Ediția integrală a Jurnalului lui Iacob Negruzzi

Volumul „Jurnal”, de Iacob Negruzzi, care reproduce textul confesiunii intime a tânărului scriitor din perioada interesantă şi tumultuoasă în care a studiat la Berlin (duminică, 1 decembrie 1861 – miercuri, 26 februarie 1864), a fost publicat la Editura Muzeelor Literare, potrivit Mediafax.

Apărut pentru prima dată în anul 1980, volumul a fost cenzurat, iar o parte a scenelor despre viaţa corporaţiilor studenţeşti, episoade intime şi despre sănătatea tinerilor au fost excluse, informează un comunicat remis Mediafax..

Ediţia din 2014 reintroduce toate aceste pasaje, cărora li se adaugă şi introducerea lui Iacob Negruzzi care lipseşte din microfilmul cu care s-a lucrat în 1980.

În perioada în care a locuit la Berlin, tânărul Iacob Negruzzi „a notat, în limba germană, cu o sinceritate şocantă pe alocuri, diverse întâmplări din viaţa zilnică a capitalei prusace, atmosfera studenţească, lecturi, studii, reuniuni organizate în corporaţii, dar şi probleme intime, amoroase şi de sănătate. Jurnalul lui Iacob Negruzzi este un document de epocă preţios, care nu şi-a pierdut farmecul până astăzi”. Aşadar, jurnalul reprezintă o ilustrare a vieţii reale a studenţimii din acea epocă, cu imagini încă vii ale unei părţi din viaţa academică germană.

„După-masă am studiat, apoi am primit vizita lui Reclam şi ulterior a lui Paetzelt. Ei au rămas până la ora 8. Stabilisem cu Rek şi Reclam să-i vizităm pe vandali la cârciuma lor. După ce am cinat la «Braun», m-am şi dus acolo. Vandalii sunt în general oameni simpatici, mai cu seamă Kaltmeyer, cu care am băut. S-a tras bine la măsea. Am fost servit din toate părţile. S-a adunat atât de mult, încât m-am îmbătat. După ce am băut zdravăn şi după ultimul cântec, la unu, am plecat împreună cu Buchholz la «Musenhalle», unde, după consumarea unei cafele, mi-am revenit întrucâtva. Spun întrucâtva pentru că dacă mi-aş fi revenit complet, nu m-aş fi apucat să o conduc pe o damă acasă (Lisbeth, neue Spittelbrücke, locuinţa a 2-a). S-a dovedit, ceea ce este rar, că era o fată cumsecade. Se subînţelege, este cumsecade cât poate fi o femeie cu profesia ei. Ea practică această meserie de puţin timp, este foarte frumoasă şi face bine dragoste. Toate astea sunt 3 calităţi pe care nu le posedă orice prostituată. Mi-a luat un taler şi, ce este mai rău, mi-a pricinuit remuşcări de ordin moral după ce ajunsesem acasă. Am fost, din nou, abia la ora 5 acasă”, se arată într-un fragment din jurnalul lui Iacob Negruzzi, care descrie ziua de 16 decembrie, din urmă cu 153 de ani.

„Jurnalul”, prezentat în ordine cronologică, a fost tradus din limba germană de Horst Fassel, iar prefaţa este semnată de Dan Mănucă. Cartea este distribuită în reţeaua muzeelor literare ieşene.