Directorul Direcției Silvice Suceava, ing. Sorin Ciobanu, pune „punctul pe i”: „Pădurea înseamnă mai mult decât lemn, bani, profit. Înseamnă supravieţuire și speranţă!”
Pădurile sucevene se întind pe o suprafaţă de peste 440.000 de hectare, reprezentând jumătate din suprafaţa judeţului şi aproximativ 7% din suprafaţa pădurilor României. Din acestea, circa 340.000 ha (76% din total) sunt administrate de Direcţia Silvică Suceava, restul fiind administrate de alte structuri silvice autorizate, informează crainou.ro. Din suprafaţa totală administrată de unitatea suceveană a Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva, 80% sunt păduri ale Statului, restul aparţinând altor deţinători. Posibilitatea anuală a direcţiei sucevene este în medie de 1.300 mii mc.
Compoziţia codrilor Bucovinei este una valoroasă, atât în privinţa speciilor răşinoase (79%), cât şi a celor foioase (21%). Aceste informaţii succinte, dar necesare, sunt în măsură să releve celor mai puţin iniţiaţi un adevăr de necontestat: acela că fondul forestier sucevean – prin multiplele sale produse şi binefaceri – constituie o resursă de bază pentru activitatea economică din zonă, dar şi pentru viaţa şi existenţa multor suceveni şi a familiilor acestora. Prea puţini suceveni cunosc şi alte preocupări şi responsabilităţi ale silvicultorilor suceveni, unele deosebit de importante în contextul degradării mediului înconjurător la nivel planetar şi al alarmantelor schimbări climatice globale. Astfel, din suprafaţa ocupată cu pădure, 69,0 mii ha (26%) se situează în grupa I de protecţie (ce au un regim special de gestionare) iar 196,1 mii mc (74%) în grupa a II-a, de producţie şi protecţie. Deosebit de important în contextul global amintit este şi faptul că Direcţia Silvică Suceava administrează o suprafaţă de 4.505 de hectare zone protejate (rezervaţii şi monumente ale naturii situate pe raza judeţului Suceava), clasificate în: rezervaţii forestiere (precum Pădurea Zamostea – Luncă – 107,6 ha, Făgetum Dragomirna – 134,8 ha, Codrii Seculari Giumalău – 309,5 ha, Codrul Secular Slătioara – 1064,2 ha, Tinovul Poiana Stampei – 681,8 ha, Tinovul Şarul Dornei – 36 ha, Quercetum Crujana – 39,4 ha, Pădurea Voievodeasa – 101,9 ha, Pădurea Roşoşa – 204,8 ha şi Codrul Secular Loben – 483 ha), rezervaţii botanice (între care Fâneţele montane Todirescu – 44,3 ha, Răchitişul Mare – 116,4 ha), rezervaţii geologice (Moara Dracului – 1,3 ha, Piatra Buhii – 2,0 ha, Piatra Ţibăului – 20,3 ha, Cheile Lucavei – 34 ha, rezervaţii mixte (Pietrele Doamnei – 971 ha, Cheile Zugrenilor – 150,1 ha) şi rezervaţii paleontologice (Stratele cu Aptychus de la Pojorata – 1,0 ha).
Am ţinut să menţionez aceste date, oarecum inedite pentru publicul larg, din dorinţa de a sublinia, sintetic, trei realităţi îngemănate: minunata bogăţie şi diversitate a naturii acestor locuri, complexitatea şi nu o dată dificultatea întâmpinată de silvicultori în exercitarea profesiei lor şi – nu în ultimul rând – nevoia, speranţa noastră că toate acestea vor fi corect înţelese şi respectate de toţi sucevenii. Locuitori ai acestor ţinuturi binecuvântate, care sunt, cu toţii, beneficiari ai imenselor servicii oferite de pădure, fie că ei sunt într-o relaţie directă, nemijlocită cu Mama Silva (ca proprietari de pădure ori ca agenţi economici din domeniul forestier), fie că sunt numai simpli cetăţeni.
Conform datelor Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, suprafaţa terenurilor împădurite din România creşte de la an la an, fondul forestier naţional având în prezent o suprafaţă de peste 7 milioane de hectare. Totodată – conform sursei citate – a fost identificată o suprafaţă de 22.599 de hectare destinate lucrărilor de regenerare. În acest an, pe fondul pandemiei provocate de virusul SARS-CoV-2, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva a redus semnificativ acţiunile de împăduriri cu voluntari şi cele de educaţie forestieră, acestea urmând a fi reluate când condiţiile sanitare vor permite acest lucru. Romsilva va planta în cursul campaniei de împăduriri de primavară circa 20 milioane de puieţi forestieri, regenerând natural 6.015 hectare fond forestier şi împădurind alte 3.115 hectare. Pe alte 1.439 hectare vor fi efectuate lucrări de completări şi pe alte 132 de hectare, în care plantaţiile au fost afectate de calamităţi, vor fi efectuate lucrări de refacere. Romsilva va regenera, în cursul anului 2021, pe durata campaniilor de împăduriri de primăvară şi toamnă, 12.670 hectare, din care 8.037 hectare prin regenerări naturale şi 4.633 hectare prin lucrări de împăduriri. Lucrările de regenerare a fondului forestier proprietatea publică a statului din acest an vor fi făcute în urma unei investiţii de 199,2 milioane lei. În ultimii 5 ani, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva a regenerat 75.401 hectare fond forestier de stat, 48.163 hectare prin regenerări naturale şi 27.238 hectare prin lucrări de împăduriri, fiind plantaţi în acest interval 151,66 milioane puieţi forestieri, cu o investiţie totală de 665,6 milioane de lei. Romsilva administrează 3,13 milioane hectare păduri proprietatea publică a statului, circa 48% din pădurile ţării, şi asigură servicii silvice pentru circa un milion hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate. Pentru asigurarea realizării programului de împăduriri, la nivelul Direcţiei Silvice Suceava au fost produşi în ultimii 5 ani peste 65 milioane puieţi – o medie anuală de 13 milioane puieţi –, din care apţi pentru plantat în primăvara următoare în pădurile din judeţul Suceava o medie anuală de 5,6 milioane puieţi, diferenţa fiind distribuită către alte direcţii silvice judeţene. În ultimii 5 ani (2016-2020) în pădurile sucevene (fond forestier de stat şi al altor deţinători), media anuală a regenerărilor anuale (plantaţii) a fost de 1248 ha, iar cea a regenerărilor naturale a fost de 946 ha. În acest an, suprafeţele care vor fi regenerate în judeţul Suceava (păduri de stat şi ale altor deţinători) totalizează 2151 ha, din care 1228 ha regenerări artificiale (plantaţii), respectiv 866 ha regenerări naturale. În 2021, pentru împădurirea suprafeţelor din fondul forestier de stat şi privat sucevean, sunt necesari 5.776 mii puieţi forestieri. Aceştia provin din cele 75 de pepiniere permanente şi din cele 33 de solarii ale direcţiei silvice sucevene, precum şi de la alte direcţii silvice din cadrul RNP – Romsilva. (D.S.)
Este, de fapt, pentru noi, slujitorii suceveni ai pădurii, un motiv în plus pentru a-i îndemna pe concetăţenii noştri să planteze cel puţin un arbore, să-şi împrospăteze, în primăvară, casa ori grădina, să-şi bucure mintea şi sufletul numai cu gânduri şi fapte bune. Este esenţa dorinţei noastre de a sădi în sufletul oamenilor acele necesare sentimente de respect faţă de natură, de viu, premisă a salutarei purificări spirituale, atât de necesare în aceste vremuri încrâncenate şi tulburi. Este de înţeles că salvarea, extinderea pădurii nu se pot face festivist, ocazional, prin iniţiative şi participare individuală, oricât de binevenită ar fi aceasta în plan educativ. Asemenea campanii anuale de împăduriri, ca şi orice alt program serios de reconstrucţie ecologică, presupun fonduri substanţiale, pregătire, organizare, mijloace umane şi tehnice importante. Refacerea, regenerarea pădurilor e o misiune şi o activitate permanentă şi prioritară a silvicultorilor suceveni, continuatori ai unei tradiţii întemeiate şi transmise prin generaţii de vrednicii lor înaintaşi. Astfel, încă din poveţele cu farmec arhaic cuprinse în Cuvântul Împăratului Iosif al II-lea din „Orândueala de pădure pentru Bucovina” (primul Cod silvic românesc, 1786) se releva valoarea pădurilor noastre, dar şi necesitatea exploatării lor chibzuite şi imperativul gospodăresc al regenerării arboretelor: „Este de obşte cunoscut cum că în lucrurile cele mai de dorinţă şi mai blagoslovite folosuri întru o ţară este acea care firea i-au dat-o, cu împărtăşirea de păduri (…). Pădurile din Bucovina sunt un odor pentru a cărui ocrotire şi ţinere în bună stare cu atâta mai vârtos trebuie să se poarte de grijă, cu cât la o lipsă de acest lucru de trebuinţă, nu puţină nevoie se va pricinui locului, atât pentru trebuinţa podanilor (supuşilor), cum şi pentru sporul alişverişului (profitului), care cu naşterile locului (producta) se face. Prin nesocotinţă şi fără de măsură hăznuială (tăiere) a pădurilor n-a izbândi să le mulţumească şi slăbind puterea pădurii ea nu o să poată să dea din vreme tânără odraslă şi lemn de trebuinţă”. Lucrările legate de asigurarea pădurii de mâine sunt cele care legitimează şi dau sensul adevărat muncii unui silvicultor. Şi adesea acestea cer nu doar pricepere, ci şi eforturi deosebite, sacrificii. În acest sens, o realizare remarcabilă, pilduitoare şi demnă de admiraţie chiar şi în zilele noastre sunt lucrările susţinute de împădurire a Muntelui Muncelul, din Pojorâta. Acest gol montan întins pe o suprafaţă de 500 de hectare, neproductiv şi stâncos, a fost împădurit la cumpăna dintre veacurile XIX şi XX cu larice, molid, pin silvestru şi pin cembra. Pentru reuşita lucrării s-a cărat pământ cu raniţa, pus în cuib la rădăcina puieţilor, făcându-se ulterior repetate completări. Sisificul efort a durat peste trei decenii.
Despre importanţa, complexitatea şi dimensiunea muncii slujitorilor suceveni ai pădurii în scopul regenerării fondului forestier vorbesc cifrele ce definesc această adevărată campanie, una ce se repetă în fiecare primăvară. Dar care, să spunem astfel, este doar „partea vizibilă a icebergului”, adică numai o latură mai evidentă public a unui efort susţinut în mod constant, cu profesionalism şi pasiune de-a lungul întregului an. Despre importanţa lucrărilor de regenerare a pădurii, dar şi despre nobila, generoasa misiune a silvicultorilor, cei care întemeiază păduri în beneficiul generaţiilor ce vor veni, scria, încă din anul 1934, vizionarul silvicultor Marin Drăcea: „Pentru un profan, nimic mai greu şi mai plin de răspundere decât o lucrare de împădurire. Marele Bismark spunea odată că două feluri de oameni nu-şi pot vedea în cursul vieţii roadele depline ale operei lor: omul de stat şi silvicultorul”.
O componentă importantă şi tradiţională a activităţii noastre din această perioadă o reprezintă susţinerea acţiunilor promovate de societatea civilă pentru dezvoltarea conştiinţei forestiere, în direcţia apărării şi conservării fondului forestier, a cultivării respectului pentru pădure în societatea actuală. Pornind de la faptul – unanim recunoscut – că nicăieri în spaţiul naţional expresia „Codru-i frate cu românul” nu şi-a găsit o împlinire mai deplină, mai bogată în semnificaţii ca aici la noi, în Bucovina, îmi exprim încrederea că fiecare sucevean va întreprinde un cât de mic gest în sensul celor spuse mai sus.
Ing. SORIN CIOBANU,
Directorul Direcţiei Silvice Suceava