Cerere în căsătorie pe scena Teatrului Metropolis

La finalul spectacolului „Paganini“, jucat la Teatrul Metropolis, un spectator şi-a făcut curaj şi a regizat momentul vieţii lui: şi-a cerut iubita în căsătorie.

Vine o clipă în viaţa unui om care declanşează emoţia ce determină evenimentele pentru tot restul vieţii. Orice fată se visează mireasă, îşi imaginează o nuntă ca-n poveşti, cu tort etajat şi deznodământ cinematografic. Şi vrea ca să arate iubirea ei nesfârşită, cu trup şi cu suflet, cu lacrimi şi miracol, cu verighetă albă pe deget, să se întâmple într-un loc magic, care să rămână în memorie prin amintirea sfântă. De neuitat, scrie Monica Andrei în ziarulmetropolis.ro.

„Am ajuns în teatru mai devreme, pentru că ştiam că va avea loc o cerere în căsătorie. Trebuia regizat într-un fel momentul, trebuiau stabilite detaliile, aranjată muzica de fond care trebuia să intre la finalul spectacolului când ieşeau actorii la aplauze; trebuia stabilit pe ce moment din spectacol va ieşi viitorul logodnic din sala de spectacol, ca să ajungă în culise şi locul unde trebuia să ajungă pe scenă ca pozele să iasă bine; ce loc va avea fotograful în sală, ca filmarea să fie de bună calitate. Toate acestea trebuiau să se întâmple fără ca viitoarea logodnică să bănuiască ceva.

Povestea lor de iubire scrisă cu inimile lor în filele albe ale timpului, cu bătăi de inimă şi gând a început acum o lună, când Monica Dudaş a apărut în sala de cursuri pentru dezvoltare personală devenind cursanta lui Valentin Sen. De atunci, dragostea lor a coborât din cer ca un fulger şi i-a îmbrăţişat cu flăcările ei tandre pentru totdeauna.

“M-am simţit ca într-un vis când am văzut-o, după lungi căutări şi aşteptări. Am simţit atunci că dragostea transcende gândurile, raţiunea… M-am văzut cu ea. La puţin timp ne-am mutat împreună” mi-a spus Valentin. Venise mai devreme la teatru pentru că făcea parte din regia momentului, iar eu voiam să ştiu tot despre cei care se iubeau.

Cumpărase două bilete în margine de rând, ca el să poată ieşi uşor. Ştia că îl va suna colega mea Brînduşa Ciolpan şi va ieşi din sală. În foaier îl aştepta buchetul de flori, fotograful care i-a pus lavaliera, iar colega mea l-a dus la cabina actorilor de unde trebuia să intre în scenă.