În zodia decredibilizării totale

O mână de lideri politici și câteva partide fac și desfac, în disprețul populației, de peste 25 de ani, coaliții și guverne. Alianțele conjuncturale care au inundat scena politică după 1989 au arătat, din plin, micimea celor care nu se vor opri din sfidarea populației și care rămân sclavii propriilor obsesii de mărire și căpătuială.

Spre exemplu PSD, partidul-stat care geme de baroni locali, trece în această perioadă prin clipe grele. Cu președintele-premier Ponta, și operat și trimis în judecată, cu Liviu Dragnea, până mai ieri numărul doi în partid și vicepremier, condamnat cu suspendare, cu Hrebenciuc la pușcărie, cu Șova băgat până la gât în combinații grotești, cu zeci de parlamentari și aleși locali urmăriți penal, PSD ar trebui să arunce prosopul de pe sediul din Kiseleff și să capituleze politic! Să fim serioși, liderii PSD continuă să joace rolul victimelor politice și să se plieze perfect pe proverbul „hoțul strigă hoții”.

La rândul lor, liderii PDL , mai nou liberali destoinici, atacă guvernarea Ponta deși faptele lor politice din timpul regimului Băsescu sunt mai mult decât rușinoase. Ce credibilitate mai pot avea Blaga, Predoiu, ce să mai spun de Roberta Anastase (cea care a măsluit votul la legea pensiilor! ), Nelu Oltean, și marea majoritate a pedeliștilor care au umilit ani de zile o țară întreagă (mai puțin clientela lor de partid!). Au fost slugi credincioase ale lui Băsescu și acum, cu un tupeu fără limite, promit o altfel de politică, o altfel de guvernare. Rușinos!

De altfel, de peste 25 de ani, populația speră că va trăi mai bine, că legalitatea își va pune, în sfârșit, amprenta asupra unei Românii ce continuă să orbecăie prin labirinturile unei democrații originale, că actorii politici vor reuși să își depășească condiția mizeră în care preferă să se afunde tot mai adânc cu fiecare zi și vor alege, în cele din urmă, să ia ca unic punct de reper interesul național. Eșecurile s-au ținut, însă, lanț. Ca și iluziile într-un viitor mai bun. An după an, România a continuat să se decredibilizeze. Politizarea administrației publice, a tuturor instituțiilor, a fost o consecință firească a jigodismului cronic al tuturor guvernărilor postdecembriste, fie ele de Stânga sau de Dreapta. Cu prea puține exceptii, categoriile sociale simt din plin suflul rece al unei nesfârșite austerități, austeritate care ocolește, de fiecare dată, clientela Puterii, avidă de tot mai multe contracte cu statul, încheiate evident cu scopul deva­lizării unui buget tot mai anemic, tot mai insuficient pentru prădătorii din politică.

Milioane de români merg din rău în mai rău, incapabili să înțeleagă că nu sunt altceva decât o masă de manevră utilă doar în campaniile electorale. Alegătorul este bun, indispensabil chiar, doar în momentele în care votează, iar și iar, infinita aroganță și crasa incompetență a unei clase politice care continuă să se creadă mai presus de lege, Constituție și care reușește performanța de a se metamorfoza în diferite formule de guvernare ce nu au nimic în comun cu noțiunea de alternativă politică viabilă.

Indiferent de numărul dosarelor penale, de trimiterile în judecată, de condamnările unor exponenți mai mult sau mai puțin reprezentativi ai actualei clase politice, actorii politici, găștile politice, clasa politică vor refuza orice variantă de reformă reală, credibilă. Este reținut liderul X, imediat, însă, este înlocuit de Y sau Z care stă în așteptare și care se integrează ,instantaneu, perfect în mașinăria infracțională a partidelor politice. De altfel, luptele pentru Putere au atins proporții uriașe. Nimeni din actualul sau vechile regimuri nu pare dispus să își asume vreun dram de responsabilitate pentru neajunsurile cronice pe care le simt milioanele de cetățeni. Celălalt, mai mereu celălalt, este vinovat. Acuzatorii de serviciu au invadat scena politică. Nu există decență, nu există soluții, există doar interese politice, electorale, financiare…

Realitatea este însă una tristă, terifiant de tristă. Cât timp actuala clasă politica va refuza să își recunoască falimentul și implicit incapacitatea de a oferi soluții și de a răspunde așteptărilor populației, cât timp pe firmamentul politicii nu vor apărea alți lideri, competenți, responsabili și capabili să își subordoneze propriile interese (inevitabile și de acceptat până la un anumit punct!) unui țel național, cât timp România va continua să fie privită de niște decidenți trecători ca o feudă personală, nimic nu se va schimba în direcția dorită de cetățeni.

Apropierea alegerilor locale și parlamentare de anul viitor va intensifica, inevitabil, lupta pentru Putere, privilegii, funcții. Diversiunile vor face parte, la fiecare pas, din peisajul politic, iluziile vor inunda România, în timp ce populația o va duce din rău în mai rău. Parcă am mai văzut de câteva ori filmul ăsta electoral cu lichele în rolurile principale! Lichele care promit „marea cu sarea” și care uită că au „demonstrat” deja, cu vârf și îndesat, cât de mult îi respectă pe cetățeni. Din păcate, tupeul actorilor politici atinge forme cronice, imposibil de vindecat!

Un editorial de Iulian Badea