Lansarea cărții „NicolaeTrohani, aghiotantul lui Eugen Cristescu. Mărturii din vremuri de pace și de război, 1936-1945”, autor dr. George Trohani, lansate la MNIR

Vineri, 2 iulie 2021, începând cu ora 12:00, în Sala Lapidarium a Muzeului Național de Istorie a României din Calea Victoriei nr. 12, va avea loc lansarea celor două volume ale cărții „Nicolae Trohani, aghiotantul lui Eugen Cristescu. Mărturii din vremuri de pace și de război, 1936-1945”, autor George Trohani.

Cartea conține însemnări zilnice referitoare la situația politică și militară din România și de pe frontul de război, corespondența cu familia în perioada 1936-1945, dar și mărturisiri făcute de Nicolae Trohani în cadrul interogatoriilor la care a fost supus în timpul detențiilor executate în România și URSS, în 1945 și în perioada 1948-1957, toate cuprinse de fiul acestuia, domnul George Trohani, în cele două volume.

Sfârșitul războiului. Încep anchetele, interogatoriile și declarațiile față de diferite organe ale statului, acaparate de Partidul Comunist, cu sprijin din URSS. În ziua de 20 martie 1945, ziua lui de naștere, are loc prima arestare. Întrebarea se punea: Câți ani ai tinere? Și răspunsul a fost 33 de ani! Aceeași vârstă cu a Mântuitorului, care și-a dus crucea în spate pe Muntele Golgotei. Fiecare, de la Hristos încoace, ducem câte o cruce în spate. Dar, de ce, atunci când ai dorit să faci ceva folositor țării tale (iar eforturile ți-au fost recunoscute și apreciate), un alt regim vine și te condamnă? – George Trohani

Nicolae Trohani a activat în timpul celui de Al Doilea Război Mondial în Eșalonul Operativ al Agenturii Frontului de Est din cadrul Serviciului Special de Informații, iar în toamna anului 1944 și iarna lui 1945 a redactat un „buletin informativ zilnic” și un compendiu lunar (Sinteza) ce cuprindeau informații politice și militare.

Istoria Serviciului Român de Informații, ca o instituție aparte și de sine stătătoare, a apărut în dezbaterea publică în special după anul 1990. Articolele și cărțile sunt relativ numeroase, dar izvoarele documentare sunt abia la începutul studierii aprofundate. Autorul dorește să prezinte în cartea de față, pe baza documentelor din dosarele ce au fost accesibile până în prezent familiei Trohani și studiate la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), activitatea unuia dintre oamenii de bază ai Serviciului Special de Informații în anii 1936-1945 – Nicolae Trohani. Primul volum conține însemnările zilnice ale acestuia și ale soacrei sale, precum și o parte din corespondența purtată de membrii familiei în perioada 1941-1944 (peste 100 de scrisori). În al doilea volum, dosarele de la CNSAS (care conțin materiale de arhivă precum documente de urmărire, procese verbale de interogatoriu, declarații și documente din anchete) constituie principalul izvor documentar, la care se adaugă pasaje din însemnările zilnice ale lui Nicolae Trohani și documente din arhivele ruse, puse la dispoziție de către Arhivele Centrale ale Serviciului Federal de Securitate a Rusiei.

Dacă în primul volum predomină preocupările intelectuale și sentimentale ale unor oameni ce se iubesc și se respectă, ale unor oameni ce doreau a rămâne Oameni în plin război, cu puține referiri la activitatea militară și politică, în al doilea volum, faptele nu mai sunt prezentate strict cronologic, ci descrise pe zile, pe perioade mari de timp și pe probleme.

Zilele acestea, volumul I a primit Premiul Florin Constantiniu, acordat de revista Magazin Istoric celor mai bune cărți de istorie apărute în anii 2019-2020.

Mi s-au tăiat aripile în 1944 și despre situația mea până în 1944, nici că mă mai gândesc. Soarta a scris altfel de cum am sperat.  – Nicolae Trohani

Până la urmă Rusia și Statul Român l-au reabilitat, Polonia l-a decorat, iar Grecia i-a acordat dubla cetățenie. A fost respectat, onorat, i s-au recunoscut meritele și i s-a mulțumit pentru serviciile aduse. A trăit 91 de ani.

Autorul, domnul George Trohani s-a născut la 23 decembrie 1943, în Bucureşti. Este absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul Universității din Bucureşti, secţia Istorie universală veche şi arheologie, promoţia 1967. În perioada 1967-1970 a fost îndrumător la Muzeul de Arheologie din Olteniţa.

Din 20 mai 1970 până în prezent activează în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României, fiind pe rând, muzeograf, șef de secție, cercetător. A deținut funcția de director adjunct al muzeului în perioada 1990-1997. A obținut titlul de doctor în istorie în 1999, iar în 2006, atestatul de expert pe probleme de patrimoniu cultural naţional în domeniul istorie şi arheologie.

După pensionare, a continuat să fie alături de Muzeul Naţional de Istorie a României, în calitate de colaborator. În timpul prodigioasei cariere, a efectuat săpături arheologice – în calitate de colaborator sau conducător de şantier – în peste 30 şantiere arheologice, a participat la organizarea a peste 35 expoziţii, precum și la conferințe științifice naționale și internaționale.

A publicat trei cărţi şi aproape 200 articole şi studii în diferite publicaţii din România şi străinătate – Bulgaria, Grecia, Austria.

A fost membru al Comisiei Naţionale de Arheologie din 1991 până în 2010, vicepreşedinte al Comisiei Naţionale a Muzeelor în perioada 1997-2000, din 1959 este membru al Societăţii Numismatice Române, iar în 2013 a devenit vicepreşedintele acesteia.

În 1965 a devenit campion naţional al României la înot, iar în prezent participă la competițiile „masters” pentru categoria sa de vârstă.