Ponta versus Iohannis. Bătălia ipocriziei politice! (II)

 Dacă în prima parte a editorialului am vorbit despre ascensiunea fulminantă la nivel politic a prezidenţiabilului PSD, Victor Ponta, astăzi îl voi lua la „puricat” pe candidatul la prezidenţiale al Alianţei Creştin Liberală, Klaus Iohannis.

Cu o activitate politică mult mai discretă decât a premierului în exerciţiu, Iohannis se află la al patrulea mandat de primar al Sibiului. Perceput multă vreme ca un profesionist în administraţie, care este interesat mai degrabă de administrarea urbei decât de meschinele jocuri politice, Iohannis a reprezentat o necunoscută pentru mulţi dintre românii din zonele mai îndepărtate de Sibiu. Tocmai această aură a mentalităţii de neamţ i-a asigurat lui Iohannis o credibilitate remarcabilă care i-a permis să fie reales de trei ori ca primar de către sibieni. Inevitabil, politicienii de la Bucureşti au încercat să profite de imaginea acestuia, oferindu-i în 2009 varianta unui post de premier, susţinut de PSD, PNL şi UDMR, variantă respinsă, însă, de Traian Băsescu care a mers, previzibil, pe mâna umilului pedelist Emil Boc.

Crin Antonescu a fost cel care a reuşit să-l convingă, în februarie anul trecut, pe Iohannis să accepte intrarea în PNL pe o funcţie extrem de importantă, aceea de prim-vicepreşedinte al partidului. Liberalii au mizat pe notorietatea acestuia în zona Ardealului, iar Antonescu a acceptat ca Iohannis să devină omul numărul doi în ierarhia PNL. Acelaşi Iohannis a fost, de altfel, „vinovatul” de ieşirea PNL-ului de la guvernare. Propus de liberali la funcţia de ministru de Interne şi vicepremier pe probleme de ordine publică şi siguranţă naţională, dar respins de Ponta care l-a preferat pe naşul Oprea în această funcţie, Iohannis a fost, repet, cel care a cauzat marea ruptură, oricum inevitabilă, dintre PSD şi PNL.

Abia după rezultatul mediocru al PNL-ului la europarlamentare, a ieşit la iveală caracterul adevărat, bine camuflat sub masca germană, al „tehnocratului” Iohannis. În condiţiile în care Antonescu, se pare, sfătuit de mai mulţi apropiaţi printre care şi Iohannis, a promis că în cazul în care PNL va obţine un scor electoral mai mic de 20 la sută la europarlamentare va demisiona din fruntea partidului, Iohannis a început jocul la două capete. Nu puţini lideri PNL ştiu foarte bine că acesta a vizat deschis funcţia de preşedinte al PNL. Şi nu numai că a profitat, dar a şi pus umărul la rezultatul sub aşteptări al liberalilor la euroalegeri. De altfel, la Sibiu, în fieful lui Iohannis, PNL a obţinut un scor mai mic de 18 la sută, lucru ce a surprins pe multă lume! Nu şi pe cei care cunoşteau visele de mărire ale lui Iohannis!

Imediat, după europarlamentare, Iohannis a demisionat din funcţia deţinută în PNL, obligându-l practic pe Antonescu să facă acelaşi lucru. Imediat, însă, Iohannis a devenit marele favorit la şefia partidului, deşi îi promisese, potrivit unor surse din partid, lui Antonescu că îl va susţine pe acesta pentru a rămâne prezidenţiabilul PNL.Însă Iohannis nu s-a mulţumit doar cu funcţia de lider al PNL şi a vizat deschis şi postura de prezidenţiabil. A nu se uita faptul că mulţi dintre lingăii din PNL care îi jurau lui Antonescu susţinere necondiţionată au schimbat macazul spre Iohannis.

La fel de adevărat este faptul că Iohannis a uitat de toate promisiunile făcute lui Antonescu şi a acceptat intrarea în cursa pentru Cotroceni. Imediat după ce a fost confirmat de congresele PNL şi PDL ca prezidenţiabilul Alianţei Creştin Liberală, mitul anticorupţie al tehnocratului Iohannis a început să se spulbere. Mass-media pesedistă a ieşit la atac, iar dezvăluirile au început să curgă una după alta. Iar opinia publică a aflat despre cele şase case ale strângătorului Iohannis, ca şi despre alte matrapazlâcuri ale acestuia la Primăria Sibiului. De altfel procesul cu ANI pe motiv de incompatibilitate este în plină desfăşurare!

Nepregătit pentru liga mare a politicii, Iohannis a început să gâfâie, să transpire, să dea explicaţii neconvingătoare, să facă gafe peste gafe.

Sunt convins că Ponta a răsuflat uşurat în momentul desemnării lui Iohannis ca prezidenţiabil al ACL. O confruntare electorală cu Antonescu era infinit mai dificilă. Antonescu are verb,discursurile sale sunt penetrante, iar Ponta şi strategii din jurul acestuia ştiu foarte bine acest lucru. În schimb, Iohannis nu va convinge pe multă lume! Va fi atacat sistematic de presa şi televiziunile pesediste, pe fondul unor reacţii timide, neconvingătoare. Am dubii mari că va fi votat de toţi alegătorii PNL şi PDL, ce să mai vorbim de uriaşa masă a celor nehotărâţi.

Din păcate, Iohannis face parte din acelaşi film în care în rolurile principale sunt profitorii din politică şi administraţie. Iohannis vrea funcţii mult mai importante decât cea pe care o deţine în prezent! Vom vedea, însă, dacă va reuşi să îşi atingă ambiţioasele vise prezidenţiale! Mulţi dintre cei care îl susţin nu cred în calităţile sale de orator, ci mai mult în antipatia populaţiei faţă de Ponta şi PSD. Nu Iohannis va fi vinovat de pierderea alegerilor prezidenţiale, ci toţi cei care l-au împins pe acest drum. Unul al pierzaniei politice pentru el, pentru PNL, pentru dreapta politică.

Indiferent ce cred unii sau alţii despre Traian Băsescu, diferenţa dintre acesta şi Iohannis ca nivel de evoluţie, prezenţă şi mesaj politic este una uriaşă. Între „animalul de pradă” Traian Băsescu şi mâţa care toarce indescifrabil, Klaus Iohannis, este o distanţă de la cer la pământ. Chiar nu putea găsi Dreapta alţi candidaţi mai potriviţi decât Iohannis şi Udrea, ultima cu şanse infime la prezidenţiale? Cui folosesc toate aceste gafe făcute, intenţionat sau nu, în favoarea prezidenţiabilului Ponta? În niciun caz milioanelor de români care vor fi nevoiţi, se pare, să retraiască coşmarul guvernării Năstase în variantă retuşată şi îmbunătăţită!

Un editorial de Iulian Badea