Cimbrul de grădină vindecă afecţiunile respiratorii
Cimbrul de grădină (Satureja hortensis / Fam. Lamiaceae), o plantă condimentară ce nu lipseşte în prezent din nici o bucătărie, a fost cultivat încă din antichitate, mai întâi pentru virtuţile sale medicinale. Se recomandă şi astăzi, fiind considerat un excelent expectorant şi un remediu pentru bolnavii de reumatism.
Originar din sudul Europei şi nordul Africii, cimbrul a fost şi continuă să fie şi astăzi o plantă comdimentară intens cultivată în ţări ca Spania, Franţa, Portugalia, Italia, Grecia sau Maroc. La noi în ţară mai este cunoscut şi sub numele de cimbrişor grecesc, cimbru mirositor, iarba cucului, lămâioară, lămâiţă. De-a lungul timpului, culturile de cimbru s-au extins şi în alte zone ale lumii, fiind utilizat atât în medicina naturistă, cât şi în gastronomie. Despre virtuţile medicinale ale plantei, pomenesc şi scrierile vechi. În Evul Mediu, uleiul eteric de cimbru, în mod special, devenise aproape un panaceu, fiind considerat leac în foarte multe dintre bolile epocii (ciumă, holeră, tuberculoză, friguri galbene). Cimbru de grădină seamănă cu o specie înrudită, cimbrul de munte, dar poate fi recunoscută după culoarea verde-roşiatică şi tulpina uşor lemnoasă. În alimentaţie şi în fitoterapie este utilizată doar partea superioară a plantei, cu ramurile tinere, nelignificate, tocmai de aceea perioada optimă de recoltare fiind cea în care cimbrul înfloreşte. “În medicina naturistă, preparatele din cimbru sunt recomandate pentru efectele lor antiseptice, antifungice, bactericide, antihelmintice, astringente (datorită taninurilor), stomahice, antidiareice, carminative, coleretice, expectorante, antireumatice, antinevralgice. Tratamente cu astfel de preparate au efecte bune în insuficienţa hepatică, pentru stimularea secreţiei bilei, în enterocolite, indigestii, diaree cronică şi acută, dureri abdominale cu crampe, balonări intestinale, lipsa poftei de mâncare, dar şi în bronşite cronice, astm bronşic, gripă, răceli, tuse convulsivă, laringită, traheită, migrene, stări febrile, nevralgii, oboseală, dureri reumatice, artroze, anemie”, explică prof. biolog Marian Niţă.
Uleiul eteric de cimbru are proprietăţi antifungice
Efecte benefice, de asemenea, s-au constatat de-a lungul timpului şi în tratamentele externe – boli reumatice, lumbago, gută- , ulceraţii cutanate – plăgi, pete pe obraz, înţepături de insecte- , seboree, căderea părului, rinosinuzite şi nevralgii dentare. “În uz intern, pentru tratarea de diaree, bronşite cornice, dureri în piept, sau pentru stimularea apetitului, se foloseşte o infuzie care se prepară din 2-3 linguriţe herba uscată şi mărunţită la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10 minute şi se bea o cană pe zi, fracţionată în 2-3 reprize. Împotriva durerilor de dinţi, stomac şi de piept, se foloseşte un decoct care se prepară din două linguriţe de plantă uscată şi mărunţită la 250 ml apă rece, care se fierbe timp de 5 minute, apoi se lasă să se răcească şi se bea. În uz extern este indicat un decoct concentrat din amestec de cimbru, urzică vie, lipan şi coajă de mesteacăn pentru frecţionarea pielii capului, având efecte împotriva căderii părului. Băile calde de şezut cu decoct din amestec de cimbru şi coada şoricelului sunt eficiente în tratarea tremurului la mâini şi picioare, nevralgii şi leziuni ale coloanei vertebrale. Uleiul eteric de cimbru are proprietăţi antifungice, cu aplicaţii contra infecţiilor cutanate şi în igiena bucală”, recomandă profesorul biolog Marian Niţă.