A douăsprezecea noapte, la Palatul Naţional al Copiilor

Din valurile înspumegate ce se sparg pe malurile Iliriei renaşte, precum Venus, Viola, salvată de căpitanul vasului scufundat într-un naufragiu în care îşi pierde jumătatea, fratele geamăn.

Trebuie să fie acum bărbat cât pentru amândoi. Se deghizează şi intră în slujba lui Orsino, un duce lovit adânc de săgeata lui Cupidon. Farmecele feminine de sub masca de băiat o ajută pe Viola să devină foarte repede „preferatul” ducelui. Aşa că nou-născutul băiat Cezario – Viola primeşte onorabila slujbă de a o peţi pe frumoasa contesă Olivia pentru duce.

Oare ce se întâmplă când trimiţi un alt bărbat să îţi peţească femeia, mai ales unul care, întâmplător, ştie exact cum funcţionează inima femeii ? Şi ce se întâmplă când o femeie, oricât de bărbată ar fi, vede de ce iubire nestăpânită e capabil un bărbat?

A douăsprezecea noapte – noaptea de la spartul târgului, noaptea în care lumea se întoarce cu susul în jos, regii devin sclavi, sclavii devin regi, bogaţii devin pușcăriaşi iar infractorii, judecători. Bărbatul devine femeie, iar femeia – bărbat. Noaptea când haosul e Dumnezeu şi nimic din ce este nu este.