Muzicianul de geniu, Nicolae Voiculeț: “La ÎNCEPUT a fost CUVÂNTUL”- Odă Limbii Române!
Când vorbesc, sau cânt, când plâng, și chiar atunci când tac, pe toate în Limba Română le fac!
Într-o perioadă în care toți politicienii și toate partidele sunt “prinse” în campanie electorală, când aproape pe nimeni dintre ei nu-i interesează de fapt de oameni și nici de limba pe care o vorbesc, eu mă încăpățânez ca să cinstesc Cuvântul românesc de Ziua Națională a Limbii române.
Birocrația creată și interesul zero a celor care conduc azi țara este fără margini și asta duce la imposibilitatea de a lucra cu instituțiile statului care sunt blocate și dezinteresate de tot cea ce înseamnă identitate națională.
Luni, 31 august, 2020, când sărbătorim Ziua Națională a Limbii Române, în semn de omagiu și respect pentru toți cei care au slujit și păstrat cuvântul sfânt românesc, voi susține un recital acolo unde nimeni nu a mai cântat niciodată în România, aducând un omagiu Limbii Române.
Voi merge acolo unde este aproape interzis să se vorbească în limba română, chiar în inima României, în două sate din județul Covasna, unde limba română mai există doar pe crucile românilor adormiți din cimitire.
De acolo, voi ridica la cer sunetele României din naiul meu, care va cânta în limba doinelor de aur, “Oda Limbii Române”.
Va fi un strigat de ajutor și de nădejde către Dumnezeu în Limba română!
Din păcate s-a ajuns la desfigurarea graiului românesc, de aceea voi lupta pentu Limba noastră, pentru dăinuirea noastră ca Neam.
Cu toții trebuie să luptăm și să rezistăm în fața deznaționalizării în hotarele noastre, dar și în comunitățile de români din afara României!
Trădătorii, vânzători de neam încă încercă, dar ei n-au înțeles că nu se poate distruge o Limbă prin manipularea pe care o fac mulți așa ziși intelectuali și influenceri la modă, deoarece Ea nu este materială, Ea este Spirit, Ea este Memoria și Sufletul nostru, iar Sufletul este nemuritor!
Trebuie să păstram tot cea ce am moștenit, în ciuda presiunilor mari, atât din interior cât și din afară, care permanent impun globalizarea și dezrădăcinarea și să facem ceva fiecare dintre noi pentru a proteja identitatea noastră, acum aproape pierdută.
De aceea Nu avem dreptul să dăm înapoi, pentru că Limba română, suntem NOI!
Școala românească trebuie în continuare să existe!
Prietenul meu, Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, spunea că „Limba română este efigia cea mai pregnantă a românilor”, iar pentru mine graiul nostru românesc este “Limba doinelor de aur”!
Acest grai dulce românesc este în sunetele mele, în colinde, doinele sacre și în dansurile pline de speranță, este viu şi oricât de contaminat ar fi cu neologisme barbare, cu hiperurbanisme, cu prescurtări sau sms-uri, nu trebuie să ne temem.
Limba română are puterea de a rămâne ea însăşi, în ciuda multor influenţe impuse.
Nu cred că putem fi români dacă nu vorbim româneşte!
Sunt mândru că doar noi românii, avem trei cuvinte care ne reprezintă tradițiile în patrimoniul cultural UNESCO: „dor”, „doină” și „colind”, care nu pot fi traduse în nicio altă limbă, iar “Dumnezeu” este una dintre cele mai lungi formule care se referă la persoana sacră supremă, având trei silabe. Acest CUVĂNT, care este expresia divinității, în majoritatea limbilor, este monosilabic.
Limba pe care noi românii o vorbim, este cuvântul sfânt pe care l-am primit în dar de la toți cei care prin jertfa lor supremă, au păstrat identitatea acestui Neam!
Eu vorbesc graiul românesc și îi cânt muzica cu naiul în rugăciuni!
Pentru mine România nu este doar o țară, e sunetul doinelor, colindelor și bocetelor acelor mame care și-au pierdut copiii pe câmpuri de luptă pentru libertate, iar românii nu sunt o “populație”, sunt un popor!
România mea are crefință în Dumnezeu și are CUVÂNT!
Am să păzesc cuvântul românesc aşa cum îmi păzesc propriul sunet!
Cândva, Ienăchiţă Văcărescu ne îndemna să păzim limba noastră românească și “să o dăm frumoasă, caldă, curată şi strălucitoare feţilor şi fetelor noastre”. Așa să facem!
Odă Limbii Române!
Nicolae Voiculeț