Fiscalitatea, evoluţie imprevizibilă în 2017
Schimbarea filosofiei de taxare a veniturilor personale, prin trecerea la impozitul pe gospodărie, şi decizia de transfer a contribuţiilor sociale de la angajator la angajat au reprezentat cele mai dezbătute subiecte de ordin fiscal în acest an.
În 4 ianuarie, candidatul propus să preia Finanţele, Viorel Ştefan, vorbea, la audierile din Parlament, despre unificarea legislaţiei fiscale într-un Cod economic cu maximum 50 de taxe. Viorel Ştefan a devenit ministru al Finanţelor iar prima prevedere a proiectului de Cod economic, care a „răsuflat” în presă în luna aprilie, vorbeşte despre introducerea unui impozit de 10% pe venitul global al gospodăriilor, în fapt o resuscitare a unei idei vechi vehiculată constant în spaţiul public, respectiv aceea de a înlocui cota unică de impozitare cu un impozit progresiv.
Potrivit proiectului Codului Economic, fiecare gospodărie ar fi urmat să beneficieze de un punctaj acordat în funcţie de numărul membrilor de familie şi de un plafon neimpozabil.
Proiectul prevedea şi o serie de deduceri, incluzând bursele, indemnizaţiile pentru copii, contribuţia de sănătate plătită, prima de asigurare obligatorie pentru casă şi maşină sau programele educaţionale pentru copii precum before şi after school sau grădiniţe particulare, dar şi abonamente la sala fitness, gimnastică, dans, alte activităţi sportive. Veniturile mai mici de 2.000 de lei nu se impozitau.
„Reţeta de globalizare a veniturilor va genera o creştere a bazei de impozitare. Astăzi, în România există 360.000 de contracte de muncă part-time ca unică sursă de venit. Aici vorbim de o zonă de muncă la gri. Contractul se face pe sumă mică, dar e puţin credibil că cineva poate să trăiască dintr-un venit. Prin globalizarea veniturilor nu mai au scăpare. Facem globalizarea tuturor veniturilor şi dacă ele se situează sub 2.000 lei, atunci e zero (impozitul n.r.). Gospodărie, în spiritul viitoarei legi, din perspectivă fiscală, înseamnă un grup de persoane care pot sau nu să fie rude, dar gospodăresc împreună şi atunci acceptă pe propria declaraţie să se înregistreze la fisc cu patrimoniu comun. Atunci unul dintre ei devine reprezentantul lor în relaţia cu fiscul, iar între reprezentantul lor şi fisc va fi consultantul fiscal”, a explicat ministrul Finanţeor, Viorel Ştefan.
Toate calculele gospodăriilor urmau să fie realizate de un consultant fiscal, un „medic al gospodăriei fiscale” după cum l-a numit ministrul Finanţelor. Autorităţile vorbeau despre circa 35.000 de consultanţi fiscali în condiţiile în care, potrivit companiilor de profil, în România sunt certificate 4.000 – 5.000 de persoane pentru această profesie, din care o parte sunt consultanţi inactivi, adică nu profesează, pentru că lucrează la Fisc.
Conform propunerii de globalizare a veniturilor pe gospodărie, angajatorul nu mai reţine la sursă impozitul pentru angajat, acesta putând să folosească sumele în folosul personal. .
* Analiştii au rezerve serioase cu privire la globalizarea veniturilor
Propunerea globalizării veniturilor personale este primită cu rezerve de consultanţii în materie de fiscalitate care arată, pe de o parte, că un asemenea demers are nevoie de ani buni înainte de a fi aplicat şi, pe de altă parte, că Fiscul nu este încă pregătit logistic pentru aplicarea unei asemenea măsuri. Totodată, aceştia atrag atenţia asupra faptului că poporul trebuie educat în vederea unei înţelegeri corecte a mecanismului.
„Se pleacă de la prezumţia că toţi contribuabilii din România sunt educaţi fiscal şi financiar, să înţeleagă că trebuie să se înregistreze fiecare gospodărie. Vorbim de înregistrarea a 7 milioane de gospodării la un ANAF care în prezent abia face faţă înregistrărilor de TVA, de PFA (persoană fizică autorizată – n.r.). ANAF în momentul de faţă nu a emis decizii de impunere pentru contribuţiile de sănătate din 2012 şi nu reuşeşte să emită deciziile de impunere pe sistemul simplificat al cotei unice decât între 3 şi 6 luni de la depunerea declaraţia de venit. Cam asta este capacitatea ANAF”, a declarat, la sfârşitul lunii aprilie, Angela Roşca, membru în Consiliul director al Romanian Business Leaders (RBL) şi managing partner TaxHouse, într-o conferinţă de presă.
La rândul său, Daniel Anghel, coordonatorul grupului de lucru în cadrul Coaliţiei pentru Dezvoltarea României (CDR), consideră că trimiterea a sute de angajaţi să-şi plătească singuri taxele va fi un lucru ‘foarte delicat’ iar la momentul actual suntem puţin prea tineri să implementăm sistemul de impozitare pe gospodărie.
„În toate ţările din Uniunea Europeană, angajatorul reţine impozitul pe salarii. România înţeleg că vrea să facă exact invers. Va fi foarte delicat să trimiţi 1.000 de angajaţi, de exemplu, să-şi plătească singuri taxele. Este vorba despre un impozit ce va trebui plătit pentru anul următor. În 2018, va exista practic un gol de încasare. Eu cred că, la acest moment, suntem puţin prea tineri să avem un astfel de sistem. Zona aceasta trebuie mult mai bine pregătită şi din perspectiva conformării voluntare ne-ar mai trebui câţiva paşi. Sunt state în care societatea democratică are zeci, chiar sute de ani şi, încet, încet, au trecut la acest sistem sau nu”, a explicat Anghel.
Reprezentantul CDR a susţinut că ideea introducerii acestei cote unice de impozitare a apărut în SUA în anii ’70, ca reacţie la complexitatea tot mai mare a legislaţiei fiscale de la ei. El a arătat chiar că, la acest moment, Codul fiscal american este de peste 10 ori mai mare decât Biblia.
Mai mult, acesta vorbeşte, în context, despre viabilitatea cotei unice, adoptată de România în 2005.
”Dacă îmi aduc aminte bine, imediat după implementarea cotei de impozitare unice, veniturile fiscale au crescut de la 17 miliarde de euro la 23 de miliarde de euro, iar ponderea în PIB a crescut de la 27,7% la 28,5%. Asta în ciuda unei cote de impozitare mai scăzute decât sistemul anterior. Acest sistem al cotei unice a creat, la acel moment, peste 150.000 de locuri de muncă ce până atunci erau nefiscalizate şi a reuşit să scoată la suprafaţă veniturile din zona gri sau neagră a economiei”, a subliniat oficialul CDR.
La rândul său, reprezentantul Deloitte România, Dan Bădin, arată că o schimbare majoră a modalităţii de fiscalizare nu trebuie făcută din scurt, din acest motiv nu ar fi oportun ca proiectul privind impozitarea globală a gospodăriilor să intre în vigoare chiar de anul viitor.
Acesta a explicat că un asemenea proiect are nevoie, înainte de a fi adoptat, de dezbateri publice ample, de educarea populaţiei şi de rezolvarea problemelor administrative, astfel încât aplicarea lui să rezolve probleme, să aducă beneficii şi nu doar „să aducă schimbare de dragul schimbării”.
„Din punctul meu de vedere, aş zice că o astfel de lege poate nu ar fi oportun să intre în vigoare de anul viitor, aşa cum se doreşte. O astfel de lege, care aduce o schimbare majoră în modalitatea de fiscalizare, trebuie în primul rând să fie supusă unor dezbateri publice ample, generoase, astfel încât să ne asigurăm că forma finală va rezolva probleme şi va aduce nişte beneficii. Nu doar să aducă o schimbare de dragul schimbării. Un al doilea lucru care mi se pare extrem de important îl reprezintă educarea populaţiei. Nivelul de educaţie financiară în România este unul dintre cele mai mici din UE, deci este nevoie de timp, oameni, bani, efort. A treia problemă este cea administrativă, care ar trebui rezolvată înainte de a intra în vigoare o astfel de lege. În alte ţări, când are loc schimbare legislativă majoră, se fac analize, evaluări, consultări care pot să dureze, trei, cinci ani. Câteodată trec şi 10 ani de la iniţierea discuţiilor până la intrarea în vigoare. La noi se întâmplă în mai puţin de un an. Aş spune că suntem foarte optimişti. Putem să o facem, pentru că până la urmă nu este nevoie decât de voinţă politică pentru a aproba o lege, dar cred că problemele administrative şi efortul populaţiei de a-şi face declaraţiile şi de a calcula corect vor fi destul de mari”, a explicat Dan Bădin, partener coordonator Servicii fiscale şi juridice în cadrul Deloitte România.
Totodată, acesta atrăgea atenţia asupra faptului că este neclar ce interes vor apăra consultanţii fiscali, atâta timp cât vor fi plătiţi de stat, dar vor lucra în beneficiul contribuabililor.