Tăriceanu susţine că îl poate învinge pe Ponta în turul II

Preşedintele PLR Călin Popescu Tăriceanu, candidat independent la preşedinţia României, a declarat, la Romania TV, că este singurul candidat al dreptei capabil să-l învingă în turul II pe candidatul PSD, Victor Ponta.

Întrebat dacă întrevede posibilitatea de a se întoarce în fruntea Guvernului, Călin Popescu Tăriceanu a răspuns: „Acum mă interesează un singur plan – să ajung preşedintele României.” Pe de altă parte, Tăriceanu nu a exclus realuarea acestei discuţii după alegerile prezidenţiale.

Preşedintele PLR s-a arătat încrezător că nu se va pune problema preluării postului de prim-ministru deoarece are şanse să ajungă preşedinte al României. „Dacă reuşesc să intru în turul II, sunt în poziţia de a vă spune că eu sunt candidatul ce-l poate învinge pe Victor Ponta. Nu-l văd pe Klaus Johannis în stare să-l învingă pe Ponta”, a spus Tăriceanu.

Acesta susţine că încă nu este prea târziu pentru o a treia suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. „Eu cred că mai este timp, cererea de suspendare este pe masă. Mai au timp să se gândească. Eu le-am spus: ‘O să vă pară rău’. Povestea cu ofiţerul acoperit s-a întors împotriva lui. Pentru el era mai important să scape de suspendare şi a scăpat, ce-i drept cu imaginea şifonată”, a spus Tăriceanu referindu-se la discuţii pe care le-a avut cu unii pesedişti şi reluând teza potrivit căreia subiectul existenţei unui ofiţer acoperit a fost lansat pentru a deturna atenţia de la chestiunea suspendării.

Tăriceanu, 62 de ani, candidează ca independent la Preşedinţia României.Este preşedintele Senatului, post obţinut cu susţinerea PSD după demisia din PNL, a fost preşedinte al liberalilor timp de cinci ani şi a condus Guvernul României în mandatul 2004-2008.

Este de profesie inginer şi este căsătorit. Se află la a cincea căsătorie, are doi copii şi aşteaptă şi al treilea copil. Absolvent al Facultăţii de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București, între 1977 şi 1979 a lucrat ca inginer la Trustul de Constucţii Industriale Bucureşti, iar între 1976 şi 1977 la Consiliul Naţional al Apelor. În perioada 1980-1991 a fost cadru didactic universitar la Facultatea de Hidrotehnică.

În 1990 a fondat Radio Contact, primul post de radio privat din România, al cărui directorul general a fost până în 1996. Ulterior, a renunţat la afacerile din domeniul mass-media şi din anul 1993 a intrat în afaceri cu automobile. A fost președinte și director general al companiei Automotive Trading Services (ATS), care reprezintă marca franceză Citroen în România. În prezent este acţionar majoritar al SC Automotive Trading Services SRL, unul dintre distribuitorii Ford în România. Este membru fondator al Clubului Român de Presă şi al Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA). Din 2003 este Preşedintele de Onoare al APIA.

Tăriceanu este unul dintre fondatorii PNL din 1990. În prima legislatură de după Revoluţie, a fost deputat de Arad pe listele PNL. Pentru o scurtă perioadă a fost lider PNL-Aripa Tânără, însă 1993 revine în PNL şi ocupă funcția de vicepreședinte din 1993 până în 2004. În 1996, este ales deputat de București, iar în decembrie 1996 este cooptat ca ministru al industriei și comerțului în cabinetul Victor Ciorbea, până în decembrie 1997. La alegerile din 2000 şi 2004 obţine noi mandate de deputat de București pe listele PNL. Preia şefia PNL în 2004 şi deţine funcţia de preşedinte al partidului până în 2009, când pierde în faţa contracandidatului său, Crin Antonescu. În mandatul 2008 – 2012, a fost deputat de Ilfov, iar la alegerile din 2012 a fost ales senator.

În februarie 2014, după o serie de contre cu Crin Antonescu şi încercări eşuate de a reveni în fruntea PNL, Tăriceanu a demisionat din partid şi a decis înfiinţarea PLR, fiind urmat de mai mulţi foşti miniştri şi parlamentari liberali. Tăriceanu nu a reuşit încă să îşi înscrie noul partid la Tribunal.

În martie 2014, a fost ales președinte al Senatului României, cu voturile PSD, din postura de senator independent, în locul lui Crin Antonescu, care şi-a dat demisia după retragerea PNL din guvernul Victor Ponta.

Tăriceanu a fost numit premierul României în 2004, după episodul „Dragă, Stolo”. La 2 octombrie 2004, după retragerea lui Theodor Stolojan pe motive de sănătate din funcția de președinte al PNL și candidat al Alianței DA la alegerile prezidențiale, Tăriceanu devine președinte interimar al PNL, copreședinte al Alianței DA (alături de Traian Băsescu) și candidat propus pentru funcția de prim-ministru al României. După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Traian Băsescu, acesta l-a desemnat pe Tăriceanu premier.

Conflictul dintre Tăriceanu şi Băsescu începe la câteva luni după instalarea guvernului. Președintele Băsescu i-a cerut premierului să demisioneze în vederea provocării alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate confortabilă. Deși inițial Tăriceanu accepta un astfel de plan, la scurt timp hotărăște că nu trebuie să demisioneze. Din acel moment, relațiile dintre Tăriceanu și președintele Băsescu s-au deteriorat.

În aprilie 2006, președintele Traian Băsescu îşi exprimă regretul că l-a numit pe Tăriceanu prim-ministru și l-a acuzat de parteneriat cu grupuri de interes economice. În iunie acelaşi an, cei doi au o dispută legată de anunțul oficial al lui Tăriceanu că PNL sprijină retragerea trupelor românești din zonele de conflict unde nu se află sub mandat al ONU, NATO sau Uniunea Europeană.

În 2007, Tăriceanu este acuzat de Elena Udrea, consilier de stat la Cancelaria preşedintelui, într-o emisiune televizată, că i-ar fi cerut președintelui să intervină în fața procurorului general pentru Dinu Patriciu, declanșând astfel scandalul „Bilețelul roz”. Basescu a prezentat ulterior biletelul ce i-a fost trimis de Tariceanu la inceputul anului 2005, impreuna cu materialul Rompetrol. „1. Draga Traian, iti trimit alaturat un document redactat de Petromidia in legatura cu cercetarile care au loc. 2. Daca ai ocazia, sa vorbesti la Parchet despre subiect?”, scria Tariceanu, care si semna. Basescu l-a acuzat la acel moment pe premier ca i-a propus un parteneriat cu „oligarhiile”, pe care nu l-a acceptat.

În martie 2007, Băsescu refuză să îl numească pe Adrian Cioroianu la MAE, fiind sesizată Curtea Constituţională pentru rezolvarea conflictului. Băsescu pierde la CCR, iar Cioroianu e numit ministru. În aprilie 2007, Tăriceanu îi demite pe miniștrii PDL și formeză un guvern minoritar împreună cu UDMR.

Războiul Tăriceanu-Băsescu culminează cu suspendarea preşedintelui de către Parlament în apilie 2007, însă şeful statului iese învingător la referendum. La 7 ani de la prima suspendare şi 2 ani de la cea de-a doua, ambele fără finalitate la vot, Tăriceanu a propus recent o a treia suspendare a lui Băsescu, însă aceasta nu a găsit susţinere în rândul grupurilor parlamentare pentru a demara procedurile. Băsescu i-a găsit şi o etichetă după anunţul privind suspendarea, cu trimitere la cele cinci căsătorii: „inimă zburdalnică”.