Cetatea Tropaeum Traiani, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Dobrogea
“Tropaeum Traiani, simbol al victoriei decisive a lui Traian în razboaiele pentru cucerirea Daciei şi al romanizarii populatiei geto-dace, este numele monumentului triumfal care comemoreazã aceastã izbândã, şi al aşezarii întemeiate de ilustrul împãrat în apropiere de monument, una din cele mai mari aşezãri romane dintre Dunare şi Marea Neagra. Asupra lor şi-a îndreptat atentia cercetatorul român curînd dupa reintrarea Dobrogei în granitele României în urma razboiului de independenta din 1877-1878.”(1)
În anul 1882, Grigore Tocilescu, directorul de atunci al Muzeului de antichitaţi, a deschis la Adamclisi, judetul Gonstanţa, primul şantier arheologic românesc. Sapãturile au stabilit mai întâi caracterul mãreţului monument triumfal, despre care se exprimaserã mai înainte cele mai diferite pareri şi au dus la datarea lui în anul 109, sub împãratul Traian. Cetatea (sursa foto: discoverdobrogea.ro) situatã în Valea Urluii, la vest de Adamclisi, la 2 km vest de monumentul triumfal a fost întemeiată de Traian cu numele de Tropaeum Traiani, care este menționată în inscripții pentru prima dată ca municipiu în anul 170.
Între anii 1968-1975 sapaturile arheologice au scos la iveala o continuitate a locuirii din epoca neolitica pana în prima jumãtate a secolului al VII-lea d. Hr. Modestele prime sondaje au scos la suprafaţă urme ale culturii Hamangia si fragmente izolate de lame de silex. Ceramica găsită aparţinea epocii bronzului si celei de fier. Nivelul cel mai vechi de locuire însă prezintă urme ale unei aşezări geto-dace cu nume necunoscut, de secol al II-lea î. Hr. ce avea stranse legături cu lumea greacă si avea să intre în mod inevitabil în contact cu cea romană. Cum bine stim in secolele I-II asezarea geto-dacă avea să intre sub influenţa romană datorita evenimentelor violente petrecute în regiune.
Din dorinţa împaratului Traian aşezarea a fost transformată într-un viscus, aşezare rurală cu un caracter civil, alcatuită din populaţia autohtonă şi colonişti romani. Majoritatea coloniştilor desigur era reprezentată de veterani stationaţi şi improprietăriţi aici(2). Aflându-se la răscrucea unor drumuri de importanţă comercială şi militară aşezarea va cunoaşte în secolul al II-lea d. Hr. o înflorire economică şi culturală ce-i va face trecerea de la o simplă aşezare rurală la un important centru cultural. În anul 170 în timpul domniei lui Marcus Aurelius oraşul va fii ridicat la rang de Municipium(3).Perioada de prosperitate avea să se prelungească pana la domnia lui Antoninus Pius (139-161), ipoteză întărită de numeroasele descoperiri monetare(4), diversitatea ceramicii gasite la nivelul de locuire al acelei perioade şi fragmentele arhitectonice reutilizate în consolidarea zidului de incintă şi în alte edificii.
Tot în această perioadă se presupune că ar fi fost realizată prima incintă, cu fossa şi berma poziţionate în zona porţii de est. Perimetrul incintei ar fi cuprins o suprafaţă rectangulară de 250 x 100 de metrii al cărui contur mai înalt decat restul cetăţii uşor sesizabil în fotografiile aeriene.
În anul 170 aveau să vină costobocii iar oraşul avea să fie incendiat. Ceramica regasită în acest strat de incendiu al costobocilor prin numărul ei mare si diversitate, împreună cu alte inscripţii completează teoria unei continuităţi a existenţei celor două populaţii (autohtonă şi romană).
Oraşul avea să-şi revină imediat în timpul dinastiei Severilor, zidul de incintă este refăcut iar la poarta de est apare un turn interior care „tradează” prin tehnica de execuţie prosperitatea la care se ajunsese din nou.
Secolul al III-lea d. Hr. este marcat de atacurile carpo-gotice favorizat de slăirea apărării militare a limes-ului scitic. Cresterea elementelor greceşti(5)din această perioadă este susţinută de descoperirea unui altar în campania din 1969. Acest altar cu inscriptie greacă, creat în jurul anilor 236-238 era dedicat de un magistrat pe nume Protogenes zeului Zeus Ombrimos (Ploiosul) şi fusese gasit în apropierea portii de est, pe via principalis, în faţa unei locuinţe. De asemenea avem o altă inscripţie datată între anii 293-305 (în timpul lui Constantin si Licinius) a unui negustor grec romanizat pe nume Nevius Palmas Theotimianus din Olbia ce închina acest monument lui Jupiter Olbiopolitanus. Mai avem şi un altar votiv, monument oficial dedicat de tropeeni zeiţei Iuno Regina (zeiţei Hera) pentru găsirea mai uşor a apei.
Sursa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/tropaeum-traiani-de-la-asezare-neolitica-la-spatiu-urban