Analiza riscurilor politice, efectuată de Coface: temperatura crește pe continentul african
Cu numeroase izbucniri conflictuale, terorism, tensiuni politice și sociale care nu dau niciun semn de încetare în viitorul apropiat, Africa va continua să se confrunte cu fragilitate și destabilizare.
Țările de pe continentul african au fost afectate în mod repetat de conflicte de intensitate și natură diferite în ultimele decenii, ceea ce le-a făcut să se confrunte cu o scădere a fluxurilor de investiții și de comerț, întârziind dezvoltarea anumitor țări de pe continent. În ultima sa trecere în revistă a riscurilor politice, Coface analizează continentul african și scoate în evidență nu doar ultimele tendințe din punct de vedere al conflictelor, ci și riscurile de instabilitate care afectează dezvoltarea economică a regiunii.
Escaladarea conflictelor
Printre conflictele legate de grupările islamiste din regiunea Sahel și cele de origine politică, uneori intercalate cu aspecte etnice, religioase sau chiar lingvistice, indicatorii Coface de violență politică confirmă o renaștere a evenimentelor violente comparativ cu începutul secolului al XXI-lea. În 2018, au existat aproape de două ori mai multe conflicte pe continentul african, decât au existat în urmă cu 10 ani.
Numărul de victime s-a dublat și depășește, de asemenea, 70.000 de decese pe an pentru a treia oară în 30 de ani (după perioadele 1990-1991, în perioada de vârf a războiului din Golf și intervalul 1999-2000, marcat de războiul fratricid dintre Etiopia și Eritreea). În același timp, terorismul se răspândește ca o altă formă de violență politică, în special în zonele deja afectate de conflicte.
Care sunt țările care vor fi expuse la instabilitate în următoarele luni?
După izbucnirile algeriene și sudaneze, se pare că mișcările de mobilizare ar putea apărea în Africa sub-sahariană.
Deși practica democratică, cel puțin în dimensiunea sa electorală, a devenit larg răspândită pe continentul african de la începutul anilor 1990, unele exemple recente, începând cu Republica Democrată Congo, Sudan și Algeria, arată că nu este neapărat însoțită de un cadru politic și instituțional solid.
Mai mult, așa cum au arătat evenimentele din 2011 în Africa de Nord și Orientul Mijlociu, într-un context de progres în ceea ce privește instrumentele de mobilizare (accesul la internet, presiunea demografică etc.), agitarea populațiilor alimentată de presiuni socio-economice (șomajul și sărăcia endemică în special) expune anumite țări de pe continent la riscul instabilității viitoare. Fără a duce neapărat la conflicte pe scară largă, cum ar fi cazul Libiei, sau chiar la schimbarea regimului, un context socio-economic fragil poate provoca, pe termen lung, tulburări ce pot genera, cel puțin, incertitudine în mediul politic.
Indicele Coface de fragilitate politică și socială indică faptul că 10 țări – Angola, Camerun, Ciad, Djibouti, Egipt, Etiopia, Mauritania, Mozambic, Uganda și Republica Democrată Congo – pot fi sau continuă să fie zguduite de turbulențele politice. Dezvoltarea instrumentelor de mobilizare este unul dintre factorii care stau la baza riscului crescut, care ar putea fi o sursă potențială de destabilizare în alte țări pe termen lung.