin intermediar, în diferite locații din București și județele Ilfov și Ialomița. În cursul anului 2009, o parte din banii primiți au fost folosiți de Terceanu la achiziționarea unei locuințe”, susțin procurorii.

DNA precizează că, ulterior, la 12 noiembrie 2012, hotărârea de achitare pronunțată de Terceanu a fost desființată printr-o decizie a Curții de Apel București, iar inculpații condamnați la pedepse privative de libertate.