Constantin Săvulescu, despre naționalizarea cadastrului

Se pare că vine încă o modificare a legii 7/1996 (a Cadastrului și publicității imobiliare). Circulă pe internet anexa la ”Raportul asupra Propunerii legislative privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7 /1996 și a altor acte normative”. Acest raport a fost emis în data de 19 martie 2019 de ”Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări” a Senatului ca urmarea a inițiativei legislative înaintate de un grup de peste 60 de senatori și deputați PSD, ALDE și ”independenți”.

Propunerea legislativă, care are în vedere modificarea și completarea mai multor legi pe lângă cea a cadastrului, a fost avizată favorabil de Consiliul legislativ și de Comisia pentru administrație publică. Guvernul n-a avut nimic de spus, dar la ședința comisiei au participat din partea ANCPI Președintele Director general – Radu Codruț Ștefănescu și Mircea Viorel Popa – Director general adjunct. Raportul de admitere a propunerii legislative, adoptat de comisia juridică, urmează să fie aprobat în plenul Senatului și apoi trimis Camerei deputaților care este decizională în acest caz.

Raportul este însoțit de două anexe, prima cu amendamente admise, cealaltă cu amendamente respinse.

Este necesară încă o modificare a Legii cadastrului?

Așa cum am mai scris pe acest blog , mă număr printre cei care consideră că întregul cadru normativ (și în primul rând legea cadastrului) în care se desfășoară activitatea de cadastru din țara noastră este necorespunzător (exagerat de stufos, confuz, contradictoriu, extrem de interpretabil, …), fiind imperios necesară reconsiderarea acestuia. De fapt, prin ”reconsiderare” am în vederea înlocuirea cadrului normativ actual cu unul nou (se ”demolează” construcția existentă, mutilată de numeroasele intervenții pompieristice și se ”ridică” alta nouă preluând de la cea veche doar strictul necesar). Așa cum se prezintă acum, legea cadastrului a devenit extrem de dificil de urmărit (și – evident – extrem de dificil de respectat).

Pentru a ilustra excesul de prevederi, multe inutile într-o lege și ținând mai degrabă de norme și instrucțiuni de aplicare, menționez (ca exemplu ales oarecum la întâmplare) articolul 9 care numără cel puțin 38 de alineate (cam tot atâtea articole ar putea avea o lege ”normală”) numerotate de la (1 la 38). Am spus ”cel puțin” pentru că unele alineate au fost abrogate și locul lor a rămas gol și așa se face că după (4) vine (6)!. De fapt sunt mai mult de 38 pentru că există câteva alineate cu același număr, cum ar fi alineatul (34) după care mai urmează (34^1), (34^2), …, (34^12). Pentru că tot am menționat alineatele (34) din articolul 9, iată și un exemplu, dintre multe altele, de prevedere care putea să lipsească: ”(34^8) La împlinirea a 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (34^7), oficiile teritoriale vor notifica unitățile administrativ-teritoriale care nu au solicitat încheierea contractului de finanțare, pentru a solicita încheierea contractului în termen de 15 zile de la primirea notificării, sub sancțiunea pierderii finanțării” (ce mai ”sancțiune”: pierzi ceva ce n-ai primit!).

Deci da, legea cadastrului trebuie modificată radical. Dar asta trebuie făcut eliminând tot balastul de cârpeli și petice peste petice care s-a acumulat de-a lungul timpului, și nu tot adăugând altele noi.

De ce o nouă modificare?

Văzând puzderia de senatori și deputați care își asumă inițiativa legislativă, m-am întrebat ce anume a determinat demersul lor. N-am reușit să găsesc o notă de fundamentare care să încerce să explice ce se urmărește a se rezolva prin modificările și completările pe care le propun. Desigur, chiar dacă aș fi găsit nota de fundamentare, nu speram să aflu de acolo care au fost adevăratele motive, ci măcar pretextele din care să încerc să deduc resorturile reale.

Din curiozitate, am parcurs toate cele 33 + 12 puncte ale anexelor 1 și 2 din raportul menționat (45 de pagini – se muncește din greu la Parlament!) și nu pot afirma că am găsit numai prevederi care să determine o îmbunătățire evidentă și radicală a activității de cadastru din România.

O prevedere care, totuși, mi se pare pozitivă ca intenție este cea care se referă la modalitatea de tratare a cazurilor în care se constată diferențe în plus sau în minus între aria înscrisă în titlu și aria determinată prin măsurători: ar urma ca în cartea funciară să fie înscrisă aria ”măsurată”. Dar și aici sunt introduse mai multe constrângeri despre care nu se înțelege clar dacă sunt cumulative (”și”) sau alternative (”sau”) încât parcă mai bine lăsau așa cum este acum. Dar iată prima parte a textului (cu ortografia originală):
”După alineatul (14) al articolului 13 se introduc două noi alineate, alin.(14^1)-(14^2) cu următorul cuprins: (14^1) Dispozițiile alin.(14) nu sunt aplicabile în cazul în care cu ocazia realizării de înregistrare sistematică a imobilelor pentru care au fost emise titluri de proprietate pe vechile amplasamente potrivit legilor de restituire a proprietăților funciare, fără efectuarea măsurătorilor de către comisia locală, recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini și în lipsa planurilor parcelare conform art.27 alin.(2) din Legea nr. 18/1991, dacă se constată diferențe în plus sau în minus între suprafața înscrisă în titlul de proprietate și suprafața măsurată a vechiului amplasament, caz în care în documentele tehnice ale cadastrului și în cărțile funciare care se vor deschide în baza acestora se va înscrie suprafața rezultată din măsurători.” În alineatul (14^2), pe care nu l-am mai reprodus, se arată, tot cu multe cuvinte și ocolișuri, că răspunderea ”revine persoanei autorizate și primarului”. Este clar, nu-i așa?

O prevedere oarecum similară celei reproduse mai sus (preponderența datelor din măsurători față de cele din acte) privește modificarea articolului 40. Aici, pe lângă cele 4 alineate deja existente, se mai adaugă încă 8. Bineînțeles, unul dintre acestea reia precizarea cu răspunderea care ”revine persoanei autorizate și primarului”, formulare care mai apare de câteva ori (ca să fie masa mai bogată, că o singură dată nu era destul).

Tot pozitivă mi se pare și propunerea de eliminare a prevederii din art.9,al(30) prin care se prevedea că ”valoarea cofinanțării este în cuantum fix de 60 lei/carte funciară”,

Am mai găsit propuneri de prevederi care instituie tot felul de derogări și excepții de la legi și coduri. Unele dintre aceste derogări și excepții par să fie în avantajul funcționarilor din ANCPI și OCPI, cu sau fără funcții de conducere, ceea ce poate face și mai atractivă și mai interesantă ocuparea unui post în instituțiile respective.

Cadastrul se va face cu angajați la stat

Printre prevederile inițiativei legislative se găsesc mai multe care, după părerea mea, sunt menite ca, prin măsuri de atragere către ”stat” a personalului de execuție să reducă capacitatea ”privaților” de a participa ”pe cont propriu” la lucrările de înregistrare cadastrală sistematică și sporadică. Pare că ne întoarcem la mentalitatea anilor ’90 când ”privații” erau blamați pe toate căile.

În acest sens, am amintit deja de derogările și excepțiile în favoarea angajaților din structura ANCPI.

Mai menționez și eliminarea referirilor la o eventuală lege care să reglementeze profesia. Astfel, la art.4,lit.d) se înlocuiește formularea ”în condițiile legii speciale care reglementează înființarea uniunii profesionale a acestora” cu formularea ”în condițiile stabilite prin Ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale”. Și apropo de ”claritate” și ”consecvență”: pe parcursul legii poziția de șef a agenției este numită ba ”președinte director general”, ba ”director general” (cu și fără majuscule).

O prevedere similară celei de mai sus privește eliminarea alineatului (2) din art.45.

Sigur că referirile la ”legea specială” și la ”uniunea profesională” din art.9,lit.d și art.45,al(2) n-au folosit la nimic atât timp cât nici legea și nici uniunea n-au putut să ființeze (inclusiv din vina membrilor breslei). Totuși, referirile respective nu împiedicau realizarea cadastrului și reprezentau măcar o speranță că la un moment dat, într-un viitor incert, vom avea și Legea și Uniunea.

Cele mai nocive prevederi din propunerea de inițiativă legislativă mi se par cele prin care personalul din structurile ANCPI este abilitat să realizeze lucrări de înregistrare cadastrală sistematică și sporadică.

Astfel, la articolul 4 din Lege (care enumeră, pe litere de la a la s, ”atribuțiile principale” ale ANCPI) se adaugă o ”atribuție” nouă”: ”r^1) Execută prin personalul desemnat al instituțiilor subordonate, lucrări de specialitate în domeniile cadastrului, topografiei, geodeziei și publicității imobiliare, la nivelul întregii țări, în scopul înregistrării sporadice, pentru imobile care fac obiectul unor proiecte de interes național ori imobile din domeniul public sau privat al statului, precum și lucrări de înregistrare sistematică, identificate ca fiind necesare și urgente și aprobate ca atare prin ordin al directorului general. Executarea acestor lucrări se va efectua în conformitate cu prevederile regulamentului menționat la art. 20”.

Să mai notez că art.20 din Lege, menționat mai sus, zice așa: ”Modul de avizare, verificare și recepție a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei, topografiei și cartografiei se stabilește prin regulament aprobat prin ordin al directorului general al Agenției Naționale, cu consultarea uniunii profesionale înființate prin lege specială”. Aici au uitat să elimine ”consultarea uniunii profesionale” (oricum aceasta nu era ascultată)!

Formularea atribuției ”r^1” ridică, pentru mine, numeroase semne de întrebare la care nu găsesc răspunsuri adecvate și care cred că deschide o ușă foarte largă către interpretări și abuzuri:

• Ce înseamnă ”personal desemnat”? Cine îl desemnează și pe ce criterii?
• Se urmărește cumva înființarea în cadrul OCPI (sau în alte ”instituții subordonate”) a unor compartimente ”de execuție” însărcinate cu elaborarea de documentații cadastrale pentru înregistrarea sporadică și sistematică?
• Dispune OCPI (sau alte ”instituții subordonate”) de dotarea necesară realizării unor astfel de lucrări?
• Cine alege imobilele ”care fac obiectul unor proiecte de interes național” sau imobilele ”din domeniul public sau privat al statului”? Sau e cumva vorba de TOATE imobilele din domeniul public sau privat al statului?
• Cine identifică lucrările de înregistrare sistematică ”ca fiind necesare și urgente”?
• Dispune OCPI (sau alte ”instituții subordonate”) de personalul necesar realizării unor astfel de lucrări?

Ultima întrebare este determinată și de faptul că, în mod repetat, printre ”justificările” ritmului nesatisfăcător în care se derulează lucrările de înregistrare cadastrală sistematică se numără și lipsa personalului necesar pentru verificarea și recepția documentațiilor specifice. Știu că la un moment dat a existat chiar intenția de a ”externaliza” activitățile respective, tocmai din cauza personalului insuficient. În aceste condiții, pare destul de evidentă intenția de a angaja personal suplimentar.

Însă angajarea de personal suplimentar ar putea fi îngreunată sau chiar blocată de eventuale măsuri ale guvernului. Ar putea, dar nu în cazul ANCPI, pentru că inițiatorii propunerii legislative sunt prevăzători și au avut grijă să mai adauge un alineat:

”După alineatul (11^1) al articolului 3 se introduce un nou alineat, alin. (11^2), cu următorul cuprins: (11^2) Până la finalizarea Programului național de cadastru și carte funciară, orice măsură de suspendare a ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante, indiferent de data vacantării acestora, precum și orice obligație de reducere a cheltuielilor sau plăților pentru bunurile și serviciile aferente întreținerii și funcționării instituției, instituite prin măsură fiscal-bugetare, nu este aplicabilă Agenției Naționale și instituțiilor subordonate”. Cu alte cuvinte: ”se poate face economie, dar nu la Agenție!”.

Efecte

Până la urmă, cred că orice măsuri de accelerare a lucrărilor de înregistrare cadastrală sunt binevenite, sub condiția să fie corect concepute, clar formulate și ferm aplicate. Chiar și preluarea de către ANCPI a tuturor lucrărilor de înregistrare cadastrală poate fi o soluție (care nu știu să se fi aplicat pe undeva), deși ar implica un efort de organizare, de restructurare instituțională și de elaborare de norme care nu se poate face peste noapte, plus că ar fi total în contradicției cu principiile economiei de piață (bune sau rele, cum or fi ele).

Sunt însă extrem de sceptic în ce privește eficiența măsurilor propuse prin inițiativa legislativă la care m-am referit aici. Chiar dacă nu este vorba de a prelua toate lucrările de înregistrare cadastrală, ci doar pe cele care privesc imobile ”mai speciale”, tot implică măsuri de organizare și ”adaptare” care riscă să blocheze activitatea ANCPI pentru o perioadă oarecare.

Din punctul meu de vedere, cea mai importantă mi se pare problema personalului, Așa cum am spus, este evidentă intenția de a face noi angajări.

Și unde să găsești potențialii angajați?

Desigur, la firmele private și printre persoanele fizice autorizate. În ce-i privește pe ultimii, nu cred că se vor înghesui să se angajeze la stat (nu e cazul să explic de ce). Cu totul altfel ar sta lucrurile în cazul celor angajați la firme le private. Este clar că aceștia vor fi foarte interesați să treacă la stat (nici aici nu este cazul să explic de ce).

Efectul: reducerea drastică a numărului firmelor din domeniu care vor mai rămâne pe piață. Sigur că asta s-ar putea să- bucure pe unii (conform înțelepciunii naționale: ”să moară și capra vecinului”), dar tot așa de sigur este că nu va fi un fapt benefic pentru economie și pentru țară. Și tot sigur este că pot să greșesc și să văd lucrurile prea în negru.

Deocamdată este vorba doar de o inițiativă legislativă care urmează să treacă de Senat și de Camera deputaților. Având în vedere cine sunt inițiatorii, sunt convins că va trece fără probleme.

Sursa: https://consavulescu.wordpress.com