„Profu’” de limbi străine, finalist la Europenele în bazin scurt

Campion european Under 23 la 100 m fluture în bazin olimpic, sportivul în vârstă de 22 de ani spune că înotul în bazin scurt este un sport diferit față de cel în bazin de 50 de metri.

 „La probele din bazinul de 25 de metri, fiecare ondulație, fiecare braț este important și calculat. Întoarcerile sunt cele mai importante, fac diferența dintre un sportiv bun și unul foarte bun. După părerea mea, înotul în bazin scurt e un alt sport față de cel în bazin normal. În mare parte, sunt două sporturi total diferite”, spune Denis.

După ce va încheia această competiție, el se va concentra pe marile evenimente ale anului viitor: Campionatele Europene de la Paris și… examenul de licență.

Denis a înțeles de mic că orice sportiv are nevoie de o variantă de rezervă, în cazul în care se întâmplă ceva neprevăzut cu cariera sa. De aceea, nu a fost greu de convins să se înscrie la facultatea de limbi străine.

„Mama mereu mă <<bate la cap>> cu facultatea. Sunt la Sunt la facultatea de limbi și literatură străine în anul 3, acum am și licența. Mereu mi-a plăcut să am și o variantă B, așa e bine să ai mereu, pentru că, Doamne ferește, cine știe ce se poate întâmpla. Poate ajung profesor, nu știu… Cine știe ce mi-ar oferi viitorul?”, își explică el, cu maturitate, decizia.

Alegerea unei facultăți de limbi străine a venit firesc și, cumva, ca o moștenire de familie, pentru că mama lui este profesoară de limba și literatura română. El a ales să studieze două limbi de care a fost atras de mic: germana și engleza: „Prefer, cred, engleza. Îmi plac ambele, dar engleză parcă mi se oare mai ușoară”.

Apoi, povestește cum limba germană a intrat în viața lui aproape din întâmplare, dar i-a rămas definitiv la inimă: „De la grădiniță am fost dat la limba germană, după aceea am urmat școala gimnazială și liceul în limba germană și de acolo m-am obișnuit cu limba asta. A fost greu, dar am avut noroc până acum. Efectiv, peste tot unde am fost, am avut înțelegere din partea tuturor cu înotul. Adică au înțeles și înțeleg prin ce trecem noi, sportivii. Și asta este o fericire pentru noi când vedem că lumea apreciază ceea ce facem.”

Culmea e că el e primul vorbitor de germană din familie! „Ai mei nu știu să vorbească germană. Mama a învățat pe parcurs cu mine pentru că și ea e profesoară, a învățat cu mine. E profesoară de limba română. Eu am ales asta pentru că știu că mă ajută mama destul de mult în lucrurile astea și că cunosc ambele limbi destul de bine și m-am gândit că mi-ar fi un pic mai ușor să trec prin facultatea asta. Am încercat să merg și la Politehnică, am încercat un an, dar mi-a fost foarte greu cu prezențele, iar la matematică sau la informatică e foarte greu să îți dai seama singur”, a explicat el.

Chiar dacă în copilărie nu era foarte încântat că trebuia să facă totul perfect la școală, pentru că era controlat la teme de părinți, acum, când anii au trecut, el le este recunoscător acestora pentru educația dată.

„Când eram mic spuneam că e greu cu mama profesoară, cum spun toți copiii. Când crești îți dai seama de fapt ce voiau părinții tăi să facă și sunt foarte recunoscător amândurora pentru că datorită lor sunt cine sunt eu acum”, recunoaște, cu o voce în care se simte dragostea, sportivul.

Acum, singurele emoții de „elev” pe care le mai are cu mama lui este când scrie mesaje pe WhatsApp, pentru că prescurtările nu sunt deloc apreciate: „Nu prea-i plac, vrea să scriu mereu corect. Chiar dacă uneori scriu, de exemplu, n-am cu n spațiu am, imediat mă întreabă: <<unde e cratima?>>. I-am spus: <<asta înseamnă cratimă la noi acum. Așa e mai modern, nu se mai pune>>, dar tot nu e bine. Dar de obicei ea mă sună, că scrie mai încet, așa că vorbim mai mult la telefon”.

Chiar dacă s-a mutat de mult în București, Denis nu a uitat orașul în care s-a născut și a început acest sport, Reșița. Și nici Reșița nu l-a uitat pe el, pentru că nu de mult i-a acordat titlul de cetățean de onoare al Municipiului. O onoare pe care nu o uită și de care este foarte mândru, mai ales că acum și copiii de la bazin îi cer autografe și fotografii cu el.

„În special la Reșița când mai merg acasă, mi se mai cer autografe sau fotografii. Am fost făcut și cetățean de onoare acolo și mi-au fost recunoscut de meritele. A fost o onoare, pot spune… o bucurie pentru că acolo am crescut, acolo am învățat să fac totul și de acolo am pornit”, povestește, emoționat și mândru, Denis.

După ce va termina cu Europenele în bazin scurt, va avea o nouă provocare, de data aceasta… casnică: trebuie să învețe să gătească!

„Acum știu să fac doar omletă, paste și atât. Dar acum o să mă mut în apartament singur și nevoia o să mă învețe cu siguranță să gătesc”, spune el amuzat. Ca orice tânăr aflat în fața unui asemenea pas, al mutării, nu e speriat încă nici de curățenie, pe care o vede ca pe un ritual, nu ca pe o corvoadă: „După părerea mea, curățenia se menține, nu se face. Adică în fiecare duminică o să-mi propun să fac curățare generală, sper să și reușesc”, spune el.

Sportivul așteaptă cu interes Crăciunul, care pentru întreaga familie Popescu este de fiecare dată unul foarte special. „Mama e născută pe 25, fix de Crăciun, și Crăciunul e dedicat automat ei… De obicei, ne strângem toată familia la bunici acasă și e frumos”, spune Denis, care dezvăluie și rețeta cadoului perfect în astfel de situații: „De obicei, cumpăr pentru ea ceva mai mare și ceva mai mic pe lângă. Deci două cadouri, pentru ziua ei și pentru Crăciun”.