Năstase, atac la „prietenii vicleni” ai PSD

Fostul premier şi lider PSD Adrian Năstase afirmă, într-un comentariu publicat miercuri pe blogul său, că „prietenii” vicleni ai PSD care aşteptau apariţia unui nou UNPR în urma luptelor din Comitetul Executiv au de ce să fie furioşi, în condiţiile în care partidul a rămas unit.

„‘Prietenii’ vicleni ai PSD, care se aşteptau ca luptele din Comitetul Executiv să fie atât de intense încât să apară un nou UNPR, au de ce să fie furioşi, deoarece partidul a rămas unit, chiar dacă unii au pierdut şi alţii au câştigat. Menţinerea unităţii PSD şi a grupului său parlamentar este o veste foarte bună, deoarece planul de guvernare, prezentat în campania electorală, poate fi pus în aplicare”, spune Năstase.

El remarcă şi că diferenţele de viziune/interese între principalii actori ai conflictului din partid din ultima perioadă nu au fost o simplă bătălie între persoane, ci „s-au propus idei în legătură cu regenerarea activităţii politice din PSD”, ceea ce a arătat că în interiorul partidului „sunt numeroşi lideri în măsură să gândească în perspectivă, dincolo de interesele politice imediate”.

„Desigur, aşteptarea tuturor este ca disputa legată de guvernul Tudose să fie ultima de acest fel până la alegerile parlamentare din 2020, iar noul guvern să nu fie supus unor noi şocuri politice”, adaugă Năstase.

Fostul lider PSD remarcă absenţa preşedintelui Klaus Iohannis din disputa internă a PSD, dar şi prestaţia sub aşteptări a partidelor Opoziţiei.

„Trebuie remarcată şi prezenţa unei absenţe: preşedintele Iohannis nu a mai intervenit public în conflictul politic. Desigur, avea tot interesul să rămână în umbră, însă faptul că nu şi-a asumat rolul de preşedinte-jucător pe model băsescian este în sine un fapt îmbucurător. O confirmare tristă a venit din partea partidelor de Opoziţie, care nu au reuşit să transmită un mesaj de unitate şi sagacitatea politică. Există speranţa ca Opoziţia politică să devina mai puternică. Poate atunci PSD va fi mai coerent…”, comentează fostul premier.

El spune că ar trebui şi ca Viorica Dăncilă, împreună cu preşedintele Iohannis, să desfăşoare o politică externă mai activă. „Un Prim-Ministru cu experienţa politică internaţională, aşa cum este Viorica Dancilă, ar trebui ca, împreună cu Preşedintele României, să desfăşoare o politică externă mult mai activă, mai ales în domeniul afacerilor europene, dar şi al diplomaţiei economice (vizita premierului japonez, însoţit de numeroşi oameni de afaceri, ne oferă un model)”, menţionează Năstase.

De asemenea, fostul lider PSD arată că un nou guvern poate fi şi o oportunitate pentru o nouă structură a executivului, adăugând că pentru România ar fi potrivit un cabinet cu 20-22 membri (cu tot cu miniştrii fără portofoliu şi miniştri-delegaţi).

„Cu referire la PSD, au apărut câteva idei care pot fi transformate în reale oportunităţi pentru partid: revenirea la sistemul de conducere colegială, inclusiv prin şedinţe săptămânale ale Biroului Permanent Naţional; nevoia de dialog între conducerea partidului, grupurile parlamentare şi organizaţiile locale, având drept rezultat întărirea coeziunii interne; reîmprospătarea resurselor umane ale partidului, un rol esenţial revenind aici Departamentelor PSD; reluarea dezbaterilor ideologice, Institutul Social Democrat putând fi revitalizat după anii de letargie; social-democratizarea bazei partidului prin organizarea de cursuri de pregătire”, menţionează Adrian Năstase.

El consideră că din punct de vedere politic nu mai este sigur cu privire la logica potrivit căreia preşedintele partidului este automat candidatul la prezidenţiale, cum a fost în cazul său şi cu Mircea Geoană şi Victor Ponta.

„Cred că putem învăţa din exemplul Poloniei, unde preşedintele în funcţie, Andrzej Duda, deşi nu a fost preşedinte al partidului Dreptate şi Justiţie, l-a învins pe preşedintele în funcţie în acel moment, Bronislaw Komorowski. Aşa cum dl. Duda a ajuns preşedinte al Poloniei la 43 de ani, nu văd de ce PSD nu ar alege un candidat cu potenţial dintre liderii de partid de 40-50 de ani (bărbat sau femeie), care să câştige alegerile prezidenţiale. PSD trebuie să se gândească la acel candidat care poate aduna cel puţin 700 000-1 milion de voturi în plus faţă de ce obţine în primul tur din bazinul electoral al partidului. Chinezii spun adesea ‘Nu contează ce culoare au ochii pisicii, important este ca ea să prindă şoareci! S-ar putea însă ca unii să se gândească să nu-i strice al doilea mandat al lui Johannis… Dacă nu este aşa, atunci trebuie deja antamată strategia pentru ciclurile electorale din 2019 şi 2020”, evidenţiază fostul lider al PSD.

Năstase mai arată că o lecţie care ar trebui înţeleasă în urma crizelor guvernelor Grindeanu şi Tudose este că „autoritatea Primului-Ministru este esenţială în raport cu administraţia de stat şi în plan internaţional”, el adăugând că „un prim-ministru care nu poate lua decizii este la fel de periculos ca unul care ia decizii fără să se consulte cu cei care-i asigură sprijinul parlamentar”.

„Din experienţa mea, cred că ar trebui stabilite câteva reguli: premierul şi conducerea PSD se întâlnesc periodic (normal ar fi săptămânal) şi discută ce au de făcut la guvern şi în parlament; miniştrii sunt stabiliţi prin votul Comitetului Executiv (implicit remanierile), dar Primul-Ministru are un drept de veto motivat (…) Secretarii de Stat, în opinia mea, trebuie să fie propuşi de titularii de portofoliu, în urma discuţiilor de la Departamente şi de la partid, dar ei să fie numiţi de către premier”, arată Năstase.

El mai menţionează că sunt importante şi întâlnirile periodice ale preşedintelui ţării cu premierul şi preşedinţii celor două camere ale Parlamentului pentru a discuta „temele majore legate de securitatea ţării, de politică externă sau de unele chestiuni legislative”, la fel ca şi un dialog periodic al Guvernului cu Banca Naţională pentru corelarea politicilor fiscal-bugetare cu cele monetare.

„Aniversarea Centenarului Marii Uniri oferă un prilej excepţional – acela de a construi proiecte politice bazate pe unire şi pe solidaritate. Sper ca, de data asta, să existe înţelepciunea de a face ca lucrurile să meargă bine”, concluzionează Adrian Năstase.