Perpetuarea tupeului și a nesimțirii
Parlamentarii continuă să își bată joc de milioanele de români, ascunzându-se laș, în marea majoritate a cazurilor, în spatele unei imunități transformată într-o armură inexpugnabilă. Găștile politice se prind, în fiecare zi, în hora iresponsabilității și a disprețului față de cetățean. Politicienii fac promisiuni peste promisiuni. Totul se reduce, însă, la nivel declarativ. Se declară adversarii înverșunați ai migrației politice, ai politizării administrației, ai îngrădirii actului de justiție, fără, însă, a mișca vreun deget în direcția instaurării normalității politice.
Este inadmisibil ca Vosganian și Laszlo Borbely, acuzați de fapte grave de corupție, să nu poată fi luați la întrebări de procurori, pentru că (onor) colegii lor din Senat nu vor acest lucru. Spiritul de turmă, teama cronică de Justiție, îi face pe aleși să se susțină reciproc în disprețul legilor statului român. Nimeni nu are, însă, dramul de decența de a-și asuma responsabilitatea pentru deciziile luate!
În tot acest timp, liderii politici, de la PNL și PSD până la PPDD și retur, se declară oripilați de votul dat la Senat în cele două cazuri. Liberalii arată spre pesediști și aliații lor susținând că ei sunt principalii vinovați de aceste situații care decredibilizează grav Parlamentul. În replică, pesediștii aruncă fumigena vinovăției în curtea Opoziției. Asistăm la un spectacol jalnic în care minciuna, tupeu și impostura se regăsesc în aceeași ecuație. Din păcate, România continuă să se afunde, tot mai adânc, în mocirla dezbinării, neîncrederii și a interminabilelor lupte pentru Putere.
Clasa politică nu vrea să schimbe nimic în privința credibilizării sale și implicit a României. Există o complicitate politică greu de combătut, de anihilat. Vedem, în aceste luni, valuri de rețineri ale unor infuente persoane. Explicația este simplă, foarte simplă, și arată foarte clar faptul că numirile pe criterii eminamente politice au condus la această situație extrem de gravă. Cei de comisia pentru retrocedări au fost numiți politic, Horia Georgescu, marele șef incoruptibil de la ANI, asemenea, Toni Greblă, fost prefect, senator și judecător al Curții Constituționale, numit și el politic, Elena Udrea, susținută vehement de Băsescu, face parte din același peisaj grețos, sunt doar câteva cazuri care arată că situația este alarmantă. Nu cumva, la fel de vinovați sunt și cei care au făcut și facilitat aceste numiri?
Cât timp nu vom înțelege că toată cangrena societății postdecembriste este cauzată de politizarea excesivă nu se va schimba nimic în bine în această țară! Din punctul meu de vedere și cred al fiecărui român cu un dram de decență ar fi mai mult decât indicat ca amantele, rudele, prietenii, finii, cunoștințele, să nu mai aibă acces în funcții publice și/sau la contracte uriașe din banii publici. Dar ca să poți face acest lucru trebuie să și vrei. Iar politicienii nu vor! Ce este așa greu de înțeles? În Parlament, din păcate, totul se reduce la interesele unor găști politice care alternează, în mod mincinos, la Putere. Este vreo diferență între Vasile Blaga și Ilie Sârbu? Sau între Marian Petrache și Liviu Dragnea? Sau între Gabriel Oprea și Teodor Atanasiu? Sau între tinerii Șova, Anastase și Udrea? Să fim serioși! Toți fumează, de prea mulți ani, aceeași pipă politică plină până la refuz cu compromisuri, complicități și interminabile scandaluri!
Ce este de făcut? Din păcate, în actuala ecuație politică, nimic. Nimic palpabil, nimic concret. Poți intra, ca simplu cetățean, într-o filială a PNL sau PSD. Ca simplu membru. Atât, nimic mai mult. Hățurile Puterii au fost de mult confiscate! Poți avansa rapid doar dacă ești fără scrupule, dacă ești susținut/susținută de cine trebuie, dacă ai numele care trebuie sau dacă „convingi”, inclusiv trecând prin patul său, vreun lider important! În caz contrar, pierzi timpul de pomană, dacă crezi că implicarea ta va schimba ceva! Să mi se dea un nume, un singur nume de parlamentar, care a ajuns acolo doar pentru că este competent, intransigent, responsabil, capabil să pună mai presus de interesele de partid, interesul național. Aud? Vă pot da, însă, zeci, sute, de exemple în care amanta lui X, copilul lui Y sau pila lui Z a avansat suspect de rapid prin politică.Rușinos, extrem de rușinos!
Și, totuși, nu puțini români, tineri animați de vise și idealuri, au murit în decembrie 1989 pentru un ideal, pentru libertate, pentru democrație, pentru respect. Ce păcat că impostorii din fruntea politicii postdecembriste au călcat totul în picioare! Ce păcat că țara asta este tranșată, în hălci, de găștile politice care controlează după bunul plac România! De prea mulți ani!
Un editorial de Iulian Badea