”Amintiri din copilărie” , la Teatrul Ion Creangă

Nică se desprinde de paginile manualelor şi se dezmorțește urcând pe scenă .Unul dintre cele mai așteptate spectacole din stagiunea curentă a Teatrului Ion Creangă – „Amintiri din Copilărie” – revine la Palatul Național al Copiilor (Sala Mare), cu ocazia unei serii de matinee ce vor avea loc pe data de 22, 24, 29-31 octombrie, cu începere la ora 10.00.

Inspirat de universalitatea Amintirilor, regizorul Peter Kerek a creat, secondat de Iuliana Vîlsan, scenograf, și Larisa Barbu, coregraf, un spectacol modern, dinamic și amuzant, un spectacol în care diversitatea trupei Teatrului Ion Creangă devine o oglindă a povestitorului-personaj. Poznele și aventurile de pe malul Ozanei prind astfel viață într-o formă neconvențională ce împrumută din estetica benzilor desenate și a animațiilor pentru copii, bazându-se pe gest, mimică, dans și melodie. Fără a pierde nimic din farmecul sau esența unor episoade clasice precum La Cireșe,Pupăza din Tei sau La Scăldat, spectacolul îi provoacă pe tinerii spectatori să își folosească imaginația pentru a recompune pe scenă lumea poveștilor lui Nică.

„Spectacolul nostru e puţin altfel decât alte spectacole, pentru că noi nu spunem doar o singură poveste, precum Harap Alb sau Albă ca Zăpada, ci mai multe poveşti. Şi, atenţie, nu numai că spunem mai multe poveşti, dar poveştile noastre chiar s-au întâmplat. Cineva pe nume Ion Creangă le-a trăit cu cel puţin o sută de ani în urmă. El le-a scris nu când era copil, ci când era un om mare, atât de mare încât se simţea deja bătrân. Nu îi plăcea bătrâneţea, i se părea că e foarte plictisitoare şi îşi dorea din tot sufletul să mai fie o dată copil. Pentru că, aşa reţinuse el, în copilărie nu te plictiseşti niciodată”. (Peter Kerek – O introducere pentru copii)

„Peter [Kerek] ne-a demonstrat că o poveste se poate spune cu vorbe puţine, folosindu-ne de gest, de ritm, de muzică. A recompus pe scenă, cu talent şi imaginaţie, o mică lume în mijlocul căreia a aşezat copilăria cu joaca şi năzbâtiile ei, adolescenţa cu primele porniri de răzvrătire împotriva lipsei de înţelegere a celor mari. E o poveste despre copilul de ieri, de azi şi de ce nu, despre cel de mâine.” (Alexandrina Halic)