Dan Puric la Timișoara, într-un spectacol-declarație emoționant

Exact ca-n prezentarea făcută invitaților la spectacolul extraordinar de la Timișoara, de sâmbătă seara, făcută de cea care are meritul de a ni-l fi oferit – europarlamentarul umanist, Maria Grapini, maestrul Dan Puric e greu de…definit, pentru că e imens. Cu o Filarmonică arhiplină de timișoreni și nu numai, avizi de speranța (confirmată de maestru)) că nu-i încă totul pierdut, Dan Puric a fost, din nou, magistral. A transmis emoție majoră, a întărit-o prin exemple din istoria acestei Românii, odată dârze, a conservat-o în conștiința celor prezenți, prin apel la rațiune și rezistență. Cu o cultură desăvârșită, Dan Puric a ținut un curs consistent de istorie și creștinism, în stilu-i inconfundabil, de one-man show de rampă și faimă mondială.

Europarlamentarul Maria Grapini și-a respectat promisiunea făcută orașului ei și l-a readus pe cel care crede în valorile sfinte mai mult decât oricine, pentru a vorbi despre Jertfa Unirii Noastre, în coordonate asimilabile indiferent de vârstă, pentru că au venit să-l vadă și audă elevi, studenți, părinți, bunici, atenți cu toții, timp de aproape două ore, ca la facultate. Starea de bine a fost ireală, emoția a plutit în aer ca un drapel de țară, arborat la ceas de seară, în orașul care a schimbat definitiv cursul istoriei naționale.

Dan Puric s-a declarat convins că „există un fond sufletesc românesc neîntinat, că te poți reîndrăgosti de poporul român”, că e nevoie de iubire și… atât pentru a-ți recăpăta ființa, conștiința și reperele, că „soiul acesta, al unui neam care a simțit nemurirea, s-a transmis de secole!”.

Singurul Puric cu câine din lume, după cum s-a autodefinit, a invocat, totuși, “abjecțiile la adresa Unirii”, inimaginabile tocmai în An Centenar, dar exact în ideea de a explica invitaților că, odată combătute ferm, devin informație neglijabilă. Condiția e să crezi în tine și în țara ta, să lupți pentru valorile de care nimeni nu are voie să se atingă, vreodată.

A felicitat-o cald pe Maria Grapini pentru ceea ce face, în țară și la Parlamentul European, i-a urat „să-și păstreze românismul și încăpățânarea și să mai spună din când în când câte una! De ce? Iac-așa!”.

Dan Puric s-a declarat convins că nu poți trăi pe pământul acesta fără semnificații și a dat un sfat minunat: „când e prea greu, privirea sus, dincolo, așa, ca Brâncoveanu când asista la decapitarea fiilor săi! Dincolo e…Dumnezeu, deci totul!”.

Umanista Maria Grapini i-a acordat, la finalul spectacolului, Diploma de Excelență și un tablou al pictorului Mihai Olteanu, în aplauzele unui public extraordinar, fericit că a asistat la un nou exercițiu de sinceritate, marca Dan Puric.