Mănăstirea Voroneţ, “Capela Sixtină a Estului”!

Biserica Sfantul Gheorghe a Mânăstirii Voroneţ este probabil cea mai cunoscută biserică din România. Mănăstirea Voroneţ, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneţ, astăzi cartier al oraşului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Mănăstirea Voroneţ a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675. De asemenea, lăcaşul de cult este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de oraşul Gura Humorului din judeţul Suceava, pe valea râului Voroneţ. Legenda originii bisericii uneşte două mari personalităţi ale destinului naţional românesc: ctitorul mănăstirii, Ştefan cel Mare, şi cuviosul părinte Daniil Sihastrul, primul stareţ al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit. O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, de unde obştea mănăstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de dimineaţă, după-amiază şi de la miezul nopţii.

Viaţa monahală s-a întrerupt în anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic şi s-a reluat în anul 1991, de data aceasta cu obşte de călugăriţe sub stăreţia Stavroforei Irina Pântescu.

Exteriorul cu stâlpii, uşile şi ramele ferestrelor au dus la curentul cu influenţe gotice din vestul Europei. Curentul s-a răspândit din Transilvania şi Polonia cu artişti care au fost invitaţi special pentru a construi biserici. Biserica Sfântului Gheorghe se deschide cu o inscripţie comemorativă plasată chiar la intrarea în exonartex :”Eu prinţul Ştefan prin voia Domnului conducător al Moldovei fiu al prinţului Bogdan, a început a construi această fundaţie a Mânăstirii Voroneţ dedicată Sfântului şi Adoratului şi Marelui Martir şi Victorios Gheorghe, anul 6996 (1488, luna lui mai ziua 26, în lunea de după Pogărîrea Sfîntului Duh şi terminată în acelaşi an în luna lui septembrie pe 14).

De mici proporţii, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puţinele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-şi păstrează în mare măsură forma iniţială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roşca, văr al lui Petru Rareş a iniţiat adăugirea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluţie unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum şi pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streaşină, lucrări ce au dat construcţiei o mare stralucire.

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ştefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar şi din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenţia mai ales: Cina cea de Taină, Împărtăşirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor şi tabloul votiv al domnitorului Ştefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voroneţului, datând din timpul domniei lui Petru Rareş, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reuşit ansamblu al artei feudale moldoveneşti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viaţă, însufleţite, fireşti. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare şi în care predomină verdele şi albastrul, prin compoziţia larg desfăşurată a diferitelor scene. Faţada de vest, cu impresionanta scenă a Judecaţii de Apoi, este alcatuită compoziţional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli aşezaţi pe scaune. De la picioarele Mântuitorului porneşte un râu de foc în care păcătoşii îşi află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie şi Protopărinţii neamului românesc – având spre nord un grup de credincioşi călăuziţi de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioşi care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântareşte faptele bune şi pe cele rele, lupta dintre îngeri şi demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

O notă caracteristică a acestor fresce o constituie şi bogata imaginaţie creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziţie elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii reţin atenţia jilţurile şi stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilţ domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roşca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.

De asemenea „albastrul de Voronet” este considerat de specialisti ca unic in lume si cunoscut ca rosul lui Rubes sau verdele lui Veronese. Pe fondul albastru este prezentat „Arborele lui Iesei” sau Genealogia Mantuitorului nostru Iisus Hristos iar pe coloane sunt pictati filozofii greco-latini. Sunt cautati cu privirea Aristotel si Platon iar pe absida laterala retine atentia „chipul ascetic al Sf. Onufirie”.

In stanga usii de la intrare este zugravit chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil Sihastrul. Deasupra usii strajuieste Icoana „Deisis”. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Judecatorul Atotdrept, priveste cercetator pe toti cei care trec pragul Bisericii noastre; in dreapta si in stanga Sa, Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul mijlocesc milostivirea pentru noi, oamenii. Pe contrafort este pictat Sf. Mare Mucenic Gheorghe, patronul Manastirii noastre, iar pe primele randuri ale acestui ansamblu de pictura, sus, „Acatistul Sf. Nicolae” si mai jos, „Acatistul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”.

In pronaos se afla, strajuit de o candela aprinsa, mormantul Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, ce a fost, aşa cum am spus, primul staret al Manastirii.

Tabloul votiv, al intemeietorului, se afla in naos. Maria Sa, Stefan cel Mare si Sfant, pictat in anul 1496 impreuna cu Doamna Maria-Voichita si Bogdan mostenitorul inchina, prin mijlocirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Manastirea aceasta Mantuitorului nostru Iisus Hristos pentru a-i multumi ca l-a ajutat in lupta impotriva cotropitorilor turci.

Privind tabloul votiv si ascultand clopotele daruite de voievod Manastirii inca de la intemeiere, clopote ce trase de vietuitoarele noastre tinere cheama de peste veacuri numele ctitorului: „Stefan-Voda, Stefan-Voda” ca intr-o vesnica pomenire, ne simtim legati prin fire nevazute de inaintasii nostri.

Expresia artistica a dreptei noastre credinte, a rafinamentului si gustului pentru frumos a neamului nostru, Sf. Manastire Voronet indeamna la reculegere si incanta inima si mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colturile lumii.

La Voronet, ca si in alte parti, pictura are, insa, in afara calitatii de expresie a unei ideologii si pe aceea de marturie a unei nesecate curiozitati si a unei vii observatii a realitatii inconjuratoare de catre artist: costume, arme, ustensile, chiar arhitecturi si peisaje, reproduc realitatea, viata pe care pictorii au cunoscut-o si pe care au redat-o cu un pitoresc si cu o verva neintrecute.

Surse: wikipedia, ziare.com, locuridinromania.ro;