Maria Grapini susține „o Românie a civismului sănătos”
Europarlamentarul Maria Grapini a remis pe adresa redacției un comunicat de presă pe care îl publicăm, integral, în continuare:
„Am evitat din răsputeri, pe toată perioada Sfintelor Paști, să vă rețin atenția cu probleme politice, deși, așa cum ați văzut, n-am fost apărați de „rele” nici în zilele celei mai importante sărbători a creștinătății. În egală măsură, consider că suntem OBLIGAȚI să fim conectați la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, măcar și pentru a nu repeta greșeli majore ale altora, dacă apartenența la evenimente de orice fel vi se pare inutilă… Nu este inutilă! Civismul asta înseamnă și eu mă lupt pentru o Românie a civismului sănătos!
În această idee, consider că e nevoie de mult mai mult decât o banală trecere în revistă, chiar și decât o repetare mecanică fără însemnătate, a dezvăluirilor recente, legate de alegerile trecute, de o gravitate imensă, în opinia mea. M-am întrebat cât se poate de serios unde sunt, acum, cei care au făcut din „rezist” o religie a străzii? Unde este Macovei cea scârbită de politicienii români și de modul îndoielnic în care se scrie democrația autohtonă? S-au spus informații cumplite despre seara alegerilor din 2009, s-au pronunțat numele tartorilor sistemului de forță, s-au dat detalii despre cum erau toți strânși la un loc, în casa lui….Oprea, doamna Macovei! acel Oprea pe care l-ați considerat, o viață, un om inferior, s-a devoalat un tablou demn de Rusia lui Putin, atmosferă pe care o înfierați de câte ori vi se dă microfonul în mână! Cum, doamnelor și domnilor, fani ai hashtag-ului rezist, se traduc aceste detalii scabroase despre, cică, alegeri libere în România liberă? Ce caută politicieni, cu procurori, cu sereiști de vârf, cu…fotbaliști, cu ziariști, seara, pe întuneric, într-o casă de politician, într-o noapte de alegeri? Urnele? Abacul? Unde sunteți, voi, apărători ai statului de drept? Unde, în lumea asta largă și democratică, ați mai pomenit așa ceva?
În calitatea mea de europarlamentar, solicit public lămurirea acestui caz, demn de istoria anilor ’50, solicit forțelor politice din România implicare și fermitate, solicit românilor insistență în aflarea adevărului! Dacă și peste acest…Alegerigate trecem ușor, ce va urma nici nu mai contează! Dacă ne percep ușor de păcălit, avem toate șansele să devenim ușor… neesențiali.
În imediata noastră apropiere – căci, geopolitic, totul devine vecinătate! – Turcia sfidează, cu malițiozitate, tot ceea ce definim, nu de-acum, ci de ani buni, drept structuri stabile democratic: UE, NATO. Referendumul din țara lui Erdogan vine ca un fier roșu peste proiectul european în primul rând și, apoi, peste cel euroatlantic, amenințând stabilitatea și așa fragilă a lumii. După amenințări dure, contre total neelegante, discursuri pompoase de stăpân al lumii, Erdogan reușește, acum, să-i sfideze, din nou, pe liderii democrați și să fluture steagul sultanatului mult visat peste…toți! Primele declarații ale președintelui turc au vizat, sec, reintroducerea pedepsei cu moartea. Următoarele au înfierat UE și așteptarea mult prea lungă pentru un om providențial ca Erdogan pentru un DA oficial al acceptării Semilunei în marea familie europeană. În tot acest joc al nervilor, România tace. Politicienii noștri sunt încă la masa de Paști. În timpul în care Europa este aruncată în corzi, urât de tot, Președinția României e…translatată în Spania, la căldură și mult soare.
Consider impardonabilă lipsa unei reacții oficiale a țării noastre la adresa referendumului din Turcia și solicit un punct de vedere public!
Lumea noastră se transformă, pe zi ce trece, într-un teatru de operațiuni. Periculoase, chiar letale. Nu putem sta, impasibili, nu putem fi adepți ai politicii struțului. Chiar dacă, în viziunea unora, nu contăm, ca țară mică și fragilă, dreptul la opinie este demult câștigat. Îndemn să-l întrebuințeze îndeosebi cei care au asta în fișa postului!”.