Lupta pentru fotoliul de la Cotroceni se anunţă una pe viaţă şi pe moarte. Liderii, partidele, filialele, oamenii de afaceri, simplii cetăţeni, ştiu foarte bine că de la Cotroceni se dă şi va continua să se dea ora exactă a guvernării. Este o iluzie să crezi că în cazul în care Ponta va pierde alegerile prezidenţiale va mai rămâne în fruntea Guvernului. Se va forma în cel mai scurt timp o nouă majoritate parlamentară, cu udemeriştii, minorităţile altele decât cea maghiară şi aşa-zişii independenţi, în realitate nişte parlamentari avizi doar de propria căpătuială. Ar fi prima trădare a UDMR? Să fim serioşi. Scurta istorie postdecembristă este plină de dovezi în acest sens!
Cu toate acestea, Ponta rămâne marele favorit în cursa prezidenţială. Are în spate un mecanism instituţional şi financiar care mătură totul în calea sa. Pesediştii sunt la guvernare alături de aliaţii lor conjuncturali şi în consecinţă se bucură, din plin, de privilegiile conferite de apartenenţa la Putere. Resurse publice, oameni numiţi, pe criterii ce exclud cu brutalitate competenţa, în domenii cheie din administraţia publică locală şi centrală şi care dau dovadă de o obedienţă alarmantă, lideri de filiale, preşedinţi de Consilii Judeţene, primari, consilieri locali şi judeţeni, care au primit sarcini precise în privinţa numărului minim de voturi pe care trebuie să îl aducă partidului. În caz contrar, se anunţă maziliri peste maziliri! Angrenajul trebuie să meargă perfect pentru ca Ponta să ajungă în fruntea statului. Este singura variantă acceptată de pesedişti, fie ei baroni locali, parlamentari sau aleşi locali! Ce contează că prestaţia guvernării pesediste este cu mult sub aşteptările românilor! Contează doar că pesediştii vor, după zece ani, să ocupe funcţia supremă în stat, iar, în aceste condiţii, accesul la pârghiile decizionale va fi total!
Klaus Iohannis nu convinge. Contestat deja în Alianţa Creştin Liberală, dar şi în PNL, noul lider liberal a început să coboare vertiginos pe toboganul sondajelor. Discursul său lasă de dorit, prestaţia sa publică este neconvingătoare, nereuşind să fie un catalizator, un lider veritabil pe eşichierul dreptei. Rămân la ideea că Antonescu ar fi avut şanse mult mai mari într-o confruntare cu Ponta. Discursul celui din urmă este mult mai incisiv, mai ales că am fi asistat la o „răfuială” pe cinste între liderii defunctei Uniuni Social Liberală, cea care a reuşit un scor uriaş la ultimele alegeri locale şi parlamentare.
Iohannis a început cu stângul. A intrat în colimatorul mass-media pesediste şi pare a se înclina tot mai mult în faţa acestor lovituri. Intrarea în cursa prezidenţială i-a spulberat instantaneu aură de tehnocrat apolitic care a făcut minuni ca primar. Au apărut pe piaţă multe surprize despre averea lui Iohannis, dar şi despre prestaţia sa ca primar, iar opinia publică începe să-şi pună întrebări. Nu cred că Iohannis va rezista până la capăt!
Elena Udrea încearcă să joace rolul principalului adversar politic al lui Ponta. Vrea să îi ia faţa insipidului Iohannis, printr-un discurs incisiv prin care vrea să puncteze decisiv. Nu înţelege, însă, că relaţia politică pe care o are de ani buni cu Băsescu o trage puternic înapoi! Se iluzionează că va obţine votul femeilor din această ţară, că va reuşi să obţină un scor electoral de două cifre în primul tur, ceea ce îi va permite să îşi negocieze voturile în turul II. Intrarea PMP la guvernare este o miză pe care Udrea o vede realizabilă! Să nu uităm că la fel de optimistă a fost şi înaintea alegerilor europarlamentare. Atât ea, cât şi „marii strategi” din PMP, unii dintre ei lideri de filiale doar cu numele, au fost convinşi că la europarlamentare scorul PMP va fi mai mare decât cel al PDL, iar Elena Udrea va fi rugată să conducă negocierile de unificare a dreptei. Ce a urmat se ştie!
Călin Popescu Tăriceanu nu face altceva decât să se umple de ridicol. Să accepţi postura umilitoare de executant al dispoziţiilor lui Ponta ridică serioase semne de întrebare asupra credibilităţii tale ca lider politic. Nici chiar funcţia de preşedinte al Senatului, nici chiar avantajele uriaşe care decurg din alianţa cu pesediştii, nu justifică un asemenea demers. Puţini votanţi liberali se vor îndrepta în direcţia lui Tăriceanu!
Monica Macovei continuă să viseze. A visat la şefia partidului, acum la funcţia supremă în stat! Nici ea nu ştie, probabil, ce jocuri politice face! Scorul său la prezidenţiale va fi unul ridicol!
În cursa prezidenţială vor mai intra şi alţi candidaţi. Cu şanse infime, evident. William Brânză, probabil Kelemen Hunor, Gheorghe Funar, iar lista poate continua. Toţi vor juca un rol decorativ, în tentativa de a obţine ceva, în urma negocierilor voturilor în turul II.
Victor Ponta rămâne în pole position. De departe. Are toate atuurile în mîinile sale. Vom vedea dacă va fi capabil să le şi fructifice. Pe de altă parte, vom vedea dacă dreapta va reuşi să strângă rândurile şi de această dată!
Privind lista prezidenţiabililor nu pot trage decât o singură concluzie. Una amară, dar care reflectă o realitate crudă: cu acest tip de candidaţi viitorul României este tot mai înnegurat! Găşti şi clanuri politice deghizate în partide, corupţie, politizare, migraţie, devalizări ale banului public, decredibilizare a Justiţiei, aruncare în derizoriu a statului de drept. Ce păcat!
Un editorial de Iulian Badea
Cata dreptate aveti, dle Badea… Toti cei care viseaza la Presedintie urmaresc in proportie mai mare sau mai mica interesele personale precum si ale celor care ii sustin din umbra. Cred si eu ca Antonescu ar fi fost un candidat mult mai potrivit pentru Ponta desi nu sunt nici pe departe un fan Antonescu.