Secret Service, subiect de glume la Washington

Secret Service (USSS) şi-a pierdut mai mult decât directoarea săptămâna aceasta, serviciul însărcinat cu protecţia preşedintelui Statelor Unite pierzându-şi o parte din credibilitate şi devenind obiect de glumă.

Costum impecabil, ochelari negri, o faţă impasibilă în timp ce murmură ceva într-un microfon ascuns sub cămaşă – imaginea agenţilor USSS, vehiculată abundent în cinematografie, a fost mult timp mitică. Deja pătată în ultimii ani de scandaluri de prostituţie şi consum de alcool, este de-acum grav ştirbită, informează Mediafax.

Julia Pierson, şefa acestui serviciu din care fac parte aproximativ 6.500 de bărbaţi şi femei, a pierdut încrederea Casei Albe şi a plătit preţul unei serii de incidente care i-au lăsat pe americani muţi. Cum a putut un bărbat înarmat cu un cuţit să escaladeze grilajul care înconjoară peluzele Casei Albe, să parcurgă câteva zeci de metri fugind, să intre pe intrarea principală şi să traverseze mai multe încăperi pentru ca să fie arestat, într-un final, într-un salon de recepţie?

Alt incident, dezvăluit de presa americană, a sporit stupoarea.Un paznic cu un cazier judiciar încărcat, care purta asupra lui o armă, încălcând protocoalele prezidenţiale de securitate, era prezent în acelaşi ascensor cu Barack Obama în cursul vizitei şefului statului la Centrele americane pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor (CDC), la Atlanta.

Toată săptămâna, eşecurile agenţilor, inclusiv performanţa slabă în Congres a şefei lor, a cărei limbă de lemn a uimit, au fost o sursă de inspiraţie nesecată pentru show-urile de seară ale televiziunilor. „Disfuncţionalităţile Secret Service sunt de aşa natură, încât acestea au fost nevoite să apeleze la Congres pentru a găsi soluţii!”, a lansat Jon Stewart în Daily Show (Comedy Central), referindu-se la paralizia cronică de pe Capitol Hill.

În Late Show (CBS), David Letterman a amintit că se apropie toamna de Coasta de Est a Statelor Unite: veveriţele, în căutare de hrană, au început să se înghesuie pe peluzele Casei Albe, a subliniat el, adăugând că, astfel, sunt „mult mai active decât Secret Service”.

Casa Albă riscă să-i ducă dorul Juliei Pierson, care lucra în cadrul serviciului de elită din 1984, a recunoscut Jimmy Fallon în „Tonight Show” (NBC). „Dar, cunoscând Secret Service, ea poate să revină când vrea”, a ironizat el. „Uşa este, literalmente, deschisă întotdeauna”.

În opinia lui Jeffrey Robinson, co-autor al unei cărţi despre Secret Service, împreună cu agentul Joseph Petro („Standing Next to History”), această bătaie de joc este greu de înghiţit pentru bărbaţii şi femeile care îşi petrec ziua şi noaptea protejându-l pe preşedinte şi pe membrii familiei sale. „Moralul este la cel mai scăzut nivel. Gradaţii i-au lăsat baltă şi nu au ştiut să menţină motivaţia necesară”, a declarat el.

Un lucru este sigur – Casa Albă este convinsă că sunt indispensabile schimbări profunde. Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei a apărat-o pe Pierson când a fost vizată de primele atacuri, însă nimeni nu a încercat să o reţină atunci când şi-a prezentat demisia. Joseph Clancy, care s-a retras din Secret Service şi care a fost însărcinat în mod direct cu protecţia lui Obama, a fost desemnat să asigure interimatul.

Preşedinţii americani se apropie, adesea, de aceşti agenţi însărcinaţi să le asigure securitatea 24 de ore din 24. Subliniind în mai multe rânduri asupra recunoştinţei pentru „sacrificiile” pe care aceştia le fac pentru el şi familia sa, Obama s-a abţinut să formuleze cea mai mică critică la adresa lor.

Preşedintele şi Prima Doamnă au părut, cu toate acestea, furioşi atunci când au aflat că au trecut câteva zile până când Secret Service a descoperit că au fost trase gloanţe, în noiembrie 2011, în pereţii şi fereastra blindată a etajului la care trăieşte familia Obama. Unii critici consideră că absenţa reformelor de fond este legată de transferul acestui serviciu, iniţial aflat sub umbrela Trezoreriei, în cadrul imensului Departament al Securităţii Interne (DHS).

Postaţi pe acoperişul Casei Albe, în faţa gardului, în mijlocul a mii de turişti, sau în partea din spate a avionului prezidenţial Air Force One, agenţii sunt omniprezenţi în jurul preşedintelui. Dar sarcina lor nu se opreşte aici. Ei sunt responsabili de securitatea şi viaţa foştilor preşedinţi şi vicepreşedinţi, a soţiilor şi copiilor lor ori a şefilor de stat şi de Guvern străini aflaţi în vizită.

Ritmul devine deosebit de intens în cursul campaniilor prezidenţiale, în timpul cărora au sarcina să-i protejeze pe candidaţi, de la asasinarea senatorului Robert Kennedy în 1968.