Gală-jubileu Peter Oschanitzky, la Opera din Timișoara

Opera Națională Română din Timișoara (ONRT) marchează, la începutul lunii octombrie, 50 de ani de activitate artistică a maestrului Peter Oschanitzky, dirijor al Orchestrei ONRT, dar și al unor concerte simfonice ale Orchestrei Filarmonicii ‘Banatul’ și ale altora similare din întreaga țară.

În semn de recunoaștere a întregii cariere artistice a dirijorului timișorean, ONRT organizează, pe 9 octombrie, o Gală aniversară Peter Oschanitzky, informează Agerpres.

Numele Oschaniztky a devenit, în timp, un blazon pentru viața artistică a Timișoarei, dar nu numai, fiind considerat de oamenii de cultură ai orașului ca un adevărat ‘brand cultural’ ce trebuie promovat.

‘Pentru mine, Timișoara (…) este un oraș cultural european sută la sută. În ciuda flagelurilor istoriei, a mutării granițelor și a 50 de ani de lipsă de rațiune totală, dacă este vorba de vreo formă de capitală culturală, monumente culturale precum este familia Oschanitzky nu ar trebui evitate, ci ar trebui împinse în față’, a declarat, miercuri, pentru Agerpres, solistul Cristian Rudic, bariton la ONRT și foarte apropiat de familia muzicianului Oschanitzky.

Cum, tatăl baritonului Cristian Rudic și Peter Oschanitzky erau în relații foarte bune, solistul Operei timișorene cunoaște mai multe întâmplări din viața compozitorului, trecute sub tăcere.

‘Tatăl Oschanitzky a fost un muzician foarte bun. Datorită timpurilor groaznice, sigur că tăvălugul stalinist al istoriei s-a abătut asupra heritage-ului (moștenirii, n.r.) germane a familiei (Oschanitzky n.r.) și nu numai; poate, intelectual, poate din alte cauze. Oschanitzky este o dinastie de muzicieni. Amândoi frații, Richard și Peter, au crescut în acel mediu eminamente artistic, tatăl a și compus; tatăl s-a salvat, la un moment dat, fiind angajat la Teatrul de Stat German din Timișoara chiar actor, ocupându-se permanent și de muzică. Vorbim de anii ’50-’60. Celălalt frate, Richard Oschanitzky junior, a fost unul dintre cei mai importanți compozitori de muzică contemporană de jazz din România, în anii ’60-’70. Richard a avut și bagheta Orchestrei Cinematografiei din București în mână, nu o dată, a scris coloane sonore la filme importante. Peter Oschanitzky este cel care a făcut cariera piatră pe piatră, începând cu pianul, făcând studiile întâi la Timișoara, apoi la București. Acest minunat muzician a dirijat atât Opera Națională din Timișoara, cât și Filarmonica Banatul în vremuri în care cele două instituții începuseră să fie internațional recunoscute. Arădean fiind, eu am crescut în Filarmonica din Arad, tatăl meu cu Peter Oschaniztky erau în relații foarte bune. Știu că dacă venea pianistul Dan Mizrahi la Arad și se cânta jazz simfonic, dirija întotdeauna maestrul Peter Oschanitzky, pentru că era preferat de către acei soliști, pentru că se lucra bine cu dumnealui și, tânăr fiind, își câștigase acea ‘felie de tort’ mai puțin cunoscută celorlalți. Aceasta nu însemna că la Beethoven sau Stravinski nu stătea la fel de bine, mai ales că este un dirijor și de musical, și de operetă foarte bun și este extrem de prolific încă, la vârsta sa’, spune Cristian Rudic.

El a adăugat că nu știe câți dintre actualii compozitori vor mai apuca 50 de ani de activitate artistică iar din această perspectivă gala aniversară dedicată muzicianului timișorean va fi un eveniment important, nu numai pentru ‘dinastia Oschanitzky’ sau pentru muzicianul sărbătorit, ci și pentru toată lumea artistică a orașului. ‘A avut o perioadă fertilă aici, apoi a plecat la Osijek (Croația), Bunul Dumnezeu să-l țină sănătos!’, conchide baritonul Cristian Rudic.