Din apă, în halatul alb! Povestea Rebeccăi Diaconescu, singura înotătoare din România la JO Paris!
A crescut printre corzi de bazin și miros de clor, dar visează la halatul alb și la o carieră în medicina dentară. Cu ambii părinți foști olimpici, Rebecca Diaconescu duce mai departe o tradiție, dar o scrie în stil propriu – cu determinare, cu vise tatuate pe piele și cu un viitor care începe dincolo de podium, la Universitatea din Michigan.
Pentru înotătoarea Rebecca Diaconescu, participarea la Jocurile Olimpice de la Paris, din vara trecută, a rămas cea mai frumoasă amintire din carieră.
„Am rămas cu multe amintiri. A fost o experiență minunată. Adică încă mă uit și nu pot să cred că am fost acolo. Doar așa, amintirea eu înotând acolo, în atmosfera aia, în bazinul ăla. Și Satul Olimpic a fost ceva deosebit. Toată experiența a fost ceva frumos. A fost o onoare să fiu acolo și să concurez pentru România, să fiu lângă campionii României. Toată experiența a fost așa, ca o euforie, ceva foarte frumos. Mâncarea, locul unde am dormit, unde am înotat, totul a fost foarte, foarte frumos” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.
Atât de mult i-a plăcut experiența olimpică Rebeccăi, încât e decisă să-și pună în practică planul avut încă de anul trecut: să-și facă un tatuaj cu cercurile olimpice.
„Vreau să-mi fac un tatuaj la gleznă, acum în vară mi-l fac. Cercuri olimpice în culoare. Vreau ceva mic așa, dar e o amintire frumoasă să o am și întotdeauna am spus că dacă îmi fac un tatuaj, sunt cercurile olimpice. Mi le fac pe piciorul stâng, ăsta e în față pe block-start, așa că-l fac pe piciorul stâng, la gleznă” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.
Rebecca e a treia membră a familiei care participă la Jocurile Olimpice. Au mai făcut-o și părinții săi: mama tot la înot, iar tatăl la pentatlon modern. Dar spune că realitatea a depășit cu mult poveștile lor.
„Și tata mi-a povestit, și mama, dar poveștile nu fac, adică nu poți să realizezi ce este acolo până nu ești și tu. Este ceva complet, o experiență pe care nu poți să ți-o imaginezi” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.
Studentă în primul an la University of Michigan, Rebecca știe ce vrea să se facă în paralel cu sportul!
„Vreau să devin dentistă. Tot timpul am vrut să fac ceva în medicină, dar acum recent am decis pe dentist, că mi se pare o profesie curată. Este riscul mic, mi se pare o slujbă frumoasă” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.
Rebecca știe că o așteaptă mulți ani de învățat de acum înainte, dar e decisă să continue să-și împlinească visul.
„Ai primii patru ani așa de facultate să-ți iei diploma și după aia mai am încă trei ani sau patru dacă vreau să mă specializez să devin ortodontist sau să fac operații. Dar doar dentist general vreau să fiu, așa că voi face alți trei ani” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.
Mersul pe tocuri, marea provocare pentru Rebecca
Neînfricată în bazin și fără teamă în fața provocărilor facultății, Rebecca are un obstacol peste care nu poate trece.
„Nu pot să merg pe tocuri, mă împiedic. Adică am mai purtat de câteva roi, dacă am avut un eveniment. Nu e ca și cum am mers în ele foarte mult, dar mai mult am stat pe scaun” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.
În ceea ce privește viitorul, Rebecca spune că înotul este în continuare pasiunea ei. O poveste de dragoste începută în fragedă copilărie și rămasă neschimbată de atunci.
„La patru ani am început înotul, am avut și unele concursuri, cum începe toată lumea. Întotdeauna am iubit înotul și în continuare nu mă văd să pierd iubirea asta pentru sportul ăsta” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.
Născută și crescută în SUA, sportiva noastră recunoaște că gândește doar în limba engleză. Însă toate discuțiile pe care le are cu părinții sunt purtate în limba română.
„În engleză gândesc, e mai ușor, adică sunt obișnuită cu engleza. Cea mai mare parte din viața mea, și acum la facultate, sunt înconjurată de oameni care vorbesc engleză, așa că e normal. Dar când o sun pe mama acasă vorbesc cu ea în românește ca să mi-aduc aminte de limba română cât sunt și la facultate” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.