Administraţia, sufocată de corupţie şi politizare excesivă

România continuă să se afle, după primul val de reforme iniţiate în 2005, pe ultimul loc în Europa la eficienţa guvernării, iar administraţia publică se confruntă în continuare cu o lipsă cronică de eficienţă inclusiv din cauza politizării excesive, se arată într-un documentat redactat la Guvern.

Documentul Guvernului, prezentat pe 10 noiembrie, în stadiu de proiect şi consultat de Mediafax, conţine o serie de măsuri care ar urma să fie adoptate sub forma unei strategii pentru rezolvarea problemelor de eficienţă administrativă şi precizează că operaţiunea poate fi finanţată şi prin fondurile UE deja stabilite prin Programul Operaţional privind Capacitatea Administrativă (POCA) pentru 2014-2020.

CITEŞTE DOCUMENTUL INTEGRAL

Formularea din material relevă însă o uşoară derută la nivelul Guvernului în cunoaşterea exactă a acestor alocări: „În acest sens au fost prevăzute următoarele alocări pe axele de finanţare ale POCA adresate direcţiilor de acţiune subscrise Strategiei pentru o reglementare inteligentă 2014-2020 :…….CINE LE ŞTIE ???”, este scris în proiect.

În document, redactat şi pe baza observaţiilor şi analizelor Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale şi Institutului pentru Politici Publice, se arată că, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, Guvernul a adoptat un set de reforme care au vizat în special calitatea reglementărilor şi capacitatea administraţiei publice de a dezvolta şi coordona politicile publice, cu măsuri de îmbunătăţire a modului în care sunt elaborate politicile şi reglementările, precum şi a calităţii managementului implementării acestora, atât înainte de iniţiere, cât şi pe parcursul şi după implementare.

Reformele au fost iniţiate, arată sursa citată, în special ca urmare a unor „recomandări/condiţionalităţi” ale unor instituţii ca Banca Mondială, Comisia Europeană sau Fondul Monetar Internaţional.

În document se arată însă că, potrivit statisticilor, după primul val de reforme iniţiate în 2005, România continuă să se situeze pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte eficienţa guvernării. Această poziţie este dată de valoarea unui indicator care ia în considerare, printre altele, capacitatea administraţiei publice centrale şi locale şi a calităţii serviciilor publice furnizate, indicator a cărui evoluţie nu s-a modificat substanţial în ultimii zece ani comparativ cu alte state europene, în special în zona Europei de Est, România situându-se constant pe ultimul loc.

„În ultima perioadă de programare 2007-2013, capacitatea administrativă a fost principalul subiect al unui Program Operaţional, ceea ce a permis dezvoltarea unor proiecte de reformă ale căror rezultate ar fi trebuit să influenţeze pozitiv evoluţia acestui indicator. În ciuda faptului că Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative a înregistrat al doilea scor (după Programul Operaţional Regional) în ceea ce priveşte rata absorbţiei, valoarea indicatorului nu s-a modificat substanţial, ba chiar a cunoscut o scădere faţă de anii anteriori. Această situaţie nu este nici acum, în pragul perioadei de programare 2014-2020, cu mult diferită faţă de cum era acum 7 ani. Administraţia publică se confruntă în continuare cu o cronică lipsă de eficienţă, motivele fiind legate fie de politizarea excesivă, fie de gradul ridicat de birocraţie, de corupţie sau de lipsa de leadership în procesul de reformă”, este constatarea înscrisă în documentul de la Guvern.

Alte motive indicate pentru această situaţie sunt că actualele cutume din administraţia românească indică un interes crescut pentru invocarea procedurilor, chiar şi atunci când acestea nu sunt relevante pentru atingerea rezultatelor, iar accentul pe păstrarea unui control excesiv de riguros asupra elementelor de input (proceduri laborioase de alocare a resurselor, etape administrative redundante, controale încrucişate cu solicitări şi standarde diferite) denotă o abordare orientată mai degrabă asupra mijloacelor de obţinere a unor rezultate de politici publice şi mai puţin asupra rezultatelor propriu-zise.

În administraţia românească, a fi „conform” în raport cu unele proceduri este mai important decât a fi „eficient”, în raport cu rezultatele vizate, este constatarea din document.

Este arătat în acelaşi timp că procesul de formulare a iniţiativelor, respectiv de alocare a resurselor în funcţie de obiective prioritare, este în continuare deficitar, problemă care poate fi asociată cu lipsa unei implicări a tuturor ministerelor cu atribuţii în acest domeniu încă de la începutul reformelor, atât în faza de concepere a măsurilor, cât şi în cea de monitorizare a lor, ca exemplu în acest sens fiind indicat Ministerul Finanţelor.

„Din analiza datelor şi a evoluţiei valorilor indicatorilor se constată faptul că, deşi poziţia României în clasamentul general privind uşurinţa de a face afaceri este în prima jumătate, poziţiile ocupate în
clasamentele pe diferite categorii de indicatori nu sunt la fel de favorabile (de exemplu, în cazul autorizaţiei de construire sau plata taxelor)”, se mai afirmă în document.

Este menţionată şi inexistenţa unui sprijin real la nivel politic, care să presupună asumarea şi susţinerea fermă a schimbărilor de anvergură care vizau cutume administrative „originare în caracterul centralizat al fostei administraţii comuniste”.

O altă constatare este că lipsa leadershipului a fost însoţită de absenţa viziunii de ansamblu a procesului politicilor publice, dar, mai ales, a problemelor şi a etapelor care trebuie parcurse pentru rezolvarea lor.

Pentru soluţionarea problemelor ar urma să fie stabilite metode alternative de reducere a birocraţiei, care să pornească de la observaţia directă şi punctuală a activităţii companiilor private în relaţia cu autorităţile statului, pentru identificarea acelor reglementări care afectează cel mai mult dezvoltarea companiilor şi eliminarea legislaţiei redundante, inutile şi costisitoare, să fie extins gradul de comunicare electronică între mediul de afaceri/cetăţeni şi instituţiile publice, să fie dezoltate proceduri electronice pentru depunerea on-line a documentaţiilor necesare obţinerii de autorizaţii, avize, certificate, acreditări şi să fie introdusă obligativitatea măsurării încă de la început a costurilor administrative generate de noi reglementări.

Ar trebui să fie încurajată şi implicarea societăţii civile, precum organizaţii neguvernamentale, încă din fazele incipiente de elaborare a propunerilor de acte normative, să fie elaborat lunar un buletin guvernamental cuprinzând cele mai importante propuneri anunţate în şedinţele pregătitoare ale reuniunilor Guvernului şi să fie îmbunătăţite „normele de etică”, transparenţă şi integritaten adoptarea deciziilor care implică cheltuieli bugetare.

Strategia va fi adoptată prin hotărâre de Guvern.