Cezar Ioan Corâci, despre provocările anului 2017

Domnule Cezar Ioan Corâci asistăm la o reașezare economică și politică a lumii care nu are cum să ocolească România. Cum vedeți debutul de an 2017 ca și evoluție economică la nivel european, mondial, dar și în privința României?

Anul 2017 a debutat foarte furtunos și aș remarca că se petrec lucruri foarte interesante atât la nivel global, cât și la nivel regional, pentru România. Mi-aș permite să spun că s-ar putea ca omenirea să treacă într-o nouă etapă. Dacă ultimele decenii au fost unele caracterizate de globalizare, de construcții economice interesante precum vestitele multinaționale, o dată cu denunțarea de către Statele Unite ale Americii a acordului comercial cu zona Asia, în opinia mea,  începe o perioadă a deglobalizării. Vom asista, probabil, la scăderea interpendenței între marile economii ale lumii, la creșterea concurenței și, din nou, la o perioadă de divizare a capitalului. Aceste fenomene, oarecum previzibile, erau de așteptat, ca efecte post-criză, după marea criză a anilor 2007-2009 și sunt caracteristice ciclurilor economice.

Asa cum mulți economiști susțin există un comportament de tip sinusoidal, nu neapărat în sensul creșterii și al descreșterii economice ci în sensul unor tendințe diferite. Pentru că dacă am asistat decenii la rând la concentrări de capital, la construcția unor mari companii multinaționale, la construcția unor piețe unice, vezi proiectul pieții comune europene, proiectul uniunii europene, bazate pe ideea că unirea creează actori economici din ce în ce mai puternici iată că am ajuns într-un nou punct. Un punct în care imperativul dezvoltării cere poate revenirea la concurență și nu la comandă, la posibilitatea de a stimula chiar și întreprinderile mici și mijlocii și de a le reda o șansă pe o piață care până acum era ocupată de firme foarte mari.

Cred că ar fi interesant să spunem că multinaționalele sunt, în fond, o creație economică a acestor spații economice foarte mari pentru că este bine de explicat, pentru cititori, faptul că ele pot funcționa numai pe o piață foarte mare în condițiile unor tratamente cel puțin egale dacă nu și fiscale egale, care permit politici unitare pe spații transnaționale, foarte largi.

În momentul în care taxele vamale între diverse teritorii ar fi foarte diferite, cele fiscale sunt oricum diferite, dacă nu ar exista în UE acordul de compensare al TVA, în momentul acela ar fi evident că și în cazul unor mari firme nu ar mai fi interesant să aibă această “structură” de multinațională și probabil că descentralizarea activității, a activității independente, ar fi o soluție mult mai bună din punct de vedere economic.

Îmi aduc aminte că, în urmă cu câteva decenii, înaintea unor progrese importante ale globalizării, Shell a fost una dintre primele mari firme care funcționa ca un holding care, însă, juca un rol independent pe fiecare teritoriu în parte. S-a ajuns la situația în care unitățile economice din diferite țări dacă aveau dificultăți economice să nu fie ajutate de firma-mamă tocmai pentru a nu pune în pericol întreg ansamblul.

Unde se poate poziționa România în acest vârtej uriaș al schimbărilor? Putem profita de această situație?

Să revenim la ideea pe care cred că ar trebui s-o dezvoltăm și anume în ce măsură acest fenomen ar fi favorabil sau nefavorabil economiei românești și mediului de afaceri din România. Este evident că apariția unor unor firme foarte mari și a împărțirii pieții între doi, trei, cinci actori mari indiferent de piață, existența unei  nișe de piață minuscule pentru întreprinderi mici și mijlocii este o situatie care asigură stabilitate, însă, nu întotdeauna și dezvoltare. Și în orice caz această dezvoltare este doar în cazul proiectelor celor ce dețin aceste firme mari, aceste monopoluri, pârghiile guvernelor naționale fiind mult mai reduse în aceste cazuri.

Care sunt avantajele și care sunt dezavantajele?Avantajele sunt acelea ale unei stabilități economice, iar în situația unor țări mai puțin dezvoltate putem asista și la  situația unui transfer pozitiv de bunăstare către teritoriile respective. Uriașul dezavantaj ar fi că un risc de creștere foarte rapid nu se va putea realiza într-o asemenea situație. Pentru că acea parte a economiei dintr-o țără, în speță cea a economiei românești care, de fapt, este o bucățică din economia unor foarte mari firme multinaționale, evident că are ritmul de creștere pe care îl au și multinaționalele.

Cât de viabil mai este proiectul european în 2017?

Sunt unul dintre cei care cred în proiectul european și cred  în continuare că România are nevoie de această umbrelă în mod special din punct de vedere economic dar, de asemenea, și din punct de vedere politic și chiar militar dacă discutăm de NATO.  Nu pot, însă, să nu observ că un mai mare dinamism al economiei mondiale pe fondul relansării competiției, în spații economice foarte interesante, cum ar fi zona Asiei, ar putea fi o oportunitate și pentru economia românească. Dacă vom face în așa fel încât puținul capital autohton care există, dar nu neapărat numai capitalul autohton să isi extinda  piețele către zone economice interesante și chiar să atragem investiții din acele zone, probabil că s-ar putea  ca economia românească să beneficieze de un ritm de creștere mai susținut și să profite de această tendință mondială.

Ceea ce vreau să spun este că ar trebui să fim în trenul dezvoltării și nu în cel al stagnării, în care România a urcat de multe ori. O economie relativ mică, cum este economia românească la nivel mondial, are nevoie, de asemenea tractori, indiferent că ei sunt investiții străine, piețe pe care le putem ocupa și cred că politici publice, guvernamentale și chiar ale comunității de afaceri îndreptate către aceste zone/direcții ar putea să fie un câștig cert în perioada următoare.

Revenind la situația politică, pot spune că am crezut întotdeauna că economicul  primează asupra politicului și mă tem că redeschiderea unor conflicte înghețate la nivel mondial și european sunt în principal consecința acestei reașezări economice a Europei și a lumii.

Până la urmă, domnule Corâci, chiar și Brexitul poate fi privit, astăzi, la jumătate de an cu alți ochi…

Este foarte corect. Cred că astăzi ar trebui să privim până și Brexitul într-un alt mod decât îl priveam în urmă cu câteva luni pentru că schimbarea politicii celei mai mari economii a lumii, economia americană, și ideea redeschiderii competiției la nivel mondial ar putea să favorizeze economii mari cum este și cea a Marii Britanii. Sigur că nu același lucru s-ar putea întâmpla cu o economie mai mică cum este cea a României care, repet, are nevoie de această umbrelă a Uniunii Europene în interiorul căreia a avut o dezvoltare destul de semnificativă în ultimii zece ani. Poate nu pe măsura așteptării cetățenilor României și poate nici pe măsura potențialului României, dar o dezvoltare, în mod cert, a existat.

Această reașezare economică și politică  a lumii, în special a zonei în care trăim, are și momente dramatice. Am văzut ce s-a întâmplat în Ucraina, este evident că interesele economice fac ca prieteniile politice din Europa între unele țări ale UE și Rusia să fie de altă natură fata de cum erau în urmă cu doar câțiva ani. Și toate aceste elemente sunt unele pe care cei care guvernează România, sau care sunt implicați într-un mod sau altul la nivel național în dezvoltare, cum ar fi confederațiile patronale sau sindicatele ar trebui să fie avute în vedere atunci când își analizează propriile planuri de activitate și propriile politici pentru perioada următoare.

În aceste condiții cât de urgentă devine necesitatea unificării mișcării patronale din România? Cât de importantă este aceasta pentru mediul de afaceri?

Am vorbit în repetate rânduri de proiectul unei noi confederații patronale, Business Romania, care are vocația de unificare a mișcării patronale din România și pot să spun că această dinamică deosebită economică și socială din Europa și din România, în ultimele săptămâni, au făcut să crească atractivitatea unității mișcării patronale și a necesității existenței unei voci care să ofere soluții guvernanților pentru problemele reale ale economiei.

Sigur că tensiuni sociale prelungite cum sunt cele din ultimele două-trei săptămâni nu sunt un lucru bun pentru economie. Acestea întârzie investițiile străine și creează o anumită stare de neîncredere în privința stabilității și a legislației economice a unei țări. Sunt convins ca și mulți alții dintre colegii mei din comunitatea de afaceri că este necesar să se ajungă cât mai repede la o soluție politică în acest sens, care va fi în mod clar în interesul economiei românești și a cetățenilor României.

Credem, de asemenea, că o bună relație a României cu principalii ei parteneri externi atât transatlantici precum Statele Unite, cât și europeni, în mod special cu țările care au investiții importante în România precum Germania, Olanda, Austria este importantă pentru că aceste țări în ponderea pe care o au în economia românească, prin acele firme care au investit în România și care reprezintă o parte importantă a PIB-ului țării noastre, dau o anumită dinamică și economiei românești.

Sunt convins că nu trebuie să uităm și întreaga clasă politică trebuie să aibă în vedere faptul că economia se bazează în primul rând pe încredere și că este foarte ușor să pierzi încrederea unor parteneri și este foarte greu să o recâștigi. Cred că menținerea exclusivă în această perioadă a dialogului public în zona necesarei lupte anticorupție este foarte importantă. Și mă refer aici nu numai la marea corupție, dar și de mica corupție, care trebuie să o recunoaștem reprezintă un element extrem de negativ ale mediului de afaceri din România în special.

Dezvoltarea României, un plan național pe terme mediu și lung, însușit de toți actorii  politici, sindicate, patronate etc, devine o prioritate absolută. Cum comentați?

Trebuie să revenim, patronate, sindicate, forțe politice, la discuții despre viitoarea dezvoltare a României care să transceadă chiar și programul generos de guvernare al celor care au câștigat alegerile și care, indiscutabil, este un program cu elemente pozitive și care ar putea fi pus în pericol de lipsa de sustenabilitate în cazul unei crize economice și sociale din pacate oricand posibile. În situația în care economia românească nu va continua să crească, probabil că resursele pentru punerea în practică a acestui program nu vor fi găsite și riscăm să se întâmple ceea ce s-a întâmplat și cu alte guvernări în sensul în care pentru a menține cheltuielile fixe ale statului, salarii, pensii, guvernul să fie obligat să reducă investițiile ceea ce ar putea conduce la încetinirea creșterii economice, un lucru absolut de nedorit.

Ar trebui să revenim, în sfârșit la ideea de a fixa niște coordonate pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea României fapt care nu va putea fi realizat fără ca toți actorii principali să participe deci evident toate forțele politice ale României, cât și principalii actori sociali în special, patronate și sindicate. Cred că acest proiect ar trebui asumat de un număr foarte mare de participanți pentru a avea siguranță că coordonatele principale vor fi menținute în următorii ani. De altfel, înainte de alegeri multe voci s-au auzit în legătură cu construcția unui plan național pe termen mai lung care să fie însușit de toate forțele politice. Discuția a intrat într-un con de umbră pentru că după alegeri se părea că elementele principale vor fi susținute de principalele forțe politice care guvernează.

Lumea însă se schimbă cu o viteză mai mare decât ne-am fi așteptat. Lăsând la o parte părțile spectaculoase ale guvernării Trump în America, dacă ne uităm la implicațiile ei economice ele sunt mult mai semnificative decât partea aceea spectaculoasă pe care presa a mediatizat-o și pe care cetățenii României au urmărit-o. Trebuie să fim foarte atenți și prezenți în acest val de schimbări care în opinia mea va cuprinde întreaga omenire și UE. De altfel, dacă stăm  să privim la ce se va întâmpla în acest an în Europa, la alegerile din marile state importante ale UE, sunt convins că aceste modificări economice ar putea afecta, până la urmă, și rezultatele alegerilor din acele țări.

Am mai discutat împreună că așa-zisa creștere a naționalismului, acest val de anti-globalizare, cuprinde, încet-încet părți importante ale economiei europene și mondiale. În opinia mea acest val reprezintă o dorință de descătușare și de doborâre a unor bariere și acorduri mult prea rigide care să permită o dezvoltare a unor anumite sectoare și anumite țări.

Domnule Cezar Ioan Corâci vă mulțumesc pentru amabilitate.