Colaborare neloială
Scandalul dintre președintele Iohannis și Guvernul Dăncilă, via PSD și șeful său suprem, Liviu Dragnea, a depășit orice barieră a unei normalități/colaborări instituționale! Atacurile furibunde, jignirile reciproce, acuzele iresponsabile, au adus grave prejudicii României, pe plan intern și european/international! Cele două tabere aflate în acest război politic/electoral, dus pe viață și pe moarte, au pierdut complet busola interesului national! Echidistanța, neutralitatea, decența politică, au devenit de neconceput pentru partizanii acestei lupte pentru Putere, privilegii și controlul total al României, partizani care sunt incapabili să privească mai departe de propriile lor mize electorale/politice.
Liviu Dragnea și PSD, susținuți complice de ALDE și UDMR, au transformat România într-o feudă politizată excesiv în care marea majoritate a instituțiilor statului fac, fățiș, jocurile mizere ale unui partid care confundă câștigarea alegerilor cu un cec în alb care îi permite să calce totul în picioare, inclusiv sistemul judiciar!
Încă de la înființarea sa, în 1990, sub masca FSN, metamorfozat, ulterior, în FDSN, PDSR și, mai nou, PSD, partidul creat de Iliescu, a avut o singură miză: subordonarea/confiscarea actului de Justiție. Dar, parcă, în ultimii doi ani, Dragnea și ceilalți pesediști au luat-o razna. Teama cronică a lui Dragnea de pușcărie a adus grave prejudicii actului de guvernare! Mult-lăudatul program de guvernare cu care PSD a câștigat, en-fanfare, alegerile din 2016 a fost uitat de inițiatorii săi. Majorarea nesimțită a salariilor unor categorii de bugetari (îi exclud aici pe medici și profesori!), a degravat puternic bugetul de stat! Perpetuarea ajutoarelor sociale, care încurajează nemunca, face parte din strategia electorală a PSD, pentru care mediul rural, nevoiașii din această zonă, reprezintă un consistent bazin electoral. Are, în realitate, vreo legătură PSD-ul, condus de Liviu Dragnea, cu marea masă a nevoiașilor din această țară? Să fim serioși! Pesediștii nu fac altceva decât să îi mențină pe aceștia la limita supraviețuirii, doar pentru a-i manipula și folosi, prin aleși locali nesimțiți, agresivi și putred de bogați, la toate ciclurile electorale! Votul lor contează! Ei, ca și oameni, destine, în niciun caz! Marea drama este, însă, generată și de faptul că nici celelalte partide, iar PNL nu face notă discordantă, nu au vreun strop de empatie față de cei săraci. Există, din tot eșichierul politicii, doar o avalanșă de promisiuni, neonorate evident, care riscă să-i îngroape pe amârâții din mediul rural!
Guvernarea PSD-ALDE este un fiasco total, o mostră de tupeu și cinism!
La rândul său, Klaus Iohannis vrea, cu disperare, un nou mandat de președinte! A “dormit”, trei ani și jumătate, la Cotroceni, iar de câteva luni a reapărut, în peisajul politicii, ca un mare jucător! A devenit, mai nou, un altfel de Băsescu care nu prea mai dă doi bani pe respectarea Constituției! Modul în care a refuzat să îi revoce pe cei doi miniștri și să numească alte persoane în locul lor arată, până la urmă, un dispreț profund față de legea fundamentală a statului! Pot înțelege, până la un punct, războiul politic! Există în toate statele civilizate dar, de aici și până la ceea ce se întâmplă în România, în acest An Centenar, este o cale lungă!
Războiul politic nu trebuie să fie mai important decât interesul national! Și PSD, și Iohannis, au uitat, cu desăvârșire, acest aspect! Celălalt, mai mereu celălalt, este vinovat de tot și toate! Toate ieșirile publice ale lui Iohannis reprezintă atacuri la adresa lui Dragnea, PSD, guvernare! Și viceversa, Iohanis fiind vinovat, în opinia PSD, că promisiunile din programul pesedist de guvernare s-au dovedit, în mare parte, minciuni sfruntate!
Orice urmă de colaborare loială între instuțiile cruciale ale statului român a apus! Cât timp actorii înverșunați ai politicii postdecembriste nu vor înțelege că menirea lor este alta, nimic nu se va schimba în direcția dorită de milioane de români! Din păcate, prețul iresponsabilității politice este plătit, în fiecare zi, de noi!
Un editorial de Iulian Badea