ARB, despre conversia creditelor în franci elvețieni

O eventuală conversie în lei a creditelor în franci elveţieni va genera clientului costuri suplimentare pentru evaluarea imobilului, taxe notariale şi taxa pentru înregistrarea garanţiei imobiliare la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, atenţionează Asociaţia Română a Băncilor (ARB).

ARB i-a transmis vineri deputatului Andreea Paul răspunsurile la un set de întrebări adresate organizaţiei în cadrul şedinţelor Comisiei Buget-Finanţe-Bănci pe tema creditelor în franci elveţieni. „Considerăm inoportună adoptarea unui singur curs pentru toţi clienţii şi toate băncile, impunându-se soluţii diferenţiate pentru fiecare caz şi pentru fiecare bancă în parte. În ceea ce priveşte acceptarea de către bănci a unui curs apropiat de cel aferent lunii decembrie 2014, dorim să menţionăm că băncile au luat deja măsuri individuale pentru perioade determinate, care au condus la absorbirea într-o mare măsură a creşterii ratelor clienţilor după decizia Băncii Centrale a Elveţiei de a nu mai susţine un curs fix de 1,2 CHF/EUR”, se arată în scrisoarea ARB.

Reprezentanţii asociaţiei consideră că aplicarea unor soluţii administrative, la nivelul tuturor clienţilor, ar impune infuzii de capital pentru asigurarea nivelului minim de solvabilitate la nivelul unora dintre bănci şi ar afecta rata solvabilităţii per ansamblul sectorului bancar.

Totodată, ARB atrage atenţia debitorilor care solicită conversia creditului în altă monedă că operaţiunea presupune costuri suplimentare datorate către terţi, şi nu către bancă.”Trebuie ţinut însă cont de faptul că o eventuală conversie a creditului în altă valută impune atât adiţionarea contractului de ipotecă imobiliară, cât şi reînregistrarea garanţiei de tip ipotecă mobiliară înscrisă la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (AEGRM) la noua valoare şi valută a creditului, iar acest lucru presupune costuri, care nu le revin băncilor, ci sunt datorate de client notarului şi operatorului de arhivă, evaluatorului”, se precizează în scrisoare.

Astfel, potrivit unei anexe a documentului, costurile către terţi vizează evaluarea imobilului adus în garanţie în cazul a 7 instituţii de credit din 16, taxe notariale (la 10 bănci), înscrierea la AEGRM şi Agenţia de Cadastru în majoritatea cazurilor, precum şi poliţă de asigurare (7 bănci).

Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR) a anunţat toamna trecută că operaţiunea de conversie, specifică soluţiilor de restructurare, nu necesită garanţii (colaterale) suplimentare în cazul băncilor membre. Totodată, acestea nu percep costuri pentru reînregistrarea garanţiilor existente, singurele costuri asociate fiind cele achitate de clienţi către terţi.

Acest principiu de conversie asumat de CPRB a fost reiterat recent de preşedintele organizaţiei, Steven van Groningen, în contextul aprecierii puternice a francului elveţian în raport cu leul.

Din CPBR fac parte Banca Comercială Română, BRD ‐ Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank, UniCredit‐Ţiriac Bank, ING Bank România şi Volksbank România, deţinând în total jumătate din activele sistemului bancar din România.

BNR va relaxa, prin modificarea a două regulamente, cerinţele prudenţiale şi de clasificare a creditelor pentru restructurările operate în cadrul programului guvernamental cunoscut sub numele „Electorata” şi pentru creditele care sunt convertite în moneda în care debitorul încasează sau are indexate veniturile.

Banca centrală a publicat pe 29 ianuarie două proiecte de regulamente care vor modifica Regulamentul 17/2012 privind unele condiţii de creditare, precum şi Regulamentul 16/2012 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor şi determinarea şi utilizarea ajustărilor prudenţiale de valoare.

„Din perspectiva Regulamentului BNR nr.16/2012 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi determinarea şi utilizarea ajustărilor prudenţiale de valoare, regimul mai strict aplicabil operaţiunilor de restructurare la calculul filtrelor prudenţiale a fost instituit în scopul contracarării practicilor tot mai răspândite prin care operaţiunile de restructurare erau realizate în scopul eludării cerinţelor prudenţiale. Având în vedere faptul că acest regim ar putea crea impedimente în implementarea unor programe guvernamentale/ iniţiative de natura celor amintite anterior, întrucât regimul respectiv impune o încadrare a performanţei financiare a debitorului mai strictă decât cea anterioară restructurării şi nu recunoaşte efectele pozitive asupra performanţei financiare rezultate în unor măsuri de genul celor amintite este necesară acordarea de exceptări pentru operaţiunile pentru care, potrivit legii, sunt acordate facilităţi fiscale sau alte avantaje debitorilor, persoane fizice, precum şi operaţiunile în cazul cărora valuta de exprimare a creditului acordat unui debitor, persoană fizică, expus la riscul valutar, se înlocuieşte cu moneda în care debitorul generează fluxuri de numerar nete pozitive, în vederea eliminării acestui risc”, se arată în prezentarea unuia dintre proiectele de regulament.

Astfel, banca centrală propune exceptarea restructurărilor din programul „Electorata” şi a conversiilor de credite în valută de la prevederile articolului 6, alineatul 7, care stipulează că în cazul restructurărilor care au implicat diminuarea serviciului datoriei, băncile reevaluează, pentru scopurile următoarei operaţiuni de clasificare a creditelor, performanţa financiară a debitorului în condiţii mai stricte faţă de cele avute în vedere anterior acestor operaţiuni, prin revizuirea corespunzătoare a factorilor cantitativi şi/sau calitativi.

O treime dintre creditele în franci elveţieni (35%) au fost destinate achiziţionării de locuinţe, 58% au reprezentat credite de consum cu ipotecă, iar alte 7% au fost alte credite de consum, potrivit datelor BNR prezentate vinerea trecută de guvernatorul Mugur Isărescu.

Scadenţa reziduală medie este de 13,2 ani în totalul creditelor în franci elveţieni. Circa 40% din credite au scadenţa reziduală sub 5 ani, iar în alte 40% din cazuri scadenţa depăşeşte 15 ani.

În scrisoarea ARB către deputatul Andreea Paul se mai arată că orice măsuri administrative (impuse prin lege) sunt nepotrivite, însă cazurile de solidaritate socială vor fi tratate prin politica individuală a fiecărei bănci.

Printre măsurile „concrete, reale şi aplicate în prezent” de către bănci, ARB menţionează menţinerea pentru o perioadă a cursului de schimb la un nivel anterior perioadei de apreciere (de exemplu, 31 decembrie 2014, ca în cazul Volksbank), acordarea unui curs de schimb preferenţial la plata ratelor, reducerea dobânzii prin actualizarea anticipată a indicelui LIBOR, scăderea dobânzii prin diminuarea marjelor (cu 1,5 puncte în cazul OTP şi Millennium) sau reduceri/eliminări de comisioane.