Irina Iordăchescu in ” L’elisir d’amore” de G.Donizetti

Creată în doar şase săptămâni pe un libret de Felice Romani, „L’elisir d’amore” a devenit, între 1838 şi 1848, cea mai cântată lucrare de operă din Italia. Cu o acţiune ce se desfăşoară în Ţara Bascilor, la începutul secolulului al XIX-lea, „L’elisir d’amore” îi aduce în centrul atenţiei pe Nemorino, un ţăran sărac, şi pe Adina, o tânără bogată.
În această poveste emoţionantă şi plină de umor – Nemorino, spre exemplu, capătă curajul de o cuceri pe Adina doar după ce bea dintr-o poţiune ce se dovedeşte a fi vin – se regăseşte o întreagă galaxie de personaje împrumutate din tradiţia commediei dell’ arte, dar şi trăsăturile temperamentale ale italienilor.

Un maestru al operei comice (opera buffa), asemenea lui Rossini, Donizetti a creat, aşadar, prin „L’elisir d’amore”, nu doar o poveste încântătoare despre iubire şi o lucrare muzicală de excepţie, ci şi un profil al ţării sale.

„Povestea şi muzica din Elixirul sunt într-un anume sens contemporane, nu găsim în ele elemente arhaice, vechi. Găsim înţelegere în tema unui tânăr adolescent îndrăgostit şi cu puţină experienţă de viaţă, care crede în iluzia unui medicament care să rezolve dragostea sa. La fel, este de înţeles tema dorinţei de dragoste care se distinge, în mod diferit, între personajele principale ale terţetului amoros Adina, Nemorino şi Belcore. Ne simţim aproape de dezvoltarea melodică a lui Nemorinoşi cântăm şi noi cu el cu uşăratate tralalalala”.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.