Rezervația de bujori din Mureș, unică în Europa

Floarea sălbatică, considerată „element de identitate naţională“, înfloreşte o dată pe an, timp de 10 zile, în luna mai. Intervalul este pândit cu străşnicie de vizitatorii care vor să se desfete la vederea plantaţiilor de bujori.

Primăvara, în anotimpul drumeţiilor, călătorii pun cap-compas pe plantaţiile de bujori, care înfloresc doar în decursul lunii mai. Floarea sălbatică răsare spontan în câteva regiuni ale ţării, cum ar fi Măcin şi Babadag-Tulcea, Troianul-Teleorman, Comana-Giurgiu, Zau de Câmpie-Mureş, Pleniţa-Dolj sau Stoicăneşti-Olt. Cu 5 specii spontane şi 3 specii cultivate, bujorul are circa 100 varietăţi şi soiuri. Prima dintre ele, bujorul românesc (Paeonia peregrina varianta romanica sau Paeonia peregrina Miller – în enciclopedia florei), creşte cu deosebire în sud-estul ţării.

Caracteristicile bujorului românesc

Bujorul românesc are frunze în formă de lance, divizate la vârf, o floare cu petale de un roşu-sângeriu şi un miez galben. Parfumul său, care aminteşte de trandafirul suflat de vânt şi rumenit de soare, îmbie la cules.  Însă cei care iubesc cu adevărat florile trebuie să le lase în mediul lor natural, mai ales dacă este vorba despre specii aflate pe cale de dispariţie, cum este Paeonia peregrina.  „Drumeţii“ le smulg cu tot cu rădăcină, împuţinându-le de la an la an, uitând că florile sălbatice au oricum viaţă efemeră, iar frumuseţea lor se stinge în glastră. În curţile localnicilor, bujorul se desfoaie în luna mai. În păduri, bujorul românesc îşi dezvăluie farmecul la mijlocul lunii mai, aproape de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

 Bujorul românesc de la Greci

În nordul Dobrogei, la două ore de Constanţa, se află Parcul Naţional din Munţii Măcinului, unde bujorii româneşti sunt căutaţi de cum începe luna mai. Înainte de a începe urcuşul, turiştii se opresc la Greci, localitatea tulceană de la poalele Munţilor Măcinului. Se plăteşte o taxă de intrare de 6 lei în Parcul Naţional Munţii Măcinului, se lasă maşina pe platou, apoi se porneşte pe drumul cel stâncos. Vizitatorii parcurg kilometri pe urcuş de munte, în pantă nu foarte abruptă. Scurtele popasuri se fac la înălţimi de sute de metri, pe roci de granit stratificate, mai vechi decât dinozaurii. Bujorul românesc creşte în poieniţele din păduri, fiind ocrotit de lege – dar nu şi de vandali. În cofetăria din vatra comunei, turiştii vor să ştie cum ajung mai uşor să vadă minunăţia de bujori. „Toată lumea întreabă şi noi nu ştim să-i îndrumăm. Nu sunt marcaje speciale pentru bujori, trebuie căutaţi în pădure. Dar nu e voie să-i culegi. Unii îi smulg şi e păcat de flori“, spun vânzătoarele.  Biologul Bogdan Băjenaru, de la Centrul de Informare de la Greci, consideră că lipsa marcajelor apără, de fapt, bujorii: „Ar merge la sigur cei care vor doar să-i rupă. Cine vine pentru munte şi pentru pădure urcă până îi găseşte“. Unii îi găsesc pe traseul Cozluk, alţii pe traseul Dealul cu drum – unde sunt cam 15 kilometri de străbătut pentru a cuprinde toată zona. Insuliţele de bujori răsar în calea celor care îi caută, în luminişurile unde răzbate soarele. Perioada exactă a înfloririi bujorilor este greu de prins, însă peisajul răsplăteşte din plin efortul urcatului pe munte.

Floarea naţională a României

Fiind atât de preţios, un grup de horticultori din mediul academic din România, condus de prof.dr. Florin Toma de la catedra de Floricultură din Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, a propus în 2013 ca bujorul să fie declarat floarea naţională a României. Proiectul luat în considerare de Guvernul Cioloş, pe baza unor studii ştiinţifice ale Facultăţii de Horticultură, aşteaptă să fie reluat de actualii guvernanţi. Există chiar şi o petiţie lansată online pentru susţinerea acestei idei. „Acest concept există la alte ţări, de ce nu ar avea România o floare naţională?“, se întreabă iniţiatorii.  La cât de des este pomenit în cultura românească, bujorul poate fi considerat un element de identitate naţională. Este nelipsit din folclor, fiind asociat cu frumuseţea, iubirea şi dorul – în basme, cântece, poezii, literatură, pictură, ie, port popular, covoare şi alte obiecte de artizanat. Sunt regiuni ale ţării care organizează anual sărbători şi chiar festivaluri dedicate bujorului. Statistic, 100.000 români poartă numele de Bujor, ca nume de familie sau ca prenume. Bujorul mai este folosit şi în industria cosmetică şi ca remediu medicinal pentru stări de greaţă. Pentru titlul de „floare naţională“ mai concurează în preferinţele românilor muşcata, floarea-de-colţ, măceşul, narcisa, lăcrămioara sau sânzienele.

Bujorul românesc, marcă înregistrată

Între timp, bujorul românesc este deja adoptat de Ministerul Apărării Naţionale ca emblemă a eroismului. Bujorul este purtat la revers sau pe cocarda tricoloră (foto dreapta, sursa camaraziimilitari.ro) la Ziua Veteranilor (11 noiembrie), la Ziua Veteranilor de Război (29 aprilie), de Înălţare şi la toate evenimentele în care este cinstit sângele vărsat pe câmpul de luptă de ostaşii români. În noiembrie 2015, Asociaţia de Caritate din Armata României „Camarazii“, susţinută de Invictus România, a înregistrat marca la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.  „Bujorul românesc a fost rezervat de noi la OSIM, ca marcă figurativă individuală, fiind publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secţiunea Mărci. Sperăm ca tot mai multe persoane să poarte la rever acest simbol, în semn de respect pentru faptele de arme ale ostaşilor români din toate timpurile“, arată Nicolae Anghelescu, preşedintele „Camarazilor“.

Floarea care a supravieţuit erei glaciare

În pădurea de la Troianul din Teleorman, rezervaţia de bujori româneşti este o arie protejată doar de şapte ani. Floarea a rezistat turmelor de vaci de la CAP vreme de decenii, iar astăzi poate fi admirată pe o suprafaţă de 70 de hectare. Perioada de florescenţă durează aproximativ zece zile. Luna mai este perioada în care pădurea de la Troianul atrage zeci de vizitatori, curioşi să vadă cum arată cea mai veche specie de floare din România. Specialiştii consideră floarea „relict glaciar“, pentru că datează dinaintea erei glaciare. „Este o floare foarte rară şi veche, ce a supravieţuit tuturor glaciaţiunilor care s-au perindat peste Europa. Noi spunem că este de-o seamă cu crocodilii”, afirmă Mircea Toma, fost inginer al Ocolului Silvic Roşiorii de Vede, unul dintre cei care au militat pentru protejarea pădurii de la Troianul. Astăzi, zona este protejată prin lege, dar înainte floarea rară nu a fost protejată. Zona a fost declarată rezervaţie naturală de tip floristic şi forestier printr-o hotărâre de guvern emisă în 2004, cu scopul de a proteja bujorul românesc, floarea fiind inclusă pe Lista Roşie a Plantelor Superioare din România.

Surse: adevarul.ro; observatorul.tv;