Iliescu respinge acuzațiile care îi sunt aduse!

„Cineva mă acuza, acum câteva zile, în pofida acestor fapte, că ‘resping ideea de pluralism politic’, că ‘sunt inapt pentru democraţie şi dialog’. Acuzele sunt doar una dintre consecinţele acestui proces parşiv de rescriere a istoriei, care manipulează conştiinţe, mai ales în rândul celor care nu cunosc şi nu au trăit acele evenimente. Nu-mi face plăcere să reiau aceste lucruri, dar o spun extrem de deschis: din cauza acestor manipulări ordinare şi dintr-o lipsă de educaţie civică, riscăm să ne îndreptăm către un nou eşec democratic, cu efecte multiple asupra vieţii publice şi a climatului social. În ceea ce mă priveşte, rămân legat de PSD şi de istoria sa postrevoluţionară – de la FSN, la FDSN, PDSR, PSD. Am chiar nişte responsabilităţi faţă de toţi aceia care au crezut şi cred în PSD, un partid de stânga, social-democrat, apărător al intereselor celor mulţi”, a scris Ion Iliescu, într-o postare pe blogul personal, intitulată „Construcția democratică a României”.

Fostul şef de stat mai notează că anul 1990 şi următorii au fost extrem de tensionaţi, plini de confruntări şi conflicte, politice, dar şi sociale. „Da, au fost lupte pentru putere. Normale, până la un punct. Nu era obligatoriu ca ele să conducă la violenţe. Dar, au fost astfel de evenimente regretabile şi asta pentru că aceia care mă acuză acum că nu am apetenţă pentru „dialog’ atunci l-au refuzat sistematic, preferând soluţiile de forţă. Evident, atitudinea lor de atunci, care se insinuează din nou în sistemul politic actual, contrastează radical cu ceea ce s-a întâmplat în dezbaterile din CPUN. El a fost, pe de o parte, o structură pre-parlamentară, care a putut funcţiona tocmai pentru că acolo era privilegiat dialogul şi în acelaşi timp un loc unde s-a gândit viitorul României, ca democraţie. Acolo s-au prefigurat instituţii politice şi s-au formulat principiile care au stat la baza noii Constituţii”, a precizat Iliescu.

În opinia liderului de onoare al PSD, în toţi aceşti ani – inclusiv în aceste zile – s-au înfruntat şi se înfruntă două viziuni despre viitorul României. „Unul, care făcea abstracţie de trecut, mai îndepărtat sau mai apropiat, şi era destinat modernizării României, democratizării ei, deschiderii către Europa şi spaţiul euro-atlantic, reducerii decalajelor de dezvoltare. Celălalt, un model restaurator, centrat în jurul a două elemente de bază: reîntoarcerea la Constituţia din 1923 şi refacerea ordinii politice, economice şi sociale anterioare, prin intermediul celebrului principiu ‘Restitutio in integrum’. Acel model, susţinut până la un punct de cele trei partide ‘istorice’, cărora li s-au adăugat câteva dintre formaţiunile apărute după 31 decembrie 1989, a fost cel care a generat temerile despre care aminteam în deschiderea acestui text, temeri care au dus, până la urmă, şi la o serie de violenţe sociale. Aşa cum unele măsuri de reformă, luate imediat după Revoluţie, insuficient gândite şi explicate, au generat, la rândul lor, temeri, care au dus la alte violenţe sociale, atât conectate cu fenomenul Pieţei Universităţii, cât şi cu prezenţa minerilor în Bucureşti”, a arătat el.

Potrivit lui Iliescu, tranziţia a avut costuri sociale şi economice „imense”. „Am încercat să elaborăm un model de transformare economică, pentru a trece de la economia de comandă la economia de piaţă. Asta în condiţiile României – o ţară traumatizată grav de anii de austeritate, care au generat explozia socială din decembrie 1989, şi căreia i se oferea drept perspectivă un nou ciclu de lipsuri şi de sacrificii. Nu cred că ne-au făcut bine atitudini radicale, de genul ‘tăierii cozii câinelui dintr-o lovitură’ în condiţiile în care ‘Câinele’ nu era întrebat dacă vrea să renunţe la coadă. Asta a generat alte temeri”, a mai notat Ion Iliescu.