Herghelia Lucina, paradisul cailor Huțuli

On sept. 25, 2017 0

Cronica Hergheliei Lucina incepe practic in anul 1788 cand terenul pe care se afla actuala herghelie a fost luat in arenda de Comandamentul de Remonta al Armatei Austro-Ungare, de la Domeniile Fondului Religiilor din Bucovina. In anul 1856, se infiinteaza Herghelia Lucina, avand statut militar, pornind de la un efectiv modest de 2 armasari pepinieri si 5 iepe de reproductie.

Infiintarea hergheliei este legata de numele colonelului austriac Martin von Herman.

Din anul 1872, herghelia este parasita de armata, iar in anul 1877, se infiinteaza pe acelasi amplasament o herghelie civila de cai Hutuli. In timpul primului razboi mondial, in anul 1914, herghelia a fost evacuata in Austria, iar pe teritoriul hergheliei s-au dat lupte grele care s-au soldat cu distrugerea constructiilor.

Dupa prabusirea monarhiei austro-ungare, materialul Hutul initial a fost scos la licitatie (1919) si cumparat de tari ca Cehoslovacia, Polonia si Romania. Pe baza materialului cumparat de Statul Roman la aceasta licitatie, Herghelia Lucina a fost refacuta incet, incet. Cel de-al doilea razboi mondial a gasit Herghelia Lucina cu un efectiv de 60 de iepe si 5 armasari pepinieri.

Chiar si numele hergheliei are o anumita poveste. Lucina se pare ca deriva din cuvantul slavon „luci“, care inseamna – raza de soare. Aceasta este o metafora pentru a defini spatiul luminos si cu multe zile insorite in care este amplasata herghelia. Mediul acesta cu pasuni de munte, cu paduri si cu multe zile frumoase pe an ofera conditii foarte prielnice pentru cresterea Hutulului. Dupa anul 1950 herghelia a prosperat continuu, maximul de efectiv fiind atins in perioada 1970-1990.

Istoria Hergheliei Lucina

De la înfiintarea ei si pânã în anul 1914, herghelia a apartinut imperiului Austro-Ungar, împreunã cu herghelia Rãdãuti.
Înainte de înfiintarea hergheliei de cai hutuli, începând cu anul 1788, Lucina a fost întrebuintatã ca pãsune alpinã pentru tineretul de diferite vârste si rase de la herghelia Rãdãuti, fiind sectie de crestere a tineretului cabalin de la acea herghelie.
În anul 1856 s-a înfiintat herghelia de cai hutuli de la Lucina sub comanda cavalerului colonel Martin von Hermman.
În anul 1875 din motive necunoscute, herghelia este desfiintatã, însã datoritã cererilor armatei, ea a fost reînfiintatã în anul 1877, având un nucleu de reproductie format din zece iepe cumpãrate de la populatia din zonã, si armãsarul Stirbu achizitionat din cãtunul cu acelasi nume.
Evolutia rasei hutul a înregistrat progrese deosebite în Herghelia Lucina pânã în anul 1914, în luna august, când din cauza rãzboiului herghelia a fost evacuata din Bucovina în Austria. Cu ocazia acestei evacuãri s-au pierdut si registrele genealogice ale hergheliei.
La 29 iulie 1919, s-au adus la Rãdãuti 150 de capete de armãsari si iepe de reproductie, cumpãrate de la Viena de cãtre delegatii României : Ion Larionescu si Popescu Daia.
La 10 martie 1944 din cauza celui de-al doilea rãzboi mondial, efectivul de 60 iepe mame, 5 armãsari pepinieri precum si o parte din tineretul hergheliei Lucina a fost evacuat la Sâmbãta de Jos, la poalele muntilor FãgãrasÎn timpul luptelor care s-au dat pe teritoriul hergheliei au ars toate adãposturile pentru animale si toate locuintele. Din aceastã cauzã, dupã rãzboi, cabalinele nu au fost aduse imediat la Lucina, ci dupã anul 1954 când herghelia a fost reconstruitã.
Pânã în 1990 Herghelia Lucina a fost sub administratia C.R.C.C.C.R. (Centrul Republican de Crestere si Calificare a Cabalinelor de Rasã), dupã care datã a trecut, din punct de vedere administrativ, la R. A. Cai de Rasã, care în anul 2000 a devenit S.N. Cai de Rasã S.A. Din toamna anului 2002 Herghelia Lucina trece sub administratia Directiei Silvice Suceava.

Organizare :

Herghelia Lucina detine 6 sectii de crestere a efectivului de cabaline pe vârste si sex.
Sectia centralã cu 2 adãposturi pentru iepe mame unul pentru armãsari pepinieri
Sectia Gãina formatã dintr-un adãpost pentru cabalinele din dresaj si un adãpost pentru tineretul 6-12 luni.
Sectia Hostinet contine un adãpost destinat tineretului femel .
Sectia Camionca formatã dintr-un adãpost cazãrii tineretului mascul.
Sectia Izvoarele Sucevei cu un adãpost pentru armãsarii adulti.Stirbu cu un adãpost nou construit, care serveste cabalinelor aflate în perioada de carantinã sau ca si grajd de prezentare a cabalinelor de vânzare.
Herghelia Lucina dispune de o suprafatã de 1775,5 hectare.

Efectiv: herghelia creste in principal rasa Hutul si rasa Cal de Bucovina

Obiective:Cresterea si ameliorarea cailor din rasele Hutul si Cal de Bucovina.

Rezervaţia Lucina
Rezervatia se afla pe raza comunei Moldova – Sulita, in catunul Lucina, la stanga paraiasului Bilcani, ce se uneste cu valea paraului Gaina in tinovul cu acelasi nume, la o altitudine de 1200m.

Perimetrul rezervatiei se prezinta ca un podis adancit la mijloc si largit spre margini. Intregul bazin hidrografic se margineste la nord cu varfurile Lucina (1590m), Stirbul ( 1479m), la vest cu Chitea Mare (1394m ) si Chitea Mica (1361m), iar spre sud si sud-est cu muntele Gaina (1425m).

Expozitia predominanta este de nord-nord-vest spre sud-sud-vest. Unul din relictele arctice deosebit de interesante pentru oamenii de stiinta si deopotriva pentru turisti, in constituie mesteacanul pitic (Betula nana). In arealul sau sudic mondial aflat in tara noastra la Lucina in Bucovina si la Luci (Harghita).

Tufele de mesteacan pitic cresc pe un strat gros de turba si muschi de tip arctic (Sphagnum), asociate cu merisor (Vaccinium vitis-idaea) si afin (Vaccinium myrtillus ). Pe ramuri se dezvolta lichenii. Desisul astfel format este invadat (pe latura estica) mai ales de pin silvestru si molid si de specii de salcie.

La marginea vestica vegeteaza mestecenii pufosi (Betula humilis si Betula pubescens). Dintre plante, cele mai intalnite sunt: bumbacarita (Eriophorum vaginatum) si graminee de mlastina (in special trestia de mlastina – Calamagrostris neglecta). Pe langa o fauna foarte bogata (lup, urs, vulpe, cerb nobil, caprior, etc.), Ion Nemes a descoperit trei specii de fluturi, considerate raritati (Argyroplace schulziana, citat numai in nordul Europei, Argyroplace bipunctana si Gryphipteryx fischeriella). Suprafata rezervatiei este de cea. 1,0 ha.