Ion Toncea, un profesionist în domeniul agriculturii ecologice!

Cotidianul „Cronica Română” prezintă un interviu, cu cărțile pe masă, cu dr. ing. Ion Toncea, șeful Centrului de Cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic pentru Agricultură Ecologică – INCDA Fundulea, personalitate care deține și funcția de președinte al Asociației Române pentru Agricultură Durabilă. În cadrul interviului, Ion Toncea, un profesionist în domeniul agriculturii ecologice, vorbește despre cariera sa profesională, despre locul în care lucrează de zeci de ani și care i-a adus atâtea satisfacții–ICCPT, ICDA și INCDA Fundulea, precum și despre Asociația Română pentru Agricultură Durabilă, asociație pe care o conduce de 17 ani, cu rezultate notabile.

Domnule Ion Toncea spuneți-mi câteva cuvinte despre dumneavoastră, despre activitatea dumneavoastră…

Sunt de profesie inginer agronom. Activitatea principală, în ultimii 40 de ani, o reprezintă activitatea de cercetare în două domenii distincte. Până în anul 1992 am lucrat la Institutul Fundulea ca și cercetător în domeniul îngrășămintelor, iar din 1995 în domeniul agriculturii ecologice. Poate sesizați faptul că este o diferență de doi ani, între 1992 și 1994, în care am făcut un curs de master în agricultura ecologică la Universitatea Wageningen din Olanda.

După ce m-am întors din Olanda, în conformitate cu legislația românească, a trebuit să lucrez în domeniul agriculturii ecologice minim cinci ani. Trebuie să recunosc că deși am fost școlit, instruit în acest domeniu, de profesorii cei mai buni din lume, când am revenit în România din cauza experienței anterioare eram foarte sceptic în privința viitorului agriculturii ecologice la noi. Acest lucru avea directă legătură cu faptul că în timpul facultății nu am avut nici măcar acces la noțiunea de agricultură ecologică. De altfel, nimeni nu ne-a spus că în lume există și un asemenea sistem de agricultură. A trebuit să-l descopăr în Olanda. Pe vremea studenției mele se vorbea de agricultura convențională, pe atunci agricultură socialistă, și cunoștințele se refereau, exclusiv, la acest sistem de agricultură. De asemenea, în privința activității mele de după absolvirea facultății trebuie să vă spun că în conformitate cu Hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, toți colegii mei de promoție (1969), indiferent că erau absolvenți ai facultăților din Cluj, București, Iași și Craiova, au trebuit să meargă la CAP-urile din țară. Și, astfel, timp de șase ani am lucrat la CAP, decizie care nu m-a nemulțumit cu nimic, ba din contră vă pot spune ca am câștigat enorm ca specialist în acești ani. De altfel, fiind născut la Osica de Jos, județul Olt, știam destul de multe lucruri din domeniul agriculturii, lucruri care la facultate s-au diversificat, cunoștințele s-au îmbogățit și perfecționat. Vă spun cu mâna pe inimă că în acei șase ani pot spune că am învățat ce înseamnă agricultura adevărată.

Când am venit la Institutul de la Fundulea pentru mine nu a fost atât de greu să trec de la practica de producție la cea de cercetare.De altfel, am avut parte, de-a lungul anilor, de colegi de excepție la acest Institut. La Fundulea nu puteai veni decât pe bază de concurs care urmărea ocuparea posturilor vacante de la compartimentul de îngrășăminte. A fost o concurență acerbă pentru ocuparea celor două posturi scoase la concurs. Îmi aduc aminte că era un post de inginer și unul de cercetător științific. Eu am ocupat pe atunci postul de cercetător.Concursul a avut loc pe la finele lui 1975, eu începând munca în 1976.

După această perioadă, a urmat o specializare destul de profundă în domeniul îngrășăminte și conform politicii laboratorului de atunci eu am fost profilat pe domeniul fosfor, domeniu în care m-am pregătit și susținut lucrarea de doctorat. A venit apoi anul 1992 când în urma unei adrese venite de la Universitatea Wageningen conducerea de atunci a Institutului mi-a sugerat să fac acest pas important pentru pregătirea mea. Și am ajuns la Universitatea Wageningen studiind domeniul agriculturii ecologice. Eu avem oarecare noțiuni în acest domeniu pentru că în perioada 1982-1989, chiar 1990, am lucrat ca director adjunct la programul Agro-eco sisteme intensive zonale, condus de regretatul profesor Dumitru Teaci. Acest proiect mi-a permis să iau contact cu aspectele legate de sisteme de agricultură, de agricultură sistemică, de agro-ecosisteme de teritorii ecologic-omogene, și încet-încet am reușit să mă obișnuiesc cu aceste noțiuni de agricultură ecologică.

Începând cu anul 1995 am pus bazele primului câmp de cercetare în domeniul agriculturii ecologice din cadrul INCDA Fundulea. După puțin timp a ajuns centru de cercetare cu obiect distinct: agricultura ecologică. În acest institut, eu și colegii mei ne ocupăm doar de agricultura ecologică. Din păcate, mulți dintre colegii mei nu au putut face față condițiilor de performanță de aici, din simplul motiv că nu este suficient să fii inginer agronom pentru a face și cercetare. Pe de altă parte, au existat și specialiști de primă mână care au plecat preferând oferte mult mai interesante financiar. De altfel, am condus niște lucrări de masterat și doctorat cu speranța că aceștia vor rămâne în cadrul Centrului, dar tentația salariului joacă un rol crucial, și atunci când li s-a oferit un salariu mult mai mare, au optat pentru această variantă, deși mi-au comunicat ulterior că regretă decizia luată.

Noi, cei care am rămas, ne ocupăm atât de partea de cercetare, dar și de cea de producere de sămânță certificată ecologic. Fac precizarea că ne desfășurăm activitatea pe o suprafață de 14 hectare de teren certificată ecologică. Pe cinci hectare facem cercetare, iar pe celelalte nouă facem producere de sămânță.

Haideți să trecem și la Asociația Română pentru Agricultură Durabilă, al cărei președinte sunteți? Ce reprezentativitate are Asociația pe care o conduceți în acest domeniu al agriculturii ecologice?

Pentru că am simțit nevoia unei legături mai strânse cu fermierii, în 1998, am decis împreună cu alți colegi, profesori universitari, cercetători, să înființăm Asociația Română pentru Agricultură Durabilă. Prin intermediul acestei Asociații suntem implicați în mod direct și activ pe partea de promovare a agriculturii ecologice. La început membrii asociației noastre erau cadre didactice, cercetători, studenți. Apoi au venit lângă noi fermierii și în momentul de față situația s-a schimbat radical în favoarea ultimilor. Cei mai mulți sunt fermieri, în timp ce ceilalți sunt cotați ca experți.

Vă voi spune cum am structurat, încă de la început, această asociație. Aceasta a fost structurată pe două compartimente: unul  de agricultură ecologică și celălalt de agricultură integrată. În asociația noastră sunt, de asemenea, și fermieri care fac agricultură convențională de tip integrat și care au ca rezultat final un produs finit, dar și fermieri care practică agricultura ecologică. Ca număr vă pot spune că acesta a variat foarte mult în timp. Cauzele au fost multiple. Unii nu au putut să stea mai mult de un an în rândurile noastre.  Pe de altă parte, nici asociația noastră nu primește pe oricine. Sunt criterii clare de selecție. Nu avem nevoie doar de prezența lor fizica, este nevoie de implicare, de prezență activă. Au fost și situații în care, elegant, i-am făcut să înțeleagă că nu au loc în asociația noastră. Am tratat extrem de serios acest subiect, pornind de la ideea de a prelua problemele pe care aceștia le întâmpinau în activitatea de zi cu zi. La unele solicitări le răspundeam direct, în cazul altora era nevoie de timp, punând în câmpul experimental și verificând problemele cu care se confruntau. De altfel, fermierii sunt sursa noastră de inspirație, ca și institut de cercetare. Subiectele pentru viitoarele proiecte de cercetare vin din direcția fermierilor.

Pe de altă parte, am vrut să atragem oameni pe care noi să-i formăm, noi cei care avem cunoștințe în domeniul agriculturii ecologice. Am făcut în așa fel încât pe majoritatea dintre aceștia să îi menținem alături de noi. Și mă refer la cei care erau interesați să dezvolte acest sector de agricultură.

În asociație avem experți, poate cei mai buni din domeniul lor de activitate și aici mă refer la creșterea animalelor, la cultivarea terenurilor în sistem ecologic, la procesare, chiar formarea profesională a unor oameni care au înclinație pe partea de training a fermierilor. Avem, de asemenea, o categorie importantă de fermieri activi. Spre exemplu, în cazul micilor fermieri am avut o întreagă comună care a venit în asociația noastră. Mă refer la comuna Câțcău din județul Cluj.

Din păcate, micile gospodării au fost neglijate de toate guvernările. Ce măsuri întreprindeți în favoarea micilor fermieri?

Asociația noastră acordă o atenție sporită micilor gospodării, având în vedere ponderea uriașă a acestui sector în cadrul agriculturii românești. Chiar ne-am înscris într-un consorțiu al unui proiect  care vizează acest lucru și mă refer la un proiect finanțat prin noul program Orizont 2020. Am inclus, în rândurile noastre, și fermieri care practică agricultură convențională și care cochetează cu agricultura ecologică. În ceea ce privește celelalte sectoare ale agriculturii, avem membri din diverse domenii începând cu creșterea animalelor, legume, cultură mare așa cum spune noi la suprafețele mari de culturi, procesare, comercializare.

Noi considerăm asociația noastră asemeni unui club. Membrii se întâlnesc, discută, fac schimb de informații, creează legături de colaborare pentru că fiecare are nevoie de celălalt într-o mai mică sau mare măsură. Nu există oameni care să le poată face singuri pe toate, care nu nevoie de parteneriate, de colaborări, de schimb de informații.

Care este structura de conducere a Asociației Române pentru Dezvoltarea Durabilă? Care este aportul membrilor pe regiuni, județe?

La început ne axasem mai mult pe partea de sud a țării, dar rapid am observat că și fermierii din alte regiuni vor să vină lângă noi. Și în consecință am înființat sucursale în fiecare regiune a României, unele mai active, altele mai puțin active. Voi da exemplul sucursalei Dobrogea care este cea mai activă, de altfel i-am și sprijinit cel mai puternic. Din fericire, au și răspuns în modul cel mai activ acestui sprijin, în sensul că an de an au mărit suprafața, au diversificat activitatea, iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Mai mult în privința producției au trecut de la faza de piață internă la cea externă. Dacă se va întâmpla ceea ce ei și-au propus, în această zonă va fi cel mai mare nucleu de producători ecologiști din România. Chiar și acum aceștia dețin, în județul Tulcea, vreo 15.000 de hectare în sistem ecologic, ceea ce este de lăudat. Un alt județ la fel de important este județul Constanța. Și aici avem membri ai asociației care au activități diferite: de la cultura mare, legume, inclusiv viță de vie. Avem colegi care cochetează acum și cu creșterea animalelor.

Totodată, avem și o sucursală foarte puternică în zona Moldova-Bucovina, cu un coleg destoinic în fruntea  sa, Marius Casis, care de vreo doi ani de zile se luptă să convingă alți producători să vină alături de noi. De menționat faptul că noi nu luăm membrii altor asociații. Noi căutăm oameni care să se formeze alături de noi. De altfel, în această zonă, în luna martie va avea loc și Adunarea Generală. Noi ținem, anual, Adunarea Generală în regiunea în care avem cei mai activi membri. Marius Casis, un președinte foarte ambițios în acea zonă, este de profesie inginer mecanic, face comerț cu utilaje și mașini agricole, dar îi place să lucreze și în acest domeniu al agriculturii ecologice.

Avem surcusala Oltenia, unde mulți colegi lucrează la stațiunea Șimnic și la Universitatea Agricolă de la Craiova. Avem o echipă și în zona Clujului, însă aici sunt mulți membri  care au gospodării mici. Este posibil să revitalizăm acea sucursală prin proiectul supraviețuirii micilor gospodării, proiect pe care încercăm să îl punem în practică. Așa cum am spus, fără protejarea micilor gospodării, satul românesc va dispărea. Pentru acești oameni nu s-a făcut, din păcate, nimic. Dacă observăm programele de dezvoltare rurală  vedem că acestea au vizat doar marea agricultură, situație de neconceput din punctul meu de vedere. Au vizat doar fermele mari și mijlocii, cele mici fiind ocolite sistematic.

Care este relația pe care o aveți cu instituțiile statului, în special Ministerul Agriculturii?

Ne aflăm pe lista organizațiilor profesionale recunoscute de Ministerul Agriculturii și acest lucru poate fi verificat de oricine este interesat. Facem parte dintre asociațiile care au răspuns cel mai prompt și adecvat cerințelor Ministerului Agriculturii. Au fost și momente mai bune, dar și mai puțin bune, în relația cu Ministerul Agriculturii, însă, în general s-a ținut seama de punctele noastre de vedere. Pot spune că avem o relație de respect reciproc. Atât deciziile, cât și inițiativele lor, ne sunt trimise și nouă, ni se cere punctul de vedere, ceea ce este un lucru bun. La rândul lor, răspundem pozitiv oricărei solicitări din partea Ministerului.  Din păcate, Ministerul Agriculturii, indiferent de numele și coloratura politică a ministrului, răspunde destul de greu când este vorba de bani. Cu toate acestea vă spun cu certitudine că viitorul Program Național de Dezvoltare Rurală va cuprinde ca și domeniu distinct, agricultura ecologică. Sigur cu sprijin de la Uniunea Europeană și, bineînțeles, Guvernul României.

Cât de importantă este agricultura ecologică? Cum o vedeți dumneavoastră peste cinci sau zece ani?

Vă voi spune, în primul rând, de ce este nevoie de agricultură ecologică. În multe situații terenurile sunt degradate. În alte situații terenurile sunt dezechilibrate, îmburuienate, lucrate haotic, epuizate, scos aproape totul din ele, fără niciun dram de materie organică. Agricultura ecologică are ca principal obiectiv îmbunătățirea și conservarea fertilității solului. Un al doilea obiectiv este obținerea de produse agricole și alimentare de foarte bună calitate, nepoluate, care să nu conțină nicio urmă de metale grele, nocive organismului. Este un obiectiv extrem de important pentru sănătatea populației României. Mai există un obiectiv și anume acela al refacerii relațiilor umane. Poate ați observat că oamenii din mediul rural sunt tot mai singuri, tot mai izolați. Noi ca asociație vrem, printre altele, să refacem vechile legături dintre oameni.  Cam acestea ar fi cele trei măsuri majore. Pe de altă parte, extrem de importană este și biodiversitatea. Există, din păcate, intenția unora de a pune pe suprafața pe care o dețin, la nesfârșit, spre exemplu grâu, rapiță sau porumb. De altfel, eu consider biodiversitatea ca un instrument de îmbunătățire a fertilității solului.

Agricultura ecologică este agricultura corespunzătoare particularităților fiecărui loc de muncă, fiecărei bucăți de teren care există în România, fiecărei unități de producție. Dacă veți studia manualul de agricultură ecologică care este pe site-ul asociației noastre, www. agriculturadurabila.ro, veți vedea că este foarte folositor. În același timp, acest manual este un cadru, nu o rețetă general valabilă.

Cred că peste zece ani agricultura ecologică din România se va diversifica într-o asemenea măsură  încât să asigure necesarul populației din România, deci piața internă de produse ecologice, dar și o bună parte din cerințele pieței europene. Eu consider că România are potențial pentru a ajunge la o suprafață de zece, poate cincisprezece la sută din suprafața agricolă a României. Trebuie însă să spun foarte clar faptul că noi nu putem face agricultură ecologică pe întreaga suprafață agricolă a României.  Și asta nu doar din cauza nivelului producției care este în general mai mic decât în cazul agriculturii convenționale, problemă pe care o va rezolva cercetarea care va veni cu tehnologii noi, îmbunătățite, perfecționate, care să echilibreze balanța. În agricultura ecologică trebuie să o ai o piață adecvată. În consecință, agricultura ecologică trebuie dezvoltată pe măsura pieței interne și internaționale. Nu poți să te extinzi doar de dragul agriculturii ecologice. Trebuie să și câștigi din această activitate. Bineînțeles, mai înainte de toate, câștigi pentru că produsele sunt sănătoase, contribuind la reducerea substanțială a costurilor cu medicamentele care, după părerea mea, sunt destul de mari mai ales pentru oamenii de la țară.

Un interviu realizat de Iulian Badea