8 aprilie, Ziua Internațională a Romilor
Au o istorie dramatică, sunt răspandiţi în toata lumea şi mulţi se feresc să îşi declare etnia. Adesea priviţi cu ostilitate şi ca străini în propria ţară, au fost înrobiţi, deportaţi, discriminaţi, excluşi, izolaţi. Dar, istoria înseamnă schimbare şi acum se vorbeşte despre incluziunea socială a romilor. Le ascultăm muzica şi le admirăm dansurile, dar cât din povestea lor am avut răbdare să aflăm?
Romii şi cultura lor au supravieţuit mai mult de un mileniu. În Europa, se estimează că sunt 10-12 milioane, cei mai mulţi în România, Bulgaria, Rusia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Spania şi Franţa, în Turcia aproximativ 2,75 milioane, în Statele Unite circa 1 milion, iar în Brazilia – 800 de mii. Numărul lor ar putea fi de fapt mult mai mare, mulţi romi evită să-şi declare etnia, pentru că oriunde s-au dus, nu au fost bine veniţi.
Limba a jucat un rol-cheie în continuitatea culturii rome, iar dansurile, portul tradiţional şi muzica lor – cântecele de jale şi baladele lungi – au inspirat ritmurile flamenco, borero sau de jazz sau au ajuns să facă carieră în toată lumea. De exemplu, Taraful Haiducilor, din satul Clejani, a cărui poveste a început în urmă cu 300 de ani, la marile curţi boiereşti, este acum un nume de răsunet pe scena mondială.
Unii recunosc că sunt romi, dar nu vorbesc limba şi sunt integraţi în aceeaşi cultură ca şi majoritarii. Alţii, fie se definesc încă prin vechile meserii ale strămoşilor, au portul specific, păstrează limba şi trăiesc sub bulibaşă, fie păstrează doar limba şi unele coduri tradiţionale. Între ei, unii au ocupaţii înventate în anii tranziţiei sau aflate dincolo de lege, iar problemele sociale grave şi prejudecăţile legate de aceasta etnie au făcut ca romii să fie adeseori priviţi ca cetăţeni de mâna a doua, în propria ţară sau în tările unde au imigrat, iar aceasta percepţie a dus la discriminare, excludere, izolare, respingere, violenţă, persecuţie.
Instituţiile internaţionale atrag atenţia că romii din Europa centrală şi de est trăiesc într-o sărăcie de 10 ori mai mare decât a populaţiilor majoritare din regiune, iar speranţa de viaţă în rândurile etniei e cu 10-15 ani mai mică decât a est-europenilor. Implicatiile acestei situatii sunt subiect de discuţie la cele mai înalte niveluri şi apeluri la depăşirea prejudecăţilor şi combaterea sărăciei romilor au fost lansat de Banca Mondială, Comisia Europeană, Consiliul Europei şi chiar de miliardarul George Soros.
2015 a fost ultimul an din Deceniul de incluziune a romilor, o iniţiativă susţinută de Bulgaria, Croaţia, Cehia, Macedonia, România, Serbia, Muntenegru, Slovacia şi Ungaria, state cu minorități rome semnificative aflate în situaţii de excludere socială şi afectate de discriminare, iar proiectul multinaţional este destinat să îmbunătăţească în mod activ situaţia romilor, în privinţa educaţiei, ocupării forţei de muncă, a sănătăţii şi a condiţiilor de locuit. În acelaşi timp, elitele rome se străduiesc să traseze harta identităţii şi a sistemelor de valori care definesc etnia.
La recensământul din octombrie 2011, aproximativ 619.000 persoane şi-au asumat apartenenţa etnică de romi, dar, conform datelor detinute de Centrului Naţional de Cultură a Romilor – Romano Kher (CNCR-RK), numărul romilor ar fi de cel puţin 1.200.000 de persoane, iar alte estimari vorbesc chiar de o populaţie de romi de peste 2 milioane şi jumatate de persoane. Romii se tem în continuare să-şi recunoască oficial etnia, iar principala cauză ţine de modul, în esenţă discriminatoriu, de a ne raporta la ei şi la problemele lor sociale, care au dus şi la plecarea lor în masă spre alte ţări europene.
Exista mai multe grupări semnificative: ţiganii de vatră, ursarii, şătrarii, cărămidarii, lingurarii, argintarii, cocalarii, căldărarii, rudarii, iar unii se autonumesc chiar „ţigani de mătase”.