Pariul pierdut al reformării statului

Reforma statului, mult clamată de liderii politici, fie ei exponenţi ai regimului Băsescu, membrii marcanţi ai găştii pesediste, sau reprezentanţi ai struţo-camilei liberalo-pedelistă, trebuie să redea independenţa instituţiilor statului prin depolitizarea totală a structurilor de conducere. Mă refer aici la DNA, DIICOT, Parchetul General, ministere, prefecturi, deconcentrate. Are, însă, cineva de la vârful Puterii vreun interes ca flagelul politizării să fie stopat iar structurile decizionale şi de control ale României să îşi facă treaba fără niciun fel de influenţă din partea vremelnicilor decidenţi? Răspunsul vine de la sine şi se regăseşte în realitatea zbuciumatei perioade politice postdecembriste. Fiecare regim, coaliţie sau guvernare are nevoie, înainte de toate, de un guvern, parlament, instituţii care să le facă jocurile politice şi să le permită să controleze total  România. Lucrurile sunt simple în această direcţie. Toate discursurile pe marginea modernizării României, a reformării statului, nu reprezintă altceva decât o demagogie ieftină.
Actuala clasă politică conduce sub diferite formule ale compromisului, de peste 24 de ani, România. Profitul a fost de fiecare dată maxim. Liderii politici sunt cel mai mare adversar al unui act de justiţie modern şi echidistant, dar şi al unui sistem de administraţie publică imun la numirile politice, corupţie, incompetenţă şi nepotism.
De altfel, reforma statului ar trebui să mai însemne un sistem sanitar european capabil să răspundă aşteptărilor populaţiei, cu spitale moderne şi cadre medicale bine pregătite, respectate şi remunerate decent, dar şi un sistem de Educaţie finanţat corespunzător, care să ofere o şansă reală şi copiilor şi tinerilor din mediul rural. Reforma statului este sinonimă cu respectul faţă de pensionari, salariaţi, şomeri, tineri, cu drămuirea banului public, care trebuie direcţionat nu către o avidă clientelă de partid ci către nevoile reale ale unei populaţii suprasaturată de interminabile lupte pentru Putere. Din păcate, reformele mult promise de liderii politici rămân de fiecare dată doar la nivel de discursuri demagogice, rupte de orice realitate.
Normalitatea în România postdecembristă a apus, chiar înainte de a face primii paşi. La acest lucru au contribuit lideri, partide, regimuri, guvernări. Complicitatea a fost totală, iar vinovăţia colectivă. Fuga de răspundere este evidentă cât timp foşti premieri şi miniştri, care au partea lor de vinovăţie la decredibilizarea României, au jucat în diferite perioade de timp, de pe culoarul Opoziţiei, rolul “salvatorilor providenţiali”.Tot ce a contat a fost interesul personal, de partid, de gaşcă.
Părea de neconceput, în regimul Băsescu, ca spre exemplu Udrea, Berceanu, Igaş sau un alt ministru să fie luat la întrebări de vreo instituţie în privinţa cheltuirii banului public. “Cazul Anastase”, de altfel devenit celebru, este grăitor în privinţa modului în care instituţiile statului, în speţă Parchetul General, înţelege să aplice legea. Frauda evidentă, în văzul întregii ţări, la votul de pe marginea legii pensiilor a fost primită cu un NUP previzibil. Alta a fost unitatea de măsură a Ministerului Public sau a DNA când a fost vorba de vreun adversar incomod al regimului Băsescu. Dar ce aşteptări poţi să mai ai de la o asemenea clasă politică cât timp însăşi Curtea Constituţională a fost confiscată politic în urma aplicării unui blestemat algoritm care conduce România de aproape 25 de ani.

Valul discursurilor privind reformarea statului continuă să inunde o ţară ce orbecăie printre cotoloanele decredibilizării. În tot acest timp, ţara continuă să fie vândută bucată cu bucată de găşti politice care se cred mai presus de lege. O lege pe care au pervertit-o în funcţie de propriile interese, unele străine României.

Campania electorală pentru funcţia supremă în stat va arăta, încă o dată, în modul cel mai elocvent, micimea actualei clase politice, incapacitatea acesteia de a înţelege ceva din dramele trăite de milioane de români. Lupta pentru fotoliul de la Cotroceni se duce pe toate palierele, Ponta, Iohannis,Udrea şi ceilalţi prezidenţiabili fiind împinşi către funcţia supremă în stat de găşti politice avide să obţină cât mai multă Putere, imunitate, influenţă.

Discursurile reformării statului şi a modernizării României continuă să se audă în neantul electoral. Ce păcat că niciun lider politic nu are, cu adevărat, intenţia de a-şi respecta promisiunile şi de a reda credibilitatea unei ţări afundată până la gât în mocirla scandalurilor şi a războaielor electorale!

Un editorial de Iulian Badea