Pe cine mai reprezintă Ponta?
Ponta rămâne premier. Se ține cu dinții, disperat, de această funcție, făcându-se a nu înțelege că fiecare zi în care se mai află la Palatul Victoria reprezintă o zi în care România se decredibilizează accentuat. Ponta este un politician tot mai izolat. Zâmbetele sale sunt tot mai false, ironiile sale nu mai impresionează pe nimeni, măsurile sale populiste (rupte de orice realitate) reprezintă mostre de demagogie greu de digerat.
Autoritatea și influența sa în PSD au ajuns la cote de avarie. Pesediștii din Kiseleff l-au părăsit. Mai corect, pesediștii care contează. Chiar și socrul Ilie Sârbu, extrem de influent pe când Ponta era liderul suprem al PSD, caută un loc călduț la Curtea de Conturi. Semnalul este evident, iar Sârbu știe foarte bine care este noua orientare în PSD.
Gruparea Dragnea, cocoțată în fruntea PSD, privește sfidător către Ponta. Doar Oprea a mai rămas încă lângă el. Surse din PSD susțin că Oprea a avertizat că rămâne la guvernare, lângă PSD, doar dacă Ponta rămâne premier. Cu toate acestea, amenințările lui Oprea, cel care a devenit suspect de apropiat de Iohannis și care face un mizerabil joc politic la două capete, nu-i mai sperie pe Dragnea și ceilalți lideri PSD. Strategia pesediștilor a devenit clară și vizează intrarea PSD în opoziție, în toamna acestui an. De altfel, altă variantă politică nu există. Oricât de mult ar pedala Ponta în direcția măsurilor populiste este evident că în actuala formulă, cu Ponta premier, PSD se afundă tot mai adânc în mocirla neîncrederii populației. Iar alegerile locale și parlamentare de anul viitor se apropie cu pași repezi…
Ponta, un politician încă tânăr, a optat pentru rămânerea la Palatul Victoria în dauna unei demisii onorabile care i-ar fi permis, ulterior, relansarea ca politician. A preferat să se scufunde în ridicol continuând să afișeze masca aroganței, a tupeului, a unei siguranțe de sine mimate. Ponta a prins gustul Puterii și, în consecință, este greu pentru el să facă pasul înapoi. Părăsit de colegii care îi ridicau până mai ieri osanale doar pentru a-i intra în grații, Ponta își simte sfârșitul politic aproape. Va obține, probabil, un nou mandat de deputat, dar influența sa în PSD și politică va rămâne pentru mulți ani una decorativă.
Ponta nu mai reprezintă aproape pe nimeni la nivel politic. „Cerșește” încă susținerea lui Oprea, cel care continuă să mimeze neconvingător responsabilitatea politică. Dragnea așteaptă să-i administreze lovitura de grație. Ponta se face că a uitat că în politică nu există prietenii, amiciții, ci doar interese. PSD, ca orice partid puternic, va „devora” orice lider care îi pune în pericol viitorul electoral. Iar Ponta reprezintă în acest moment un balast electoral pentru PSD, care trebuie eliminat rapid! Avantajele care încă decurg din ecuația guvernării rămân mai mici decât consecințele electorale generate de menținerea inculpatului Ponta la Palatul Victoria. Și pesediștii știu foarte bine acest lucru.
Pe de altă parte, este sinucigaș, din punct de vedere politic, pentru liberali, să preia, în toamnă, guvernarea, susținuți ( a se citi „în cârdășie”) de uneperiști. Liberalii trebuie să preia guvernarea în condițiile impuse de ei, nu impuse de Oprea, Onțanu, Micky Șpagă și alți profitori ai politicii anului 2015. În caz contrar este mai indicat să aștepte alegerile locale și parlamentare de anul viitor, pentru a prelua Puterea în baza unui vot popular masiv care să le confere legitimitate și autoritate.
Un cuvânt greu de spus îl va avea Iohannis. Eu, unul, încep, însă, să am dubii serioase în privința capacităților acestuia de a se plia pe politica la nivel înalt. Reacționează tardiv, neconvingător, pare mult prea depășit de unele evenimente politice. În ciuda tentativelor unor lideri PNL de a-i menține aura intactă, scăderea popularității lui Iohannis în sondajele de opinie (fie chiar comandate de institute de sondare conduse de pesediști! ) este reală. Iohannis nu a convins pentru că nu are argumentele unui lider veritabil!
Pe de altă parte, situația politică a lui Ponta se pliază perfect pe un proverb popular care spune că „fiecare pasăre pe graiul ei piere”. Iar mărirea și decăderea lui Ponta i se datorează exclusiv. Individul ajunsese atât de arogant încât și-a permis să declare că, în calitate de șef al campaniei prezidențiabilului Geoană, nu l-a votat pe acesta! Ce mostră de tupeu mai mare decât aceasta? Cât de duplicitar, ipocrit, mincinos trebuie să fii ca să accepți să conduci campania electorală a unui prezidențiabil, care este și președinte partidului din care faci parte, și să declari, ulterior, nonșalant, că nu l-ai votat?
Clipa de glorie a lui Ponta se apropie de sfârșit. Un politician arogant, plin de ifose, care a fost suit pe valul intereselor de către găștile din PSD. Un politician util partidului pentru o perioadă de timp. Un politician ce va fi executat politic chiar de propriul partid. Un politician a cărui aroganță a condus la pierderea alegerilor prezidențiale din 2014. Este greu să te bată electoral un candidat precum Iohannis, depășit de mai toate situațiile electorale și politice! Dar, când folosești ca singură armă electorală aroganța, consecințele vin de la sine. Iar Ponta a înțeles, dacă a înțeles, prea târziu, acest lucru…
Un editorial de Iulian Badea