Blestemul migraţiei politice
Flagelul migraţiei politice a avut şi continuă să aibă efecte devastatoare asupra credibilităţii -şi aşa aflată într-o scădere alarmantă- clasei politice dâmboviţene.Fiecare Putere, fiecare Guvern, fiecare majoritate parlamentară, a vizat deschis atragerea în rândurile sale a cât mai multor parlamentari şi aleşi locali şi judeţeni ai Opoziţiei. Mijloacele de convingere au fost variate şi au scos în evidenţă uriaşa capacitate a liderilor şi partidelor politice aflate la guvernare de a corupe şi perverti o bună parte a aleşilor Opoziţiei. Şantaj, ameninţare, tăierea drastică a fondurilor publice destinate unei primarii sau Consiliu Judeţen condus de un reprezentant al Opoziţiei, promisiuni şi chiar, în numeroase cazuri, prin „cumpărarea la kilogram” a acestor aleşi.
Şi cum fiecare politician are preţul său, lucrurile devin simple pentru un partid aflat la Putere care are în mâinile liderilor săi toate pârghiile decizionale. Sunt de notorietate cazurile unor parlamentari care au sărit în barca Opoziţiei în schimbul unor avantaje mai mult sau mai puţin semnificative. Spre exemplu, unul dintre aleşii Opoziţiei a trecut în tabăra Puterii după ce soţia sa a primit exclusivitate la vânzarea prăjiturilor în Palatul Parlamentului. Un altul a primit în schimb postul de subprefect pentru ginerele său, iar farmaciile deţinute de soţia sa au reuşit într-un timp record recuperarea tuturor restanţelor de la CNAS. Cam aşa merg lucrurile în România postdecembristă!
Marea dramă este, însă, generată de faptul că de la defuncta Convenţie Democrată, până la guvernarea Ponta, via guvernările Năstase, Tăriceanu, Boc şi MRU, toţi decidenţii zilei, fără excepţie, au atacat, cel puţin la nivel declarativ, flagelul traseismului politic. Nimeni nu a făcut, însă, nimic în direcţia combaterii acestuia. Fiecare proiect de lege ce viza combaterea migraţiei politice, iniţiat de vreun parlamentar sau altul, aflat la Putere sau în Opoziţie, a eşuat previzibil, fiind aruncat şi uitat în sertarele biroului vreunui membru al Biroului Permanent sau ale vreunui preşedinte de comisie parlamentară.
Ipocrizia a atins forme cronice în timpul guvernării Ponta, care şi-a arătat fără jenă dispreţul faţă de milioanele de alegători prin adoptarea scandaloasei Ordonanţe de Urgenţă ce aprobă migraţia primarilor! Cât tupeu poţi să ai ca premier să câştigi prin promisiuni mincinoase Puterea pentru ca apoi să umileşti prin deciziile tale pe cei care au crezut în tine şi care ţi-au acordat votul lor!
Acest flagel al migraţiei parlamentare nu ar fi putut atinge forme atât de monstruoase fără exponenţi de marcă ai politicii al căror unic scop a fost coruperea aleşilor Opoziţiei. Liderul UNPR, Gabriel Oprea, ajuns vicepremier pe probleme de ordine publică şi siguranţă naţională, şi-a creat un partid jalnic, format eminamente din migratori politici. Cu toate acestea, UNPR s-a aciuat rapid, cu avantaje pe măsură, pe lângă guvernările Boc şi MRU, dar şi pe lângă cea a lui Ponta. Iar felia primită din tortul Puterii a atras mulţi profitori aflaţi în Opoziţie, nemulţumiţi de interzicerea accesului la privilegiile conferite de statutul de susţinător al guvernării. Fiecare vot în plus al actualei majorităţi conferă mai mult tupeu pesediştilor, cei care continuă să se ascundă laş în spatele unei majorităţi create prin şantaj şi după caz nelipsitele promisiuni!
Tocmai din aceste motive lupta pe care Ponta şi gaşca politică ce pune bazele PSD o duc de ani buni împotriva regimului Băsescu nu a făcut altceva decât să decredibilizeze şi mai mult România. Pesediştii nu au arătat că vor să privească alegătorul cu alţi ochi decât a fost privit ani la rândul de exponenţii regimului Băsescu. Vrea Ponta să depolitizeze administraţia? Vrea Ponta să interzica migraţia politică? Vrea Ponta să redea credibilitatea unui act de Justiţie pervertit de influenţe politice? Vrea Ponta să reducă devalizarea bugetului de stat? Vrea Ponta să scoată România din mocirla neîncrederii? Vrea Ponta să taie din profiturile nesimţite ale oamenilor de casă ai PSD pentru a oferi fonduri suplimentare Sănătăţii sau Educaţiei? Răspunsul vine de la sine şi arată de ce ipotetica venire a lui Ponta la Cotroceni nu va schimba nimic!
Unica miză este preluarea totală a pârghiilor Puterii şi pedepsirea drastică a lui Băsescu pentru toate umilinţele îndurate de pesedişti în ultimii zece ani. Lupta PSD cu Băsescu nu are nicio legătură cu suferinţele şi umilinţele îndurate din 2004 încoace de poporul român!
Refuzul actualei Puteri de a stopa traseismul politic arată foarte clar ţintele reale ale găştii pesediste. Ce păcat că România se afundă tot mai adânc în mlaştinile mişcătoare care înghit puţin câte puţin ultimul strop de credibilitate al unei ţări ce se pretinde democratică!
Un editorial de Iulian Badea